549 matches
-
de pretutindeni. Contrar memoriei noastre obiective, pe care ar trebui mai curând s-o desemnăm prin amintire, memoria subconștientului nu este limitată de rememorarea trecutului recent, ci conține amintirea tuturor faptelor care ne-au reținut atenția de la începutul prezentei noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit, pipăit, mirosit sau gustat, face parte integrantă din cunoașterea noastră. Prin asta se explică de ce retrăim în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
subconștientul, adâncurile în care Hades ascunde ce ne poate fi mai drag. Depinde și cum știm sau nu să privim înapoi, în trecut, pentru că subconștientul nostru conține amintirea a tot ce ne-a suscitat atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre, dar el ascunde și lecțiile marcante pe care le-am trăit în încarnările trecute. Nu toate înregistrările experiențelor noastre trec odată cu noi în memoria sufletului nostru în cosmos, în haosul primordial, în armonia divină. Nu vor fi transferate decât
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cum știm sau nu să privim înapoi, în trecut, pentru că subconștientul nostru conține amintirea a tot ce ne-a suscitat atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre, dar el ascunde și lecțiile marcante pe care le-am trăit în încarnările trecute. Nu toate înregistrările experiențelor noastre trec odată cu noi în memoria sufletului nostru în cosmos, în haosul primordial, în armonia divină. Nu vor fi transferate decât experiențele care într-adevăr au marcat evoluția vieții, numai ele asociindu-se ansamblului nostru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe prispă Nimic nu era mai perfect Decât speranța noastră de lumină în acea întunecime 901. Deci așa cum, probabil, eram martori mai mult sau mai puțin conștienți, lumea se forma și poetul își amintește de acele timpuri dintr-o altă încarnare. Eclipsele și conjuncția corpurilor cerești sunt mărturii ale legilor cărora ne supunem și totodată ale extrapolării legilor terestre în necuprinsul unui univers creat de Dumnezeu să ne aparțină. La începuturi el părea desprins din umbre și tenebre, lumina aducând din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înfipte în subconștientul colectiv, ușurând rolul și realizările fizice sau intelectuale ale individului. Poetul este cel care, definindu-se ca menestrel al epocii și arealului în care trăiește obține manifestarea egoului ca eon definitoriu și absolut. Dacă, însă, într-o încarnare anterioară, el a practicat astrologia, monada sa tinde să se conformeze configurațiilor ori influențelor astrologice, având un efort suplimentar în a analiza printr-o gândire rațională drumul său spre nivelurile superioare ale libertății spirituale de care este atras. Împrejurările astrale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scot visătorii și sufletul și-l populează 912. În timp, gradat, diferențe diminuă prin cunoaștere și achiziția unor noi valori alegorice de înțelegere și acceptare, calități pe care vechile frății le promovează printre cei aleși. Inițierea apropie și în succesivele încarnări, fiecare sub alt ascendent și altă zodie nativă, caracteristicile personalității poetului devin universale, anticipând imuabilul ciclu al poesiei 913. De aceea cosmosul, armonia devenită principiu universal nu poate să nu cuprindă prin Cuvânt esența sinelui poetic. Dar în același timp
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a lungul anotimpurilor pălește în final în fața renașterii și nemuririi, fenomene magistrale pe care doar el reușește să le demonstreze oamenilor. Justiția și adevărul, având douăsprezece raze, însemnul din bisericile creștine este o dezvăluire a Cuvântului pierdut din templul masonic, încarnarea forțelor creatoare, toate orientând spre răsărit osana divină. Și de atunci ca într-un mit În timp ce fulgere vor fi Toți munții renăscuți din soare, Noi ce azi plângem, vom iubi979. Am demonstrat că poetul este un ales care transmite prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reconciliere a elementelor în vederea realizării operei. Parfumul noetic al Tăcerii Non ex mea scientia sed ex Spiritus Sacro Sancti gratia 1071. Toate cele șapte metale, respectând numărul șapte ce tinde spre perfecțiunea inițiatică, se împlinesc în simbolistica materiei prime, definind încarnarea și lucrul în athanor. Vidul și plinul, apa și focul, cerul și pământul, frigul și căldura, viața și moartea, iată o relație perpetuă între cele patru elemente prin care pătratul masculin și triunghiul feminin definesc fazele alchimice în care unghiurile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
globulare, circulare din fotografii sunt un sistem cuaternar, quadratura circuli. Prin circumrotație sau rotație filosofică a cuaternității se obține Monadis Catholicae plusquamperfectae. În lumea credinței mahayana simbolul tuturor puterilor divine reunite, creatoare sau nimicitoare, depăște sincretismul taoist, într-una din încarnările lui Shiva, Shakti, Buddha, Amitabha pentru elixirul vital din sfera florii de aur, roata lumii este un sistem ternar, plăcere, ură și ignoranță, iar ternarul și cuaternarul formează iar cifra supremă șapte. Sufletul și spiritul trebuie despărțite de trup, ceea ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tălăngii când plouă!1249. Labirintul e călătoria interioară în propriul subconștient, dominarea instinctelor și a impulsurilor inconștiente de către rașiune. Cum oare să înțelegi natura sufletului, subiectivă sau obiectivă, dacă nu știi ce înseamnă el în adevăr. Existența lui ca o încarnare în trup și puterea minții de a crea, deci de a raționa oscilând între lumea obiectivă și cea subiectivă e un labirint a cărui esență trebuie corelată cu podul curcubeu deschis de Dumnezeu către Noe. Aristotel și Ptolemeu reprezintă conceptul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în care s-au strâns cugetările tuturor timpurilor creștine, rosicruciene, masonice, din misterele ordinelor pe care le-am cunoscut, într-un cuvânt iluminate. Lângă acestea subconștientul conține amintirea a tot ce ne-a suscitat atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre ce ascunde de asemenea lecțiile marcante pe trăite în încarnările trecute. Cine poate preciza care sunt acelea? Dar de ce altfel am realiza că cele noi le cunoșteam deja? Există sigur filtre și așa cum nu toți peștii ce înoată în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din misterele ordinelor pe care le-am cunoscut, într-un cuvânt iluminate. Lângă acestea subconștientul conține amintirea a tot ce ne-a suscitat atenția și reflecția de la începutul acestei încarnări terestre ce ascunde de asemenea lecțiile marcante pe trăite în încarnările trecute. Cine poate preciza care sunt acelea? Dar de ce altfel am realiza că cele noi le cunoșteam deja? Există sigur filtre și așa cum nu toți peștii ce înoată în amonte ajung la izvoare să depună icrele perpetuării speciei lor nici
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
marele vehicul, carul mnemonic pendefundian având aproximativ același tâlc 72 vezi mișcările mâinilor și degetelor din templul indian și alte culturi asiatice care au un înțeles bine definit, spre deosebire de dansul liturgic menținut rudimentar în creștinism 73 sau cuvinte care devin încarnare a divinității: Logos sau he în Evanghelia după Ioan, al-haqq, adevărul în Coran, metatron în Kabbala 74 Leroy H. Appleton and Stephen Bridges, Symbolism in Liturgical Art, 1959. 75 În devoțiunea hindușilor pentru Shiva și în tantrism se folosește toba
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau bețelor îmbibate cu diverse arome de tămâie. 83 Goethe: "Scoală, ucenicule și îmbăiază-ți, fără sfială, pieptul pământesc în Auroră!". 84 În religiile universale s-au dezvoltat sisteme complicate de iconografie, ca reprezentare a divinității în pluralitatea emanațiilor sau încarnărilor sale sau ca om în relație cu sfera sacrului. Este de asemeni evidențiată lumea într-un stadiu al acțiunii divine ca un răspuns la cea diabolică sau aspecte din eterna bătălie dintre acestea două. Poate fi astfel ilustrat sacrul negativ
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
modului de viață orfic. Orfismul exprima eliberarea sufletului de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, astfel, din nou, cu divinul originar. Această salvare constă tocmai în încetarea existenței terestre, în inițierea perfectă, care întrerupe ciclul metensomatozei. Încarnarea se aseamănă unei morți și moartea poate constitui începutul vieții fericite. Aceasta nu se obține automat, ci la sfârșitul unei inițieri care, pentru orfici, este sinonimă cu purificarea zilnica: interdicția de a atinge “ orice a avut viață”, ceea ce are drept
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în vorbe"98. Cum ajunge un om să fie, prin el însuși, poezie? În ce fel poeticitatea străbate existența, gesturile, acțiunile unei persoane? Trebuie să recunoaștem aici ideea romantică a "poeticității generalizate", care presupune o transfigurare a realității prin diverse "încarnări" ale poeziei. Concret, e vorba de transferul unor elemente poetice, care țin fie de tehnicile prozodice, fie de caracterul specific al figuralității, asupra formelor de viață sau asupra ipostazelor naturii. Pentru înțelegerea acestei idei și mai ales a modului ei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
naturii. Pentru înțelegerea acestei idei și mai ales a modului ei de funcționare, mă sprijin pe explicațiile date de Jacques Rancière, probabil cele mai clare de care dispunem în prezent. În La chair des mots (1998) filosoful francez demonstrează logica încarnării Verbului: acțiunile unui personaj devin poezie în măsura în care valoarea lor descriptivă e dublată de una profetică. Exemplul pe care îl dă e cel al unui episod biblic, arca lui Noe99. Ca fapt biografic, arca e obiectul unei fabricații și ea implică
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
conține "opera" pentru că toate gesturile lui s-ar putea repercuta asupra altcuiva. Heliade Rădulescu realizează că deține o "mașină" de poeticitate care îi permite să transforme viața oricui în literatură. În acest sens, criticul poate cu ușurință să extindă sfera "încarnării" poeziei și să cuprindă, alături de personajele istorice cunoscute și de evenimentele publice, și pe anonimi: În câți însă și mai câți poezia stă latentă, fără a se manifesta, nici prin daltă, nici prin penel, nici prin note, nici prin vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vine în continuare foarte ușor să transformăm numele propriu al unor sportivi de performanță și să spunem "un Hagi" sau "un Năstase"... Aceasta va fi soluția lui Heliade Rădulescu. Ca să asigure impactul mimetic al literaturii în societate, ca să facă posibilă "încarnarea" poeziei, va recurge la antonomaze: nu nume justificate, care să "semene" cu o anume activitate, ci nume impregnate prin faimă, care s-au încărcat cu semnificație datorită celebrității câștigate de purtătorii lor. De fapt, în puține scrieri din epocă procedeul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui. Amadis trebuie să aleagă pentru el"32. Mobilizarea dorinței de literatură într-o cultură emergentă funcționează în același fel. Ca să aprindă o "poftă", oamenii începutului de drum se prevalează de prezența unor mediatori a căror misiune constă tocmai în încarnarea pasiunii pentru activitatea literară. Trebuie deci să fim atenți la "străinii" care condiționează jocul literar. Literatura nu se naște într-o relație simplă, implicând cititori ori scriitori de o parte, și opere de cealaltă parte. Angajamentul literar presupune și un
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la Montaigne, Schopenhauer sau Nietzsche, de exemplu. Filosoful nu produce concepte sau gândiri pentru plăcerea de a le vedea funcționând perfect, asemenea unei mașinării inteligente și bine unse - el vizează încarnarea, producerea de efecte concrete într-o viață cât se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reflectează, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
moderne, deci a majorității statelor europene. Ieșit victorios asupra spiritului Vechiu-lui Regim, iluminismul a deschis calea romantismului, a scientismului (Renan), a determinismului, în detrimentul religiei, al moralei, al metafizicii etc. Rațiunea a prins a se elibera de constrîngerile credinței, știința ca încarnare a rațiunii devenind ea însăși un obiect de cult, de credință. În L'Avenir de la science, Renan își propune explicit să inculce credința în rațiune, considerîndu-se un preot de tip nou. "Știința este religia mea", va repeta el în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
implică respingerea sa radicală. Refuzînd scientismul, naționalismul, egocentrismul, nu se renunță la principiile care constituie idealul umanist și care sunt la baza ideii înseși de democrație. Statele existente actualmente, în grade diferite desigur, sunt încă departe de a reprezenta o încarnare perfectă a acestei generoase idei, lăsîndu-se uneori/deseori ghidate de prin-cipii care îi sunt profund străine. Oricum, idealul umanist are încă un lung drum înainte. Perspectiva liberală consideră individul drept un atom, o ființă indivizibilă, în vreme ce comunitarienii dezvoltă un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în forță a ideilor gnostice. Să aibă contemporanii noștri mai multă nevoie de idei decît de personaje mitologice? Sau poate să vadă în ele, mai mult decît altădată, încarnarea unor idei superioare?... Tot mai plină de conștiință, știința contemporană are nevoie de o nouă lumină, una care să nu vină din ea însăși, ci de dincolo de această lume. Am fost înșelați și amăgiți de o știință profană și ne
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]