920 matches
-
și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult decît un adjutant pus la păstrare, ca într-un șopron cu lemne de foc, tocmai la capătul lumii, în Vladia. Nimeni nu-l avertizase, nu-i spusese, nici deslușit, nici încîlcit, că s-ar putea să existe un pericol și din partea unde nici nu-ți trece prin cap că ar putea fi. Doi ofițeri superiori, în retragere sau în rezervă, tot aceea este, ofițerul e ofițer pînă îl vîri la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile câmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să‑și apere neprihănirea ori s‑o Îndure mai ușor, pe bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe taine amenințătoare. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație prielnică, atunci aceste trei elemente se vor intersecta și vor răzbi din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încâlcit ne va duce la un hotel de mâna a treia din preajma unei piețe. În prim‑plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecând după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga‑Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vreo douăzeci de metri de țărm, membrii echipajului coborâră pânzele și catargele, sunară din cochilie în semn de pace și, în cele din urmă, trimiseră doi soli care purtară un lung și dificil dialog cu localnicii, care vorbeau un dialect încâlcit și se arătau extrem de suspicioși față de oricine s-ar fi apropiat de insula lor. Aveau și de ce, căci nu depășeau o sută de persoane, cu tot cu bătrâni și copii. Așadar, capacitatea lor de apărare în fața unui atac era aproape nulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în ziua în care va reapărea curcubeul. Orice ar fi fost, cert era că există cu adevarat, ceea ce menținea o teamă continuă printre acești băștinași care nu duseseră niciodată lipsa de motive de a se simți speriați. La dialectul lor încâlcit, la lipsa lor de ospitalitate și la reținerea lor de a colabora se adaugă faptul că nici macar fetele de pe insulă nu păreau să aibă vreun interes de a stabili relații intime cu nou-veniții. Miti Matái ajunse curând la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu un inginer, mult mai în vârstă decât ea. Căsnicia lor se desfășura pe planuri diferite, cei doi trăind separat de câțiva ani. Escu se străduia să pună pe picioare o afacere pe cont propriu și să scape din situația încâlcită în care se afla. Dacă planurile îi reușeau, atunci urma și Luana să aibă un loc de muncă. Reuși, după câteva luni, să se desprindă de Crina și să închirieze singur două standuri în hala de en-gross. O scoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
credinței, să dea dovadă de atâta slăbiciune și desfrânare, ce sentimente puerile și înșelătoare o determinaseră să cadă în brațele unui bărbat care nu făcuse vreodată altceva decât s-o dezamăgească. Se învârtea prin cameră, cu degetele înfipte în părul încâlcit, întrebându-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de l-am înșelat pe Ștefan?" Îi părea rău de tot ce făcuse, fusese preocupată doar de cerințele și așteptările ei, neștiind că viața în doi înseamnă concesii, răbdare, acceptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să meargă într-un loc anume, ei se opriră în primul local și Luana comandă o sută de grame de Angeli. Nu-i stătea în obicei să bea dar simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați în orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bucura de o astfel de spovedanie. Bărbatul, singur și dezamăgit de viața personală, evita orice discuție pe această temă în timp ce femeia, deși s-ar fi lăudat din toată inima cu năzdrăvăniile Anielei, renunța la o așa aventură din pricina mariajului ei încâlcit. Luana profită de moment pentru a-l atrage într-o discuție privitoare la istoria firmei. Voia să afle amănunte despre începuturile acestei afaceri ce se dovedise a fi rentabilă și de succes. Găsind în ea un tovarăș de suferință, Bariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu era convinsă că avea voie să se întindă mai mult decât îi era plapuma. Ceața deasă, în care se zbătuse ani la rând, se ridicase de la o zi la alta. Lecturile nopții nu i se mai păreau atât de încâlcite. Citise, undeva, un studiu interesant și făcuse o analogie cu una din crizele firmei dar nu avusese curajul să abordeze problema față de Bariu. Acum, natura discuției și apropierea timidă dintre ei îi spuneau că ar trebui să încerce. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Au dat Împreună scândurile la o parte, până ce au ajuns la un cufăr care fusese probabil folosit cândva la transportul ceaiului ori al mirodeniilor de pe o insulă pe alta. Din l-a deschis și a dat la iveală niște sârmă Încâlcită și câteva borcane pline cu un lichid gălbui, prinse laolaltă cu niște tije de metal. Mai era acolo o sticlă de bere Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult decât esența vieții, așa, direct, fără nici o altă pregătire dar se lovise de profesorii Alexe și de șaradele lor încâlcite, ei nu au făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la concluzia că dăduse de un fir important, foarte curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de expus privirii, continuă: Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în mână, a zugrăvit roșiile, ardeii, gogoșarii și le-a pregătit pentru drumul către cămările noastre. Pe câmpuri, mormăie vesele tractoarele arând pământul pentru însămânțările de toamnă, iar porumbul își prezintă ciuful încâlcit al mătăsii care începe să se usuce. Boabele se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
admire această minunată pădure. Și au destule lucruri de admirat! Stejari falnici, frasini uriași, ici-colo câțiva plopi ca niște coloane fără de sfârșit, fagi, carpeni, toți par o armată strașnică ce se prezintă mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și de dezordonat ca un teren lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o vreme în pahar. Fâșiuțele de hârtie stăteau încâlcite, fiecare cu cuvântul APĂ expus sau semiexpus sau de-a dreptul invizibil. Mi-am amintit vag ceva despre o sticluță cu pudră care se transformă în sânge atunci când destui oameni religioși o privesc cu intensitate. Vinul devine sângele lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu o scară care cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă puțin. L-am urmat pe Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa îmi acoperi tibiile. — Unde ești? Și-atunci... Țrr, țrr O masă încâlcită, alcătuită din butoaie și cușcă țâșni la suprafața oceanului calm, la distanță de o sută cincizeci de metri. Încet, mormanul acela începu să înainteze pe apă către mine. — Haide, am spus cu răsuflarea tăiată, uite-mă aici. Și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]