214 matches
-
Armatei a 6-a, deoarece OKW-ul i-a dat apoi ca sarcină cucerirea Stalingradul. Armata a 6-a nu a reușit să cucerească orașul, iar în timpul contratacului sovietic din 22-23 noiembrie, a ajuns să fie din asediator - asediat și încercuit. Pentru eliberarea Armatei a 6-a din încercuire a fost concepută Operațiunea Wintergewitter de sub comanda Erich von Manstein, operațiune care a eșuat în cele din urmă. Paulus a fost promovat prin radio de Hitler la gradul de "Generalfeldmarschall" pe 31
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
Atmate Sud în Ucraina și România. Această Armată a 6-a a fost distrusă de sovietici în timpul Operațiunii Iași-Chișinău, dar de această dată, cartierul general al armatei a reușit să scape. Armata a 6-a a fost singura armată germană încercuită și distrusă de două ori până la capitularea Germaniei în 1945. Din elementele care supraviețuiseră luptelor din România, Armata a 5-a a fost recreată și, sub comanda generalului de artilerie Maximilian Fretter-Pico, a reușit să distrugă trei corpuri sovietice de
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
și a recomandat STAVKA să deplaseze Fronturile I și al II-lea Ucrainiene pentru a forma două cercuri blindate: unul interior, care să încercuiască și să distrugă unitățile germane, și unul exterior, care să împiedice orice ajutor pentru eliberarea forțelor încercuite. În ciuda faptului că von Manstein a trimis mai multe serii de avertismente, Hitler a refuzat ca unitățile amenințate de încercuire să fie retrase pe poziții sigure. Pe 18 ianuarie, Frontul I Ucrainean (Nicolai Vatutin) și Frontul al II-lea Ucrainean
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
ale Frontului I Ucrainean s-a petrecut lângă satul Zvenigorodka, desăvârșind încercuirea și prinderea în capcană a germanilor în Punga Korsun-Cerkasi. Lui Stalin i se promisese un al doilea Stalingrad. Konev scria: "Nu trebuie să vă îngrijorați, tovarășe Stalin. Inamicul încercuit nu va avea scăpare." În pungă au fost prinși cam 60.000 de germani, șase divizii cu aproximativ 55% din puterea lor nominală, alături de un număr de unități mai mici. Printre cei prinși în capcană se aflau luptătorii din Divizia
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
puterea lor nominală, alături de un număr de unități mai mici. Printre cei prinși în capcană se aflau luptătorii din Divizia a 5-a Panzer "Wiking", Brigada de asalt voluntari SS "Wallonien" și 5-6.000 de ruși din trupele auxiliare. Forțele încercuite au fost denumite "Gruppe Stemmermann", generalul Corpului al XI-lea, Wilhelm Stemmermann fiind numit la comandă. Divizia a 5-a Panzer "Wiking" era dotată cu 43 de tancuri Panzer III/IV și cu tunuri de asalt. Două batalioane de artilerie
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
luptă sălbatică corp la corp, pozițiile sovietice fiind cucerite în câteva minute. În noaptea următoare, germanii au cucerit Komarovka în același fel. Până pe 15 februarie, punga se „deplasase” către sud, aflându-se mult mai aproape de salvatorii lor, principalele forțe germane încercuite fiind localizate în satul Șanderovka. Aici au așteptat ajutorul salvatorilor lor - III Panzerkorps - care trebuiau să-și deschidă drumul prin luptă și să spargă încercuirea. Satul Șanderovka, care fusese puternic fortificat de sovietici, fusese cucerit, pierdut și recucerit de germani
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
spre Șanderovka, tanchiștii s-au văzut nevoiți să tranmsmită prin radio un mesaj lui Stemmermann, prin care îi cereau să încerce să ajungă la linia Jurzinți - Cota 239 prin eforturi proprii, doar aici putând blindatele să-i ajute pe cei încercuiți. Mesajul omitea informația extrem de importantă că atât Cota 239 cât și satul Jurzinți erau puternic apărate de sovietici. Între germanii încercuiți și cei care le veniseră în ajutor se afla o distanță de numai 12 km, dar în aceast spațiu
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
să ajungă la linia Jurzinți - Cota 239 prin eforturi proprii, doar aici putând blindatele să-i ajute pe cei încercuiți. Mesajul omitea informația extrem de importantă că atât Cota 239 cât și satul Jurzinți erau puternic apărate de sovietici. Între germanii încercuiți și cei care le veniseră în ajutor se afla o distanță de numai 12 km, dar în aceast spațiu îngust erau gata de luptă elementele a trei armate de tancuri sovietice. În timp ce avantgarda germană se pregătea să dea atacul, Stemmermann
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
al soldatului invincibil. Toți erau conștienți de altfel că rezistența era ultima lor șansă. Superioritatea zdrobitoare a inamicului în forțe și mijloace le-a pecetluit însă definitiv soarta". După ce rușii au ocupat aerodromul Pitomnik, la 16 ianuarie 1943, luând celor încercuiți orice posibilitate de evacuare a răniților, aprovizionările s-au mai putut face doar prin lansări cu parașuta, Condițiile de trai - precizează jurnalul de operații - devin din ce în ce mai grele. Inamicul, gerul și lipsa fac ravagii în rândul oamenilor ale căror eforturi devin
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
cu încercuirea, iar Manstein a trebuit să-și retragă forțele la Kotelnikovo pe 29 decembrie, lăsându-i pe germanii și aliații lor prinși în capcană la Stalingrad să se descurce de unii singuri. (Dintre cei aproximativ 300.000 de soldați încercuiți, cam 90.000 au supraviețuit pentru a fi luați prizonieri și doar 5.000 au mai trăit pentru a apuca să se întoarcă în patrie.) Obiectivul limitat al ofensivei sovietice a permis germanilor să-și retragă trupele Grupul de Armate
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
Isidorovici Kuznețov amenința să spargă frontul german între Grupul de Armate Don și Grupul de Armate Centru al lui Günther von Kluge, avansând prin Dnepropetrovsk. Mai mult, Frontul Don sovietic a fost eliberat din luptele de la Stalingrad după capitularea germanilor încercuiți aici (2 februarie 1943), trupele lui Constantin Rokossovski fiind gata să participe la noi operațini ofensive. A fost conceput un nou plan ofensiv care, după succesul de la Kursk, trebuia să contunue cu un atac împotriva Grupului de Armate Centru german
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
a fost declanșată pe 19 noiembrie 1942. Pe la mijlocul lunii decembrie, atacul de spargere a încercuirii făcut în timpul așa numitei Operațiunii Furtună de Iarnă adusese trupele germane la 48 de kilometri de inelul trupelor sovietice, iar podul aerian cu ajutorul căruia armata încercuită era aprovizionată pentru a rezista funcționa la capacitate maximă. În această situație, STAVKA a decis să lanseze Operațiunea Micul Saturn, prin care se urmărea încercuirea Grupului de Armate A, prin pătrunderea armatelor sovietice spre sud spre coasta Mării Azov. Primejdia
Raidul de la Taținskaia () [Corola-website/Science/307702_a_309031]
-
pe principalele direcții de deplasare spre Dunkerque, principalul port din zonă. Se consideră că responsabilitatea pentru această eroare este împărțită între Hitler, Göring și Rundstedt. Aliații au lansat pe 26 mai Operațiunea Dynamo pentru evacuarea trupelor britanice, franceze și belgiene încercuite. Aproximativ 28.000 de soldați au fost evacuați în prima zi. Armata I franceză, grosul trupelor căreia rămăsese la Lille datorită erorii lui Weygand, care nu retrăsese la timp aceste forțe spre vest, a organizat apărarea orașului, cei 50.000
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Sovietică în iunie 1940 - și de uriașele pierderi umane și materiale sacrificate de România într-un război inutil și lipsit de glorie. Ion Antonescu a sacrificat trupe române la Stalingrad din loialitate față de Hitler, nepermițând o retragere a diviziilor române încercuite, când mai puteau să iasă din încercuire. Echipa principală de falsificatori de documente a operat la Ministerul de externe, dar fenomenul s-a înregistrat și la Ministerul de Interne și în special la Marele Stat Major. Rezultatele "ordinelor speciale" de
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
s-a încetinit mult, aceasta ajungând abia după 5 luni (pe 23 septembrie) la porțile Vienei. O avangardă de 20.000 de călăreți otomani avea rolul de a zdrobi rezistența populației locale. La data de 27 septembrie, Viena era complet încercuită. Oastea otomană însuma circa 250.000 de soldați și era alcătuită din 80.000 de osmani, 6.000 sârbi (renegați din armată de Zápolya) și 6-8.000 moldoveni, pe lângă numeroși călăreți din Anatolia (spahii), 20.000 de ieniceri. Drumurile desfundate
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
al perșilor). Și-a condus armata adânc în deșert; aici, însă, legiunile române nu erau obișnuite cu condițiile de luptă, pe când cavaleria parthiană era adeptă unui astfel de climat Armata să a fost învinsă după ce ajunsese departe în teritoriul inamic, încercuita la Bătălia de la Carrhae. Crassus însuși a fost capturat și mai tarziu executat, turnându-i-se aur topit pe gât. Moartea lui Crassus a îndepărtat o parte din balanța triumviratului; în consecință, Cezar și Pompei au început să se îndepărteze
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de atac. Garda nu poate decât să dea înapoi și mai mult. Încercând să își impulsioneze oamenii, Ney este auzit strigând în mod repetat: "Veniți să vedeți cum moare un mareșal al Franței!". "Garda Mijlocie", dispusă în caree, este parțial încercuită și generalul englez Hill le cere francezilor să se predea iar generalul francez Cambronne lansează faimosul său răspuns, al cărui conținut face încă subiectul unor vii dezbateri. Se spune despre Cambronne că ar fi strigat: "Rahat! Garda moare, nu se
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
germană a fost de 29:16 (aproape dublu). O serie de bătălii următoare au slăbit și mai mult armata rusă, ducând în final la ieșirea Imperiului Rus din război. Rezultatul bătăliei a fost o înfrângere categorică a rușilor (aceștia fiind încercuiți). Au fost capturați peste 95.000 de soldați ruși, alți 30.000 fiind uciși sau răniți. Pentru transportarea armamentului rusesc capturat (printre care peste 500 de tunuri) a fost necesar aportul a șase trenuri. La sfârșitul războiului, a fost ridicat
Bătălia de la Tannenberg (1914) () [Corola-website/Science/311586_a_312915]
-
pentru care a devenit celebru stau sub semnul unei aprigi controverse. În 1814, în timpul campaniei din Franța, mareșalul Marmont a încheiat o convenție secretă cu Aliații, angajându-se să își mute trupele într-o poziție în care puteau fi ușor încercuite și apoi să se predea. Această acțiune a lăsat capitala Franței fără apărare, distrugând orice șanse ale lui Napoleon de a negocia abdicarea în favoarea fiului său. În 1815, după ce a aflat despre reîntoarcerea Împăratului, Marmont a trimis la vatră 20
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
lupte cu germanii. Pe 18 aprilie au izbucnit lupte la Grevna între mai multe unități elene și brigada „Leibstandarte SS Adolf Hitler”. Unităților elene le lipseau echipamentele necesare luptei cu trupele mecanizate inamice și din acest motiv au fost rapid încercuite și copleșite. Germanii au continuat înaintarea și, pe 19 aprilie, au cucerit Ioannina, ultimul punct de reaprovizionare al Armatei I elene. Pe 20 aprilie, comandantul forțelor elene din Albania, generalul Georgios Tsolakoglou, și-a dat seama că situația trupelor sale
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Calaisului, ceea ce ar fi permis o retragere generală și organizată spre Sena. Planurile generalilor germani au fost anulate de Hitler, care a cerut organizarea unui atac la Mortain, în partea de vest a pungii în care se aflau forțele germane încercuite. Atacul german declanșat pe 7 august a fost respins de aliați, care beneficiaseră din nou de informații obținute prin sistemul Ultra. Planul aliat original prevedea o încercuire largă pe valea râului Loara. Generalul Bradley și-a dat seama însă că
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
distrusă de Armata a 39-a sovietică în seara zilei de 25 iunie. A doua zi, diviziile a 246 de infanterie și a 6-a Luftwaffe, care se luptau să-și deschidă drumul spre Vitebsk au fost la rândul lor încercuite și distruse. Hitler a insistat ca un ofițer de stat major să fie parașutat în Vitebsk pentru a-i reaminti lui Gollwitzer că divizia a 206-a încercuită în oraș trebuie să lupte aici până la ultimul om fără să încerce
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de soldați ai Armatelor a 4-a și a 9-a au fost încercuiți, cam 40.000 din ei au fost încercuiți, iar restul au fost capturați. Partizanii au jucat un rol de primă importanță în localizarea și distrugerea forțelor încercuite. După distrugerea oricărei rezistențe germane, forțele sovietice au primit ordinul să forțeze înaintarea spre apus cât mai departe cu putință, depășindu-și obiectivele inițiale care vizau doar eliberarea Minskului. Noile obiective erau reprezentate de eliberarea orașelor Grodno și Bialistok. Armata
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
înălțat steagul otoman. Tovarășii lor au înțeles semnalul și au repetat strigătele din interior, cum că cetatea fusese cucerită. S-au năpustit înăuntru prin spărturile făcute de tunuri în ziduri. Apărătorii au început să fie cuprinși de panică, văzându-se încercuiți, fără scăpare. Împăratul a făcut tot ce a putut ca să-i reînsuflețească. În cele din urmă, se lupta corp la corp. Cea mai aprigă confruntare se desfășura la poarta numită Sfântul Roman, unde zidul interior fusese spart și probabil că
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
ale Batalionului 502 SS.. Pe 25 și 26 aprilie s-a încercat aprovizionarea celor încercuiți pe calea aerului, dar avioanele de aprovizionare nu au găsit niciun teren potrivit pentru aterizare și nici nu au reușit să stabilească contactul cu cei încercuiți. Germanii fuseseră împinși într-o pungă care ocupa o regiune cu lacuri și păduri la sud-est de Fürstenwalde. Sovieticii, după ce și-au îndeplinit principalul obiectiv al încercuirii Berlinului, au trecut la eliminarea tuturor zonelor de rezistență din spatele frontului principal. În
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]