183 matches
-
drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu mai e practicabil. Ăsta-s eu. Fața îmi e înconjurată de păr sălbatic, încărunțit, nespălat și nepieptănat, iar încâlceala lungă a bărbii și mustății mele, nerase acum mai des de o dată la trei sau patru zile, este vârstată de alb și negru, ca un bursuc, izbucnind de pe fundalul feței mele murdare. Tăietura scumpă a costumului meu, strălucind acum de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e liric În esența ideală, tragic În soartă și comic În existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau canale cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În lungul coridorului, spre cabine, peste o Încâlceală de furtunuri de incendiu, și o să spun „Bună ziua“ sau „Bong jour“ și Îmi voi vârî capul În cabina comună și o să Întreb „Unde-i Sid?“ El va fi În față, la repetiție, așa că voi pătrunde la el din penumbra stalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar am reușit să-l atrag în cursă. Nimeni nu se deranja măcar să-i răspundă, aplecați cum erau deasupra sălbaticului, iar cei mai în vârstă se străduiau să curețe noroiul care-i acoperea trupul, pentru a încerca să descopere, în încâlceala tatuajelor, vreun indiciu cu privire la locul său de obârșie. Cineva aduse niște apă, pe care i-o aruncară pe față, iar oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se uită în jur și își arată încă o dată dinții ascuțiți și gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
realitatea, cine să garanteze dacă sîntem și ce am fi cu toții, cine să poată spune dacă nu e totul o iluzie care se amestecă și se tulbură pentru a fi realitate? În această lume plină de contradicții, contraste, paradoxuri, paralelisme, încîlceli, încurcături, diversitate, totul este trecător și aparent, totul pare iluzoriu și relativ încît, pînă la urmă, adevărul este esențial și egal cu înțelegerea... egal cu a fi. A fi este tot un fel de iluzie. Totul este, într-un fel
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era - o țigară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de fapt și ce ai fost înainte? Uneori, când cred că nu pot să adorm, chiar sunt parțial adormit. Sau, cel puțin, nu sunt complet treaz. În orele cât am stat întins pe patul Primului Eric Sanderson încercând să dezleg încâlceala de evenimente și fragmente din mintea mea, aș fi spus că sunt sută la sută treaz, nici vorbă să dorm. Dar acum, stând în coridorul de cărți de afară, mă simțeam ușor, amețit și nesigur pe picioare. Lucrurile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul nu pricepea cu ce a înveselit lumea; rîdea și dînsul de rîsul celorlalți. Obișnuia să tutuiască pe șefi și să le dea sfaturi. Din încîlceala frazelor ce le scotea pe gură reieșea că el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la patruzeci de alegători. Zicînd acestea, se uita cu mîndrie în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ulceroșii, sâcâit de brațul ciripitoarei care țopăie, guralivă, în urma lui. Sau politicosul Vornicu, și el ursuz în ultima vreme, cu prea multe toane, cine știe ce mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa ce și-a ales-o pentru costum e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trei sute la sută? Acum Jim și-a expus pricina și se oprește mulțumit, așteptînd atacul ce va veni, și vine imediat: după o clipă de tăcere se stîrnește un adevărat val de proteste, de rîsete batjocoritoare, de exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită. Am fost Încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
va apărea sub ele o bărbie dublă; părul, odinioară blond închis, era acum împestrițat cu fire cărunte și arăta jalnic, având mare nevoie să fie tuns și aranjat; avea niște urme de cărare, atât de vagi și de rătăcite în încâlceală, încât privitorul putea fi iertat dacă n-o observa. Nu era o față prietenoasă: ochii, de un albastru profund și catifelat, poate că sugeraseră odinioară străfunduri promițătoare, dar acum păreau că se apără, se izolează de lume. Dar în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de mâncat, Joan s-a întors pe spate și sătea întinsă la picioarele mele, sprijintă în coate, cu bărbia în mâini, oferindu-mi o vedere panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Apropiindu-mă, Îi sărutai mîna, aș fi vrut să-i sărut obrajii, s-o Îmbrățișez, doar ne cunoșteam de douăzeci de ani. Numai „ne cunoșteam?” Ea lăsă jos micul ei geamantan, și ghicind parcă Încurcătura În care mă aflam, rezolvă Încîlceala de ani luîndu-mă după gît și sărutîndu-mă de cîteva ori, uitînd de fiica ce stătea alături zîmbind, purtînd, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, Încît În clipa În care aceasta se desprinse de mine, privii cu năuceală la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ești singura care mă cercetezi nu te cunosc, nu îți știu chipul nu vrei să cerni nisipul părerilor de rău; îți scufunzi scrisul ermetic în cochiliile pietrificate ale melcilor pierduți prin încâlceala prăbușită a gândurilor noastre lăuntrice. Sunt visător îmi place să-mi arăt urâțenia și să ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
vrut banii să-mi cumpăr bomboane, dar Mihaela-Cosânzeana să rămână la mine! Eu așa am vrut! Dar ar fi fost cinstit așa? - Eu voiam să rămână cu mine... (Plânge de-adevăratelea.) Trebuie să găsim o soluție, pentru a ieși din încâlceala în care am intrat. Mă uit în jur, prin mormanul de jucării, și descopăr Ariciul. Intervine Ariciul, impresionat. El știe ce înseamnă o familie, pentru că ariciul face ariciuci. Aricii sunt familiști. Și sufletiști. Spune Ariciucul de cauciuc: - Hai că îi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
singură acolo. —Hmmm? făcu Philip, scoțându-și iar halatul În fața noastră ca să intre la duș și lăsând ușa de la baie deschisă. Leo, spune-i colegei tale că tu și cu mine suntem doar amici. Leo reuși să se extragă din Încâlceala de cearșafuri, care păreau să fi fost călărite de câteva ore bune și-și trase jeanșii, fără chiloți. — Sigur, Philip. Bette, scumpo, suntem doar prieteni. Vrei ceva de mâncare? —Ăă... nu, mulțumesc. Ăă.. cred că o să-mi iau micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sud-est, încleștare între obiceiurile, ideile și preconcepțiile vestului și ale estului”. Mariott, după cum se vede, dă o definiție foarte largă chestiunii orientale și acceptă definițiile lui Morley și Edouard Driault, cu rezerva că sunt incomplete. Morley definea chestiunea ca o “încâlceală întrețesută, schimbătoare, de interese conflictuale, popoare rivale și credințe antagoniste care este învăluită sub numele simplu de problemă a Orientului”, în timp ce Edouard Driault o numea “problema ruinei puterii politice a Islamului”. Lui Marriot, definiția lui Morley i se părea prea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să citești mai cu luare aminte o carte de istorie românească, de acele care în ultimii ani au potopit instituțiile de învățământ, bibliotecile publice și librăriile din țara noastră, degrabă, foarte degrabă ne năpădesc o sumedenie de nedumeriri și o încâlceală cumplită”. Inutil să mai menționăm că autorul respectiv (Victor Stratan) nu exemplifică în nici un fel, cu nici o referire la vreo carte de istorie românească, afirmațiile sale anterioare. Mistificarea istoriei de către români se datorează comenzilor politice dar și unei practici îndelungate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o anumită problemă filozofică, de exemplu aceasta: «Cum este cu putință să măsurăm un interval de timp atunci când trecutul și viitorul nu sunt de față, iar prezentul este doar un punct?» Caracteristic pentru ceea ce se petrece aici este că o încâlceală se exprimă printr-o întrebare care nu recunoaște această încâlceală și că cel care întreabă este izbăvit de problema lui printr-o anumită schimbare a modului său de a se exprima.“ (L. Wittgenstein, Philosophische Gramatik, p. 193.) 58 Vezi Theodore
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putință să măsurăm un interval de timp atunci când trecutul și viitorul nu sunt de față, iar prezentul este doar un punct?» Caracteristic pentru ceea ce se petrece aici este că o încâlceală se exprimă printr-o întrebare care nu recunoaște această încâlceală și că cel care întreabă este izbăvit de problema lui printr-o anumită schimbare a modului său de a se exprima.“ (L. Wittgenstein, Philosophische Gramatik, p. 193.) 58 Vezi Theodore Redpath, „A Student Memory“, în Portraits of Wittgenstein, vol. III
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să colecționeze lumea, nici s-o explice. Nu voia decât să priceapă codul planului, cheia criptogramei, pentru ca durerea aceea și toate durerile să devină suportabile. Căutase Încă de la Început ceva diferit: punctul de unde se putea observa, ori cel puțin intui, Încâlceala liniilor drepte și curbe, țesătura În carouri pe care se articulau resorturile vieții și morții, haosul și formele lui, războiul ca structură, ca schelet descărnat, evident, al giganticului paradox cosmic. Bărbatul care picta acea enormă frescă circulară, bătălie după bătălie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]