344 matches
-
-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văzut ultima dată, aveai tunica murdară toată de noroi, alergai cu picioarele goale în iarbă și un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse la gravitatea momentului. De îndată, Sebastianus i se adresă din nou lui Gundovek, care îi urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câte se părea, îi dădeau numai tovarășilor pe care îi eliberaseră și celor ce se declarau dispuși să lupte alături de ei. Mulți dintre cei eliberați, jurând că voiau să lupte, implorau să li se dea unul; ajunseră chiar să se încaiere între ei ca să fie cei dintâi. Erau însă mulți care, fără să aibă nici cea mai mică intenție să-i urmeze pe eliberatorii lor ori poate incapabili să stea în șa, nu puteau totuși să-și dea seama încotro să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în yurta sa din Panonia era un permanent du-te-vino de războinici cu pielea argăsită și cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru micuța creatură găsită pe drumuri, fie ea și cu caracterul excepțional al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un autobuz care bloca traficul. Sammler putea vedea acum că unii se Încăieraseră acolo, În mijlocul unei mulțimi. — Unul din ăia e Feffer? — Da, domnule Sammler. — Se luptă cu cineva - cu șoferul autobuzului? — Nu cu șoferul, nu. Nu cred. Cu altcineva. Atunci trebuie să mă duc să văd ce se Întâmplă. Ce nebunie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În contact cu masa, părea destul de greu. — Ce-i cu ăsta ? Bărbatul cu care am stat de vorbă mai devreme... cel cu barbă deasă. — Aha, cel care pregătise rămen... avea și el o tarabă În albia rîului unde s-au Încăierat... — A zis că-i amintire de la fratele meu. HÎrtia s-a rupt pe cînd Îl despachetam și din pachet ieși la iveală un tub metalic negru, fără pic de strălucire. Un pistol! Mi-am dat seama imediat că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Caecina, cu jafurile și masacrele lor. Din partea lor, Vitellius putea rămâne pe veci acolo, la Augusta, și nu doar câteva săptămâni, înainte să-și continue călătoria spre Alpes și spre Roma. La urma urmei, soldații lui se mulțumeau să se încaiere, să fure și să violeze femei; nu era nici o supărare că împăratul nu-i pedepsea. Împăratul era bun... Nu poruncise uciderea nimănui și plătea cantitățile imense de alimente pe care le cumpăra de la țărani și de la neguțători. Valerius asculta distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vede, ei vin mai În urmă - și-i zice: — Auzi, bă, vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul ăsta de humă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
persoane cu chipurile cenușii, pământii, cele mai multe necunoscute, dar printre ele Îl recunoștea când pe Zare, când pe bătrânul din povestea Anei, când pe Grințoiu, când pe Învățătorul Popescu care se certa cu omul din tren și erau gata-gata să se Încaiere. „Am văzut un film cu o femeie din Rezistența Franceză care Își salva bărbatul din beciurile Gestapo-ului. Era un film fără pic de tristețe În el, G.P., un film de acțiune cum se crede de obicei că numai bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Începuseră deja căutările simultane pe listele A și B cu celebrități, pregătindu-se să definitiveze grupul câștigătorilor. Între timp, noi ceilalți ne petreceam jumătate din ziua de lucru respingând apelurile ce veneau de la toată lumea posibilă din toate domeniile, ca să se Încaiere pe invitații și să ceară invitații pentru ei, pentru clienții lor sau și una, și alta. Dacă adăugam la toată agitația asta insistența paranoică a lui Hef ca toate detaliile (inclusiv - dar nu numai - locația, data, ora și invitații) să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nisipurile mișcătoare de sub pașii lui. *** Auzi bang, bang, bang, bang în timp ce se deplasa spre centru și întoarse pe toate fețele o serie de ricoșeuri legate de vechile lui gafe, ca să vadă cum păreau acelea în comparație cu ultima tâmpenie. În ’33 se încăierase cu șase greviști bătăuși în față la MGM, încasase în umăr câteva bâte de baseball ghintuite cu ținte, îi spulberase pe toți cu bastonul și făcuse infecție tetanică. Stupid, dar curajul de atunci l-a ajutat să fie primit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a pus pălăria pe cap și a ieșit, în timp ce noi toți ne-am ridicat în picioare. O dată ușa închisă și rămași singuri, ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai câștigat. Ia zi, mă, cât i-ai dat și ce i-ai promis pentru zece zile?” „Le-am promis pe sor-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să se Înjure nițel, să-și Încrucișeze ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după ei chivăre și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împreună cu Titel Meșteru. Acesta din urmă nu fusese la război, căci apucase să se Însoare și să facă și copii, dar În sufletul lui stăruia părerea de rău că nu se dusese și el pe câmpuri, În tranșee, să se Încaiere și apoi să chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Odraslă. Și mâine trebuie să plec și la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe cineva, va azvârli câțiva bolovani, spre adânca uimire a tuturor de față. Va veni și lupta. Își vor Încrucișa ciomegele lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zer; și-au storcit roșiile și le-au azvârlit una În fața alteia; s-au apucat de păr, și-au smuls broboadele de pe cap. Cu greu au putut să le despartă oamenii și să le țină la depărtare ca să nu se Încaiere din nou. E drept că spectatorii, bucuroși de acea reprezentație gratuită, nu au intervenit imediat și le-au lăsat nițeluș să-și aranjeze coafurile Între ele. Doamnele, În timp ce erau imobilizate de brațe grele de bărbați, s-au angajat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acei oameni care înainte fuseseră aliații lor, dar acum luptau în avangarda lui Hideyoshi. De cum prinseră o ocazie, apărătorii deschiseră poarta principală și năvăliră afară. — Moarte viermilor! strigau ei. — Omorâți-i pe toți! Samurai cu samurai, soldat cu soldat, se încăierau și se loveau. Capete erau tăiate și ridicate, și se luptau cu o ferocitate rareori văzută pe orice câmp de bătălie. — Înapoi! Înapoi! strigă deodată generalul din Ukita, în mijlocul norilor de praf și fum. Privindu-i crunt pe cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
interioară. Nobunaga se răsuci în loc, cu părul încă șiroind de apă, și spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu în lumea din afară, ci în sine însuși. Dar numai o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se împuținau și ei tot mai mult, pe când continuau urmărirea. Deși efectivul principal o luase mult înainte, doi oameni care încă mai respirau, printre cadavre, își încrucișară acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Inuyama. Uite, vin gloanțele! Pleacă odată de-aici! Imediat! După ce-l alungă pe pajul înlăcrimat, rămase singur, simțindu-se eliberat de orice griji. Calm, aruncă lumii din jur o ultimă privire. Foarte curând, auzi un zgomot ca de animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Unii dintre soldații săi cu glugi negre rămăseseră totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tot nu voi reuși să aflu. Și pasul greșit să-l faci chiar Înainte să pășești În balconul de la camera Luminiței... * L-aș fi putut striga, l-aș fi tras de pe balustradă, jos, pe balcon, și, dacă ne-am fi Încăierat, ceilalți ar fi sărit să ne despartă. A trebuit să-i ascult, de ce? Să mă duc după țigări, de ce fac asta Întotdeauna? Și, când mi-am făcut loc printre cei strânși În jurul lui, cu lumânări, lanterne, n-am mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și o amenințare. Pare gata să facă moarte de om, Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca la circ, incitați, nu l-o încăiera dracului câinele să-l tăvălească? Doar nițel să-l încingă, hă-hă-hă, nu te mai râde, dom’le, că-i bun un câine d-ăsta la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]