KorAP: Find »[drukola/base=încălța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...49 >

1,203 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

bătea tare, cu toiagul. Vai, ia priviți cine a venit! Intră, Moșule! o auzea pe tanti Anda strigând. Aștepta, nerăbdătoare să iasă. Intra apoi la Ema. Și Luana aștepta. Până se sătura, pentru că moșul uita să-și mai facă apariția. Încălța cizmulițele și dădea buzna, de-a binelea, în cărare. După alte minute încărcate de așteptare, începea naveta între ușa ei și ușa mătușii Vanda. De fiecare dată, Bica ieșea afară și-o privea cu ochii triști. Cum aștepți tu, fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse mâna: Dă-mi pantoful tău și tu încalță-te cu al meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un șorț alb, încheiat cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră surâzând. Cum te cheamă? îl întrebă. ...Fănică Fântânel. Studenții izbucniră în râs. Profa se scărpină în barbă și-l analiză din cap până-n picioare. "Fântânel" era încălțat cu adidas "Puma", marfă de negăsit la acea vreme în România, înțolit în blugi strâmți și cămașă de velur, ultimul răcnet. Bine, Fănică, ai reușit să-mi dezmorțești fețele astea plictisite. Acum hai să vorbim serios. Ești student? Da. Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei au arme! Când s-au apropiat de treptele verandei au șovăit și

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Margaret? Vocea lui Din părea șovăitoare, aproape speriată. — Da, salut Din, Margaret la telefon. M-ai sunat tu acum câteva clipe? — Nu, a zis el după o clipă de șovăială. Ești bine? — Da, sigur, i-a răspuns ea În vreme ce se Încălța. Era Încre dințată că el sunase mai Înainte, el trebuie să fi fost. Ți-ai revenit după seara oribilă de ieri? — La drept vorbind a fost foarte interesant, chiar la asta m-am gândit pe drumul spre casă. Mă bucur

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
și lustruiți, iar ea și a dat seama că nu mai văzuse niciodată o pereche de pantofi scumpi. și i-a imaginat Într-o mare vitrină de pe un mare bulevard din Paris, În așteptarea picioarelor delicate care aveau să-i Încalțe. — Gata, s-a făcut! S-au oprit În fața unui bloc de locuințe. — Mulțumesc, a zis Karl. Eu locuiesc aici. Am găsit o cameră săptămâna trecută. În curtea clădirii erau așezate două bătrâne care le-au făcut semne cu mâna și

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
laolaltă și alcătuiesc o plută de amintiri. Se află Într-o cameră, o cameră mică, pătrată, cu pardoseală de ciment neted, aproape strălucitor, el nu-i simte netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e Încălțat. De obicei e desculț. Își privește picioarele și vede niște pantofi de pânză cu tălpi de cauciuc, destrămați la vârfuri de când au fost curățați cu peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate și urlă prelung, din gâtlej. Observă că pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
avusese de-a face, nu cu doi adversari, părinții Carminei, ci cu doi învinși. Aplecându-se cu tot corpul în față și-a întins picioarele și a murmurat cu voce groasă: Ehei, mai înainte vreme săreau trei vânzători să mă încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse demonstrativ către ei o gamba subțirică, prelungă, străbătură în parte interioară de vene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Nu mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința. Ei și ce, își zise, a doua oară n-o să mă mai invite. Atâta pagubă! Nu admise să facă nici un artificiu cosmetic. Nimic altceva în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
nici un artificiu cosmetic. Nimic altceva în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după ea ușa, grăbită să închidă, să nu deștepte vreun spirit interior, plin de-o ironie mușcătoare, care să-i spună: Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
avea plăcerea lecturii, el nu punea mâna pe o carte decât dacă îi deservea unui scop strict, apropiat. Se plimba ca un turbat prin camere, trântea ușile, se proptea cu mâinile de pervazul ferestrei, pe urmă se hotăra brusc, își încălța pantofii, își lua trenciul, cobora scările în goană sărind treptele din două în două. Trei minute mai târziu, strict după ceas, auzeam portiera trântită și zgomotul motorului pus în funcțiune. Pleca să-și toace timpul aiurea, pe traseu găsea mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
recepție cerea cheia, i-a trecut prin minte că nici măcar nu știa cum îl cheamă pe bărbatul care avea s-o urmeze în cameră, desigur avea un nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la calculator, iar cu cizmele alea de cowboy în picioare, zici că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu unul, Îi Împingea ca pe niște schiuri. O mișcare nu tocmai ușoară dat fiind faptul că transporta În chip de tranzistor un aparat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și potrivit de cald care curgea din boilerul nou, instalat de curând deasupra chiuvetei de inox, nouă și ea, cumpărată tot la insistențele doamnei Moduna pe banii de la Caritas. La boiler nou, chiuvetă nouă. Așteptând sfârșitul „abluțiunii”, domnul Moduna Își Încălță de probă șosetele din lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară? Unu, domnule, unu! Vă mulțumesc, domnișoară. Bătrânelul se Îndreptă spre cabină, lăsând-o pe fata de la „Internaționale” să-și facă meseria. Alo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În Dallas. Rol de milionar, de bună seamă, spre Încântarea lui Erzsébet, Îndrăgostită pe ascuns de Jock Ewing cu care, uneori, Își mai Înșela bărbatul. Se spovedea Însă de fiecare dată. Ar fi putut să Îmbrace alte haine și să Încalțe altceva, dar lui astea Îi trebuiau acum. Parcă ai fi Petöfi Sandor bătrân, dacă ar fi apucat să Îmbătrânească, Îi spuse fiică-sa, mare admiratoare a poetului revoluționar și farmacistă În propria ei farmacie, nou-nouță, Panaceea. Când avea puțin timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]