272 matches
-
ne iubim, firește, curtați de-un unic semn, Vin știrile, iubito, ni le aduce seara, Vagonul nostru iarăși a deraiat de tren. Aceeași depravare în arbori și în ziduri, În oameni și-n cuvinte, în râs și-n plâns stingher, Încărunțim de dogme ca mările de riduri Și potrivim pe brațe cătușele de fier. Plâng verbele pe rană de-atâta necredință, Cad stelele bolnave de-atâta adevăr, A refuzat lumina să mai lucreze-n măr, Magistru-i dus pe gânduri, bufonu-i
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
Poeme > Pitoresc > ERA ODATĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 820 din 30 martie 2013 Toate Articolele Autorului Era odată 1. Era odată un păstor care avea un fluier fermecat. Nimic nou până aici. Păsările zburau mai vioi, munții încărunțeau zâmbind, Stelele sclipeau mai cochet, dar păstorul Cânta doar pentru un anumit trandafir Răsărit prin minune alături de alte flori obișnuite. Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea, Doar trandafirul nici nu se clintea, Îi mai cădea câte o petală, parfumul său
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
Manuscris > Scriitori > ERA ODATĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 820 din 30 martie 2013 Toate Articolele Autorului Era odată 1. Era odată un păstor care avea un fluier fermecat. Nimic nou până aici. Păsările zburau mai vioi, munții încărunțeau zâmbind, Stelele sclipeau mai cochet, dar păstorul Cânta doar pentru un anumit trandafir Răsărit prin minune alături de alte flori obișnuite. Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea, Doar trandafirul nici nu se clintea, Îi mai cădea câte o petală, parfumul său
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]
-
Albert Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ȘOAPTELE PÂINII versuri, Bertoni D Albert Cum miroase tată, pâinea coaptă? Pâinea caldă scoasă din cuptor... Nerostita pâinii, caldă șoaptă Azi mă cheamă mamă, în pridvor Ați încărunțit în vreme, peste ani Dragii mei părinți, eu vă iubesc De n-am alerga în viață după bani N-am ști ce înseamnă "părăsesc" Am ajuns la rândul meu, părinte Și cuptorul casei, pâine coace Cât se coace pâinea,-mi
ȘOAPTELE PÂINII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376893_a_378222]
-
cu vederea câteva dintre temele abordate, în care picură dureri din rănile mereu sângerânde: -în „Bradul interzis”, poetul evocă „strădania” celor care „i-au găsit cătușe grele” bradului (identității neamului său), ce „stă-n vamă, crește-n vamă/ Și-a încărunțit de dor”. Degeaba „A tot scris petiții luna/Și copiii triști au scris,/ Răspundea Tăcerea-ntruna:/Bradul vostru-i interzis!”. -pe același fir tematic se toarce și suspinul din „Poem cu țară”, în care deznădejdea poetului îngenunchează-n rugă: „Vai
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
trecut un an sau noi prin timp așa călătorind cuprins de bucurie răcit de întristare voi ce-ți lovit loviți vă roade remușcarea eu calc pe lacrimi vertical pe nu orișicare rută mi-e-nlanțuit moralul mă biciuie amarul privesc în depărtare încărunțit de vreme nu vă zăresc a fost așa o pleavă în timpul ce tot se scutură tu pleavă tu hienă tu mască trădătoare o Doamne scutur-o din greu e timpul ei să moară ai scuturat Tu Doamne dulceața tinereții pe
O DULCE ROMÂNIE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373142_a_374471]
-
strigam pe nume și-i spuneam întotdeauna, bine că te am pe tine altfel m-aș fi pierdut în brațe la altele! Suntem două roți pe o osie trase în aceeași direcție până la capăt, florile de la tâmple se vor ofili, încărunțiți doar mirosul lor rămâne proaspăt și viu ca o undă de lumină prin trup care ne umple de parfumul amintirii. Referință Bibliografică: Unei femei ce se cheamă nevastă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V
UNEI FEMEI CE SE CHEAMĂ NEVASTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376173_a_377502]
-
ceară. Trec lin păstori Turme spre somn și uitare... Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub " Bursucău " Satul petrece sorocul... Mândri, " rusenii ", Împărățesc holda, locul. Mureșul sfânt Curge spre ceruri de stele... La cimitir Dorm amintirile mele. Sufletul meu Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu " Rusan " din veci, pe vecie. Mugurel Puscas( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: LA RUȘII-MUNȚI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371765_a_373094]
-
oricînd să înceapă o nouă experiență. Turismul s-a transformat, însă, rapid, în navetă pe ruta Călărași - București, via Ciulnița, și a sfîrșit ca o formă de captivitate asumată. Au trecut de atunci peste douăzeci de ani. Părul i-a încărunțit, barba are și ea o nobilă tentă gri-argintie, iar încruntarea din privirile de altădată a căpătat astăzi o ușoară notă de melancolie. Atunci era un tînăr bizar și un străin cu accente tari, al cărui portret oscila ambiguu între Marx
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
stomacului. Două rețete pentru vopsirea păruluitc " Două rețete pentru vopsirea părului" În general, sikhșii consacră o oră sau două efectuării toaletei, iar Înainte de abluțiune Își freacă părul (care În cele mai multe cazuri e negru și lung) cu lapte bătut. Când părul Încărunțește cu vârsta, nu și-l vopsesc, fapt strict interzis de principiile lor religioase. Musulmanilor le place totuși foarte mult să-și vopsească părul, scop În care apelează la o mare varietate de compoziții conținând oxid de fier, balsamuri, Lawsonia inermis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Gazeta Transilvaniei” din Brașov, „Luminătoriul” din Timișoara etc., despre apariția volumelor Scrieri din junețe și exil (I) de C.A. Rosetti și Note critice de Nicolae Densușianu ș.a. „Foița” ziarului este ocupată de un lung „episod din războiul ruso-româno-turc”, Cum încărunțește cineva într-o noapte, semnat Don Ascanio (D.C. Ollănescu-Ascanio), de legenda Domnul de rouă și craiul Traian, de cinci documente relative la Mihai Viteazul preluate de Nicolae Densușianu din colecția Eudoxiu Hurmuzaki și de o traducere făcută după povestirea Locotenentul
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
ațintiți asupra capului. Era un cap negricios și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă Vorbește, enormă și venerabilă căpățînă, care, deși lipsită de podoaba unei bărbi, pari încărunțită de mușchiul ce-ți crește în smocuri - murmură Ahab. Vorbește, cap prea puternic și spune-ne taina pe care-o ascunzi. Dintre toți scufundătorii, tu te-ai scufundat cel mai adînc. Deși ești luminat acum de razele soarelui, te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
duioasă de dragoste? Își lăsă Viola capul pe lăbuțele din față și adormi. Visa că se înserase, venise domnul, dar nici n-o băgase în seamă, nu-i vorbea, n-o mângâia. Parcă nici n-o mai cunoștea. Începu să încărunțească blana cea galbenă. Oare câinii pot visa? Fetița cu bicicleta Niciodată nu mi-a plăcut să aud copii plângând pe stradă... îmi aducea a durere, suferință, maltratare, metode proaste... nu odată am fost martoră la scena, când mama trage copilul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
era nimeni ca mine... Ce dezolant! Eram singurul care nu va muri niciodată. Lumea toată va îmbătrâni în fața mea, iar eu mă voi uita înnebunit la ea, disperat că n-am să pot s-o urmez în uitare. Toți vor încărunți, se vor albi, se vor îmbolnăvi și vor muri. Se vor întoarce în țărână, acolo unde le e locul, iar eu voi rămâne deasupra lor pentru totdeauna ca să le pun flori și să le aprind lumânări la căpătâi! Copiii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
într-acolo. Corvium fu chemat la sala de întruniri a primăriei și doi dintre Vagabonzi îl însoțiră, așa cum făceau totdeauna. La ieșirea din curtea reședinței, în poarta grădinii ninse, stătea un om de un metru optzeci, destul de slab, cu părul încărunțit pe alocuri și dând să se rărească, mândru și îmbrăcat în mantia cenușie ornată cu flori argintii de iederă pe umeri. În dreapta sa, ținându-se de mână, stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pilozitatea conservă înfățișării masculine demnitatea ce i se potrivește. Oricum, e și așa destul de scurtă, îmbracă doar bărbia. Și parcă îl face să semene mai mult cu bunicul său, Marcus Antonius. Își înăbușă un suspin. Când va îmbătrâni și va încărunți, după 40 de ani, o s-o dea jos. Cu câteva clămpănituri experte de foarfecă, sclavul taie cu eleganță firele rebele. Scurtăm un pic și părul? — Nu, nu, se împotrivește tânărul. Lasă-l în pace! Își aranjează dezinvolt pletele la spate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al guvernelor și mai mult de propria virilitate pentru care se temea că ar putea avea aceeași soartă ca și speciile pe cale de dispariție: se duce, se tot duce, s-a dus. De căzut nu-i căzuse părul, doar Îi Încărunțise pe la tâmple, ceea ce era un semn de autoritate. Avea un fizic Îngrijit; costumele extrem de scumpe făcute la comandă Îl ajutau În acest sens. Ghinionul naibii era că avea prostata mărită, acea hiperplazie prostatică benignă care Îi afectează pe mulți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În cei patru ani de când te afli aici, firmei ia mers foarte bine, spuse Nypers. Craig râse. - Îți arde de glume, Nypers. Cum adică în cei patru ani de când sunt aici? Păi sunt de atâta timp, încât simt că am încărunțit aici. Nypers înclină aprobator capul său mic și înțelept. - Știu cum e, domnule. Totul devine vag și ireal. Ai senzația că parcă altcineva ți-a trăit în trecut viața. Se întoarse și adăugă: Ei bine, voi lăsa pe seama dumneavoastră contractul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ne pornim. Bărbatul s-a mutat din calea soarelui și, în sfârșit, Irene a izbutit să-l vadă mai bine. Tipul era un soi de hippie matur, frumos, cu ochi albaștri și un păr lung și blond care începuse să încărunțească. Avea picioarele unui puști de douăzeci de ani: musculoase și bronzate și decorate cu un păr creț, de un blond aproape alb. Mirosea a loțiune de protecție solară cu aromă de cocos. Altădată, Irene s-ar fi tras ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luminezi cărarea decapitată de hăul nocturn arunci înspre mine cuvinte crescute în greutate pe celelalte le dai la minim și le calci în picioare ca să fii sigură că ai rămas singură de acum încolo și încoace umblu așa (cu părul încărunțit în toate părțile) fără tragere de inimă și adus de spate fără să pricep limba despicată crescută la sân sub un clopot de sticlă (pledez nevinovat dar mă apuc de hoție onorată instanță). Netam-nesam Țopăiam (după ce te-am cunoscut cândva
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poleite cu bronz pentru sobe și în mere țitroane cum nu mai găsești decât în povești cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi alerg să deschid în fața mea doar amintirea tăcută și albă Colind din vârful muntelui încărunțit de spaimă peste noapte se tânguie vântul astmatic chiciură pe frunți de copaci în frisoane pe amurguri grele de nori și melancolii cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Caligrafia era îngrijită, fără îndoială aceea a unui scriitor public. Dar cuvintele îi aparțineau lui Nur: Dacă n-ar fi vorba decât de fericirea mea, te-aș fi așteptat ani îndelungați, chiar de-aș fi ajuns să-mi văd părul încărunțind în singurătatea nopților. Dar eu nu trăiesc decât pentru fiul meu, pentru destinul lui care se va împlini într-o zi, cu voia lui Dumnezeu. Te vom chema atunci alături de noi, ca să împărțim onorurile așa cum tu ai împărțit cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în țări cu palmieri și măslini, P 3: E Crăciun și sub piscuri semețe de nea îmbrăcate, P 4: E Crăciun în lanurile cu grâne coapte, P 5: E Crăciun unde copiii sunt visători, P 7: E Crăciun unde bătrânii încărunțesc răbdători, P 8: E Crăciun unde pacea, ca un porumbel în zbor, Se rotește peste câmpia unde vitejii mor. Toți:Peste tot, peste tot e Crăciun! P 6:Crăciunul este cea mai luminoasă și mai generoasă perioadă a anului Crăciunul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună un cuvânt. Aveau aceeași Înălțime. Dar pletele castanii ale căpitanului Oană Începuseră deja să Încărunțească, iar chipul Îi era mai obosit. - Cât ai crescut... murmură căpitanul. - Cred că era inevitabil, răspunse Alexandru Încercând să alunge emoția prea puternică. - Să mergem sus, ți-am pregătit camera. Focul arde de azi-dimineață, dar nu cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În toți acești ani de așteptare fără să-și piardă mințile și fără să renunțe la gândul răzbunării. Și iată că istoria se Întorsese din nou și că, din motive de strategie, Matei fusese nevoit să-l elibereze. Lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]