300 matches
-
împuținează viața. Materia nobilă și elastică se durifică cu vremea. Țesutul devine coajă. Pe partea sufletească - aceeași anchilozare și scleroză, și din cauze organice, și din cauza presiunii sociale care pune viața în tipare. Iată pentru ce copilul este atât de încîntător. 22. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze - și atunci, fatalitatea, acel cineva rău
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plăcut tonul ei. Așa se bucură bolnavii închipuiți când medicii strigă la ei și-i dau afară, ca să-i convingă mai bine că sunt sănătoși. Și apoi tonul ei de mustrare dovedește că nu mă mai respectă atâta, ceea ce e încîntător, și că și-a luat drepturi asupra mea, ceea ce e și mai încîntător. Dar bag de seamă că filele jurnalului au ajuns niște adevărate "foi de observație". Îmi iau pulsul și temperatura de câteva ori pe zi. E cel mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și-i dau afară, ca să-i convingă mai bine că sunt sănătoși. Și apoi tonul ei de mustrare dovedește că nu mă mai respectă atâta, ceea ce e încîntător, și că și-a luat drepturi asupra mea, ceea ce e și mai încîntător. Dar bag de seamă că filele jurnalului au ajuns niște adevărate "foi de observație". Îmi iau pulsul și temperatura de câteva ori pe zi. E cel mai bun mijloc de a deveni bolnav, ori de a agrava o afecțiune contractată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea! Adela e bine de tot. Dar e încă puțin palidă. Isprăvea Război și pace. - Romanul a început să devină trist. Nimic din ce făgăduia încîntător nu se realizează. Așa e și viața? I-am răspuns cu toată tăria zbuciumului meu de acuma: - Da, așa e viața! Pentru că vremea nu aduce de obicei decât tristeți. Vremea face gol în jurul nostru, ne omoară ființele scumpe, ne îmbătrînește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a unei mașini - mașini în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe pod în râu - părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată poate pe capotă - dacă Moartea pășește miraculos prin geam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu se sinchisesc nici cât negru sub unghie dacă chiștocul aterizează în coș sau nu, sau când în cameră nu se găsește nici un martor ocular în afară de aruncătorul mucului. O să mă străduiesc din răsputeri să nu disec acest exemplu, oricât de încântător l-aș găsi, dar socotesc necesar să adaug - întorcându-mă momentan la jocul cu bile de pe trotuar - că, după ce Seymour însuși lansa o bilă, era numai zâmbet când auzea clinchetul de sticlă lovind sticla, dar s-ar fi spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În lanț din celule. Acestea sunt chestiuni de ordine, domnule Sammler. Deși nu am schema detaliată până În prezent. Încă nu sunt acel geniu universal. Ha, ha! Serios, totuși, știința biologiei se află Într-o extraordinară stare de progres. O, este Încântător, este atât de frumos! Să participi este un privilegiu. Această ordine chimică, care este un aspect fundamental al vieții, este de o mare frumusețe. O, da, foarte mare. Și ce privilegiu suprem! Mi-a trecut prin cap când vorbeați despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
când un copac cade în pădure și nu e nimeni care să-l audă mai face vreun zgomot? Dar o pălărie ridicolă - pe care nu o vede nimeni - mai este ridicolă?) Cerul era albastru și vremea destul de caldă. Totul era încântător. O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga în adierea vântului, apoi spre dreapta și din nou spre stânga... Erau narcise galbene târzii, lalele și alte flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă, din înalta societate, care spunea: Oh, bună, Brooke! Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce dracu’! a zis Frumosul. Sigur că doare! — Cum ai putea tu să știi? a strigat Jacqui. Tu... tu... bărbat ce ești. —Jacqui? a zis Frumosul surprins. Tu ești? —Karl? Jacqui s-a rostogolit pe spate și i-a zâmbit încântător. —Mă bucur să te revăd. Ce mai faci? —Bine. Bine. Tu? — Cinci minute! am zis, uitându-mă fix la cronometru. Sunt la cinci minute. Haide. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Jacqui s-a schimbat într-o elegantă rochie petrecută à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu accesorii de nuntă, în care verișoarele se îmbrăcaseră una pe cealaltă și plecaseră în grabă, lăsându-și lucrurile aruncate alandala pe peste tot. Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Millington hotărî să fie sociabilă pentru prima oară În scurta sa viață și o tuli spre ei, Întinzând la capacitate maximă lesa ei extensibilă și aruncându-se În poala lui. Bună, cățelușule, ce mai faci? Bette, cine e drăgălașul ăsta? —Încântător, spuse bruneta, măsurând-o pe Millington cu răceală. Desigur, prefer Cavalier King Charles, dar și terierii pot avea farmecul lor. Miau. Bună, sunt Bette, am reușit să spun, Întinzându-i mâna fetei. Am Încercat să-i zâmbesc călduros lui Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
femeie care să nu fie o curvă sau o starletă dornică să se apropie de Howard. Audrey Anders îl juca după cum avea chef, făcându-l să se gândească la ea atât de intens, încât până și un aranjament atât de încântător cum era cel cu Procuratura i se părea aiurea. Pariurile la Leotis Dineen erau o prostie pur și simplu; goana după Audrey era o prostie care însemna ceva: un motiv să nu mai bea tone de bere neagră sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu gulerul de celuloid al cămășii confecționate la Londra. Vocile care exclamă: încântător! sunt primele pe care le aude Pran când Khwaja-sara îl conduce printr-o ultimă curte, la mushaira. Îl vei vedea imediat pe nabab, șoptește hijra. Indiferent ce se întâmplă, rămâi tăcut și liniștit. Ai înțeles? Pran încuviințează. Trec de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obositoare! Nu-i de mirare că Augustus bea așa de mult. Știi, cred că mai bine mă duc să fac o plimbare. Charlie nu-și crede urechilor. — Plimbare? Suntem în mijlocul junglei! — Exact. E un loc atât de romantic. Va fi încântător. Cu aceste cuvinte, aruncă scara de frânghie și coboară. Charlie o urmărește prin cătarea puștii, luptându-se cu niște impulsuri nu tocmai englezești. În jurul și dedesubtul ei, vânătoarea continuă, dar scopul nu mai există. Charlie se simte ultimul bastion al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Smith, dar am văzut... Da, dragă, je vous jure. Cyril și Harold au stat toată noaptea să scrie niște sextete, sau altceva, poate rime în octete și numai despre profilul lui. Da, am văzut și sunt de acord întru totul. Încântător. Cyril o să-l aducă la ceai. Mmm? O, foarte amuzant! Și mai este chestiunea noilor pantaloni ai lui Harold. La-la, se zice că par ridicoli, dar Harold jură că vor fi la modă pe la Sfânta Treime. I-a făcut micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atât de interesantă și de plină de succes. M-am întrebat rapid dacă era cazul să mă prefac că citisem cartea. Aș fi putut să arunc vreo câteva remarci extem de vagi de genul „Un limbaj de un lirism absolut încântător“ sau „O imagistică fascinantă, cu o extraordinară forță de sugestie“. Dar, cântărind posibilitățile, mi-a fost teamă că n-aș fi fost în stare să susțin o conversație întreagă pe tema aia. în New York era extrem de important să citești cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doar atât: că omul este un animal domesticit, înzestrat cu niște elemente ce țin de sălbăticie... — Și ce fel de animal sunteți dumneavoastră, domnule Wilt? întrebă dr. Pittman. Unul domesticit sau unul sălbatic? — Iar am ajuns aici! Aceleași categorii duale încântător de simple, care par să obsedeze gândirea modernă. Totul sau deloc, taică John Locke - cum spunea javra aia de Sally Pringsheim. Nu, nu sunt complet domesticit. întrebați-o pe nevastă-mea. O să-și exprime opinia despre acest subiect. — în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu se poate descurca fără mine. Părintele St. John Froude sorbi gânditor din paharul său cu băutură. Dacă era cazul să creadă măcar un sfert din confesiunea femeii, soțul său trebuie să fi descoperit că descurcatul fără ea era absolut încântător. — Și acum vrei să te întorci la el? — Da, zise Eva. — Dar el nu mai vrea să te primească? — Nu poate. L-a ridicat poliția. — Poliția? sări parohul. Și îmi permiți să te întreb de ce l-a ridicat poliția? — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
muzicii de orgă, dar categoric simt ceva extraordinar. — Mulțumesc, soră, îi zice femeia în vârstă călugăriței și se îndreaptă spre partea din față a capelei. Eu rămân pe loc, ușor transpusă. Soră. Uau. Sora Rebecca. Și un veșmânt din acela încântător care parcă plutește și un ten limpede de invidiat, tot timpul. Sora Rebecca a Sfântului... — Te‑ai rătăcit, draga mea? mă întreabă o călugăriță din spatele meu și tresar. Vrei să vezi Tripticul Bevington? — Ă, zic. Îhm... da. Neapărat. — Acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ashley. De data asta, nu mai Încăpea Îndoială: ăla chiar era un rânjet. Ticălos diabolic. — Ei bine, zise Felice pe un ton vioi, cred că am văzut tot ce venisem să vedem, nu? Se Întoarse către soții Ashley. — O, e Încântător, spuse Betty fericită. Și atât de neobișnuit! Deși, numai Dumnezeu știe unde ai putea atârna așa ceva, dacă nu ai la dispoziție atât de mult spațiu ca aici, adăugă zâmbindu-mi. Lângă ea, Jim se foi. — Nu ziceai ceva de cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
făcea niște semne pe care nimeni nu le înțelegea, dar la care Nadina, închipuindu-și că întreabă dacă e mulțumită cu locurile ce i le-a procurat, răspunse fără glas și numai din buze: ― Foarte bine. Mersi. Perfect. Ai fost încîntător. Gogu dispăru printre fracuri. Peste câteva clipe însă apăru din nou de mână cu Raul Brumaru, care saluta de zor și spunea ceva ce nu se auzea. ― Dar ăsta ce caută în incintă? întrebă, din spatele Eugeniei, Grigore. ― Cum ce caută
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de-a cheltuit atâția bani? ― Și nici măcar n-am trecut pe la ei! zise bărbatul cu regret. Nu știam că s-au întors de la țară... Începură defilările. Loja se umplu de extaz: ― A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat încîntător!... Am văzut piesa și la Paris... Da, tot cu el... Grigore profită de îmbulzeală și se repezi la loja lui Predeleanu. După primele cuvinte, Tecla observă cu mirare: ― Dar te-ai schimbat de tot?... Parcă ești alt om! ― Se cunoaște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt atât de surescitată, trebuie să beau ceva! Coborâră în camera de zi, Greg aduse o sticlă de whisky și pahare în timp ce Judy se învârtea de colo-colo, plină de neastâmpăr, atingând obiectele, atingându-l pe Tom, râzând. — O, totul e încântător, am făcut o călătorie extraordinară, am fost la New Orleans, sudul e fantastic, n-am căpătat accent sudic? Eu simt că vorbesc cu accent. Tom văzu pe canapea punga de plastic cu rochia de seară a lui Judy, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
familii din Lancrăm, dar și de basarabeni fixați în Alba, universitari, liceeni și doamne de la bibliotecă, total străini de isteria bucureșteană, palpitând intens la faptul de cultură. Cum să nu te amuțească întrebarea acelei doamne care avea să-i tulbure încântător pe Florin Iaru, Robert Șerban, Ana Maria Sandu și Radu Pavel Gheo (un om, acesta, de a cărui ingenuitate dezarmantă m-am atașat numaidecât!) la întâlnirea cu publicul din Sala Unirii: cu ce sentiment, cu ce senzație, în ce stare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]