4,977 matches
-
sângeriu). Nimeni în literatura basarabeană nu are fraza arborescentă a lui Vladimir Beșleagă, o frază cu numeroase ramificații, interogativă, tatonantă și cercetătoare ca brațele unei caracatițe: "Despre cele ce s-au întâmplat când a trecut întâia dată dincolo și a încăput pe mâinile nemților, iar apoi Bărbosu l-a mânat din urmă, până la mal, acolo i-a dezlegat ochii ca să poată vedea satul pe celălalt, adică pe aistlalt mal (n-are a face pe care, toate acestea treceau prin mintea lui
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
excepție pentru răposata nevastă, dar în nici un caz pentru patriarh, e un clasic al literaturii sovietice, de trei ori laureat al Premiului Stalin. Am avut atâția prieteni - îmi spune Semeon Petrovici, la cei 86 de ani ai săi, - încât nu încăpeau cu toții într-o sală de restaurant. Iar acuma, cu săptămânile nu sună telefonul." în anii '50, numele lui Babaevski îi era cunoscut fiecărui cetățean sovietic. Cavalerul Stelei de Aur, categorisit de Stalin drept cel mai bun roman despre țărănimea colhoznică
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
lui Fidel Castro) nu mai pot fi trecute la activul acestui prozator extrem de talentat, dar al cărui talent devenise marfă negociabilă. Cuvîntările membrului CC la plenarele organului suprem și la consfătuirile ideologice compun o antologie dintre cele mai jenante. Nu încape îndoială că Titus Popovici știa perfect ce tip de regim slujește și că nu avea nici cea mai mică iluzie despre comunism. Talentul literar presupune și o inteligență ieșită din comun: ar fi absurd să i-o refuzăm autorului Setei
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
primul s-a îndrăgostit de o cabină telefonică/ un sticlar cu oborajii umflați tocmai o suna pe iubita/ lui din Obcini cînd și-a dat seama că el stă la cald/ pe divanul unei femei de sticlă pe care mai încap și niște trandafiri de plastic grozav îi mai plăcea/ să fie iubit așa " - ceva ce se aude uneori pe fereastra deschisă), sadomasochismul ("m-am legat cu lanțuri de mitologia vegetațională/ fluturînd o eșarfă ca pe o stîngăcie sadică" (l-am
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
De la mersul pe jos a trecut la cel călare, apoi la trăsură și în fine la vapoare, trenuri, automobile și avioane. De la caverna omului primitiv, am ajuns la clădirile și palace-urile moderne, cu tot confortul și rafinamentul posibil. Nu mai încape îndoială că am progresat și nici un om normal n-ar vrea să ne reîntoarcem la viața de sălbăticie. Ei bine, totuși, un savant englez a declarat în fața Asociațiunei Britanice că sălbatecul din Africa e un om mai fericit decât europeanul
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
se explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gîndea la programările noastre la epilat, la Lîna de Aur și la vocea mea răgușită, de alto... la toate, de fapt: cum nu umpleam niciodată rochiile ca lumea, cum nu mă mai încăpeau mănușile de femei. Toate aceste lucruri pe care Tessie le acceptase ca ținînd de vîrsta critică i se păreau dintr-o dată îngrijorătoare. Cum a putut să nu-și dea seama? Era mama mea, îmi dăduse naștere, era mai aproape de mine
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
și nu se lasă prins în mrejele acestei patimi: Pe cine va prețui mai mult curva, spune-mi, pe cel ce-i slujește și-e este rob, sau pe cel care zboară pe deasupra mrejelor ei, pe deasupra undițelor ei? Nici nu încape vorbă că pe acesta din urmă. Așadar, pentru cine se va înflăcăra ea mai tare? Pentru cel căzut sau pentru cel ce nu cade defel? Firește că pentru acesta. Deci cine-i va fi mai dorit? Cel ce îi este
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
lui Erik - prins într-o structură care se închide, violent și represiv, peste el - i-a trimis cu gândul la o parabolă privind sistemele totalitare ale istoriei. De fapt, știm amândoi că între acestea și Solbaka (Stjärnsberg, în carte) nu încape nici o comparație. Împotrivindu-se, Erik executa de fapt un "salt mortal cu plasă", risca exmatricularea, dar nu-și risca, la propriu, viața. Ce ar fi făcut Erik dacă, în locul unei Suedii în care internatul e desființat imediat după ce lumea află
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
Fiul tău." și "descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H.Bonciu." O negustorie, așadar, cum Bonciu cel adevărat (care?!) făcuse, cu umbrele și perdele. Umbrele, fiindcă sub scăfîrlia personajului cu nume de mumie încap multe alte rămășițe de oameni și povești, de la piticul nesuferit care-i crește, ca o sarcină ectopică și toxică în coșul pieptului, o cușcă de sufleur, pînă la amintirile dezordonate despre un tată despotic, despre o mamă încercată de negre
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
Lucian Vasilescu. "Nouăzeciști" am zis? E un ecuson ce pare a le conveni, însă pe care preferăm a-l trata la un mod lejer, din măcar două pricini. Mai întîi, pentru că producția lor ironică, debutonată, jemanfișistă, id est inconformistă cît încape, n-ar putea fi concepută decît ca o urmare a celei anterioare, "optzeciste", pînă la amestecul cu aceasta (las' că nici vîrsta autorilor, cei mai mulți copii ai deceniului 6, nu diferă semnificativ de a predecesorilor). Iar în al doilea rînd, întrucît
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
abia se nășteau cînd debutau mai vîrstnicii lor confrați. Cu o tendențiozitate oarecum suspectă, autorul singurului nostru Dicționar al presei literare, vorbește, în ediția din 1996, despre faptul că Gazeta literară promovează, și “încă din primul număr”, “ideologia comunistă”. Nu încape îndoială că, mai ales în primul deceniu de apariție, Gazeta literară este tributară acestei ideologii, ca și realismului-socialist. De pe la mijlocul deceniului 7 încoace, lucrurile se schimbă însă în bună măsură, chiar dacă (dar e vorba acum de România literară) publicistica literară
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
cartier plin de blocuri înalte. Au urcat cu liftul la ultimul etaj și fata i-a arătat unde avea să stea. Era o garsonieră cu o mică bucătărie înghesuită între cameră și baie. Coridorul era așa de mic, încât nu încăpeau acolo trei persoane. Și-au mai dat întâlnire gălăgios pentru a doua zi, fata i-a promis că îi va aduce geanta. Logodnicul ei a mai vorbit misterios cu cineva la telefon, până ce în sfârșit au plecat. Epuizat de ciorbă
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
acolo-n vâltoare”. Aici, metafora, ca În atâtea zeci de exemple, are suficienți indici contextuali, Însă ea rămâne nucleul enunțului formulat - alăturarea prin suferință, asumarea acestuia, deci luare În posesie a ei, În sensul unei contopiri conștiente cu arta. Numai Încape Îndoială că istoricitatea de pe Columna de la Roma rămâne vie, datorită artei basoreliefului care a Încremenit-o În veacuri. Ar fi prea mult, desigur, speculativ, să vedem În acest formidabil poem, imaginea artistului absorbit de Arta altcuiva. Dar subiectul ei Îl
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
nu e nimenea pe-aproape ca să mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și timpul nu ne mai încape. Cu-o mână ne închide pleoape, cu alta ne aruncă-n vid. E primăvară și e frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi icoane, țara de sămânță, mai sperăm că-n ceasul de apoi vom zâmbi pe-
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
ucigașii vin acum, până la tine, ah, cu frică merg într-un ghețar de fum. Călătorie Intru cu emoție într-o mașină enormă ca în trupul unui viu mamut. Mă amestec printre oasele lui de-acuma apăr trupul care m-a încăput. Ființele mai mici cu ușurință sunt cuprinse în corpuri largi asemănătoare. Lucruri acoperite de o teacă a unei săbii curgătoare. și aerul înfășurând pământul, un gol care înghite forme mișcătoare o sferă luminoasă simt rotindu-se fără repaos, într-o
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]
-
observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a strofei finale, În care efectele prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap (În concepte, n. n.) doar secvențe ale contingentului și finitului, dar se opresc interzise la țărmul absolutului”. În partea a doua a eseului, intitulat transvaluarea hyperionică a temporalității și purtând subtitlul Luceafărul - o dramă a Timpului? George Popa discută cu rafinament
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
gest generos al antologatorului, s-ar putea să ofere o idee cvasicompletă despre poezia sa. Este o manieră și o viziune de a scrie versuri, despre care se poate discuta în cotradictoriu, cum se și întîmplă de fapt, dar nu încape nici o îndoială că avem de a face cu o creație originală. Este o poezie densă, vibrîndă, cu un limbaj nou care îmbină descrierile simple, calme cu convulsiunile neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe cruce), poetul sugerează simultan imagini
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
acelui tînăr poet. Mai este și astăzi mîna divină acolo, și noi nu o știm, sau poetul face anume așa ca noi să nu bănuim că este? Grigore Chiper a înțeles bine că întregul conținut al poeziei, oricît de consistent, încape foarte bine în aceea ce e "abia tangibil". Dar, ca de obicei, teoria este una, iar realitatea e cu totul alta: cele trei scrieri ale sale din antologie nu ne ajută să vedem prea multe în poezia sa. Totuși, Urme
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
drum, pe cît de ademenitor pe atît de anevoios. Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și ale / ne-lumii / îi strivea măceșele bu-zelor" etc. Și ceilalți trei (Iulian Fruntașu, Maria Șleahtițchi, Adrian Ciubotaru) dispun de o anumită dexteritate în mînuirea cuvîntului, pot găsi uneori și niște expresii mai într-ales pentru a
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ceasurile parfumate de seară. Și pentru că înmiresmarea văzduhului să fie deplină, am să plantez și un zarzăr înflorit, “fraged în lumina” și “ ceresc în mirare”, iar pentru a-i fi sprijin în gingășia să, am să pun, atâta cât va încăpea, si un colț din Pădurea Letea, cu ale sale mii de brațe, si poate și un gorun sau un stejar falnic. Pentru jocuri de lumini și de umbre, am să pun, ca pe o tablă de șah, cativa copaci albi
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
falnic. Pentru jocuri de lumini și de umbre, am să pun, ca pe o tablă de șah, cativa copaci albi și negri, iar la poalele lor am să plantez un mănunchi de lăcrămioare și doine. Iar toate am să le încap pe o mică frunză roșiatica de arțar, pe care să o țin în palmă și să o ud cu belșugul lacrimilor de dor, pentru că pomii, înflorind și rodind, să îmi aducă mângâierea unui zâmbet.
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
se văd epoleții: idioți bârfe confuzii. CURKA curka demnă nu se-ncurcă e un semn de-al celui spurcă onomatopeele se bârfesc Într-un ecou Vaca paște și dă lapte boul Marii e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face vreo halviță: dar În rime doar există virgulă și de la cap ca un limax balerin ce-a-nghițit un handicap printre
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
ursita.”(MARIA) Și astfel am aflat ca Poetul s-a oprit din alergarea printre stăncile timpului constatând că sub linia orizontului, Ea, purtându-și sufletul de mână, s-a așezat lângă el și a reinventat iubirea. Iubirea. Cât de multe Încap În acest cuvânt! Dacă strecor lavă analogiilor În simplitatea limbajului, ajung la o altă Întrebare pentru poet și pentru Îngerul lui. Nu-i așa că divinitatea Însăși este rezultatul jertfei sublime din iubire concretă? „Și ne-am sădit În datini demnitatea
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
am gasit icoana Mamei. Și Îngerul mă ia de mână și Îmi face semn să păstrez tăcerea pentru că Mama Floarea Își asculta cântecul compus pe o struna de suflet de fiul ei. “Maica-și poartă toamnele la vale Multe, câte-ncap În șaptezeci. Vine dintr-o margine de jale Urcând demnă a timpului poteci. .................................................................. Și-ntr-o zi măicuța mea s-a dus. Unde... niciodată nu mi-a spus. Am văzut cum a urcat la cer Într-un car de foc
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]