2,741 matches
-
Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how -ului și a mecanicilor le Încetineau considerabil Înaintarea. Între ele apăreau diferențe nu doar de clasă, cilindree sau volum al portbagajului, ci și unele dictate de anumite trăiri interioare, aproape umane, am putea zice. La TV erau deja difuzate emisiuni În care diferite mașinării dezbăteau teme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu-l mai văzuse de 13,7 miliarde de ani, de la Big Bang. Doar câțiva hadroni bătrâni Își aminteau vag de niște particule dense ca melasa, care existaseră doar o fracțiune de 1033 din secunda de după explozie și care le Încetiniseră atunci Înaintarea, conferindu-le masă și, În timp, suferințe precum varice, hipertensiune arterială sau platfus. Era o vreme frumoasă, numai bună pentru o ciocnire atomică: -271o Celsius În aer și Întuneric să-ți bagi degetele-n ochi. „Chéri, ai grijă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vera Kuznețova, fosta soție a lui... — ...Dmitri Kuznețov, zis Demiurgul, am Întrerupt-o, fixând-o Însă pe cealaltă. Aceasta n-a spus nimic, dându-mi astfel timp să mai străbat o dată cu privirea cele două șosele, păstrând viteza legală, ba chiar Încetinind până la limita evitării oricărui pericol În zona În care dispăreau sub faldurile rochiei. — Gata, poți să le spui rebuturilor să iasă, am adăugat, văzând că nimeni nu spunea nimic. Splendoarea a zâmbit și și-a ridicat adorabilul posterior de pe tăblia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi răpus pe stradă, așa cum li se întîmplase deja multor ghinioniști. Prostuțule, numai de așa ceva nu poate fi vorba, domnul Președinte a mîncat rahat de mic, cît să-i ajungă zece vieți. Ce dracu’ mai e și asta? întreabă Sena încetinind, privind la barajul de soldați cu armele la piept, aliniați de-a curmezișul străzii. — Parchează aici, îi face semn domnul Președinte, indicîndu-i să oprească la marginea trotuarului. — Cu ăștia nu știu cum o scoatem la capăt, arată Sena înspre militarii care nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se gîndește Sena, dacă și Copoiului o să-i vină ideea să-și dea jos chiloții. — Cam așa ceva, recunoaște domnul Președinte, dîndu-și seama că Sena are dreptate, trebuie să fim atenți să nu confundăm lucrurile. — Opresc chiar în față? întreabă Sena, încetinind și privind în sus prin parbriz la imobilul cu două etaje. — Sigur, zice domnul Președinte, și poți să lași motorul pornit, ne întoarcem în două secunde, spune. Cînd domnul Președinte a smuls receptorul din furcă și s-a pus pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fredonînd melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de mașină. Ne uităm În urmă și Încetinim, ne recăpătăm suflul și ne răsucim, stînd pe loc și zîmbind pe cînd ea se apropie de noi gîfÎind. Apoi facem un joc rapid de picioare și Îi trîntim o intrare În stilul lui Charlie Cooke, Încît, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
această noțiune, el apelează la o comparație care e deja renumită. Dacă un disc este vopsit În toate culorile curcubeului și apoi Învârtit, o singură culoare va fi vizibilă, și anume: griul. În consecință, obiectivul biologului sexual este de a „Încetini viteza psihologică“, pentru a dezvălui toate nuanțele vieții intime. Sexul gri conține toate aspectele dintre A și O; e pur și simplu o chestiune de stabilire a distribuției exacte pentru fiecare individ În parte - ceea ce se poate face foarte eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
au Învățat mai mult despre mine decât o va face vreodată evaluarea lui Froehlich. — Te rog, Anton. Teoria are totuși efecte și asupra practicii. Păi tocmai asta ziceam și eu. De-a lungul orelor prelungite din camera 202, Dora Îmi Încetinise reacțiile psihologice cu degetele sale pricepute și Îndrăzneala sa de expertă, dezvăluind o bogăție a emoțiilor, care nu credeam să existe. Calm În sinea mea, mi-am dat seama că am la fel de multe fațete, ca un curcubeu. În funcție de lumină, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
naiv, Anton. Nu uita ce ne-a spus Felix. Chestia cu sexul gri. Și oricum, uneori partea poate conține Întregul. Fără prea multă tragere de inimă, am admis că s-ar putea să aibă dreptate. Desigur, aș putea să-mi Încetinesc reacțiile psihologice și să-mi aleg o anume fațetă a acestui curcubeu propriu, care sunt eu, sperând că aceasta va reda complexitatea Întregului spectru. Da, acum că mi-a spus, cred că pot face asta. Dar dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și ochii Înguști, ca niște fise. — Cred că trebuie să știți. Numele meu de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-o schemă cât de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când viteza de rotire a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc care se Învârte. Îmi curgea nasul și În fața ochilor Înlăcrimați pluteau forme distorsionate. Mă simțeam de parcă aș fi fost depozitat undeva Într-un loc adânc, În străfundurile realității, și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
celălalt se Întoarse și strigă după el: — Ceasul! Cât e ceasul exact? — Opt și patruzeci, spuse Myatt. Nu, patruzeci și două, se corectă și văzu degetele omului ajustând ceasornicul cu grijă, exact la minut. Când ajunse la compartimentul său, trenul Încetinea. Coșurile Înalte din Liége, cu flăcări În vârf, se ridicară În lungul liniei asemenea vechilor castele incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
meselor, la dulapuri, la uși, peste care plutește oglindirea ei. Oamenii mor, zice, oamenii dărâmă casele. Dar mobilele, mobilele bune, frumoase, rămân și durează, nu au moarte. Șifonierele sunt gândacii de bucătărie ai culturii noastre, zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-a lungul feței lustruite a unui cabinet de nuc. Sunetul este înabușit, ca atunci când tai ceva moale cu ceva ascuțit. Cicatricea este adâncă și scoate la iveală de sub furnir lemnul de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l face pe șofer să încetinească uneori. Pe șosea au început să apară mici valuri albe, la curbe, ori între capetele podurilor de beton. La o curbă în pantă șoferul frînează, așteptînd să treacă pe lîngă el, în sens invers, un camion. În valul mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
horn lucrat în cărămidă roșie, asemeni porțiunilor de zid dintre ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face o haltă de cîteva minute. Dorește cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tropăitul cailor pe asfalt de la o căruță de țigani și pe țigani strigând „tiche goae, ooo!“, dar ceva îmi spune că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia nu minte deloc (exista o ființă uriașă căreia îi mai simțeam încă respirația pulsând) -, stăteam pe scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șoseaua era goală înainte. Cu trei sute șaizeci de metri în față, un camion urcă pasajul superior. O berlină neagră apăru pe marginea drumului de racord, dar am accelerat pe lângă ea. În câteva secunde am ajuns la punctul de impact. Am încetinit și-am oprit mașina pe acostamentul de ciment. - Avem voie să parcăm aici? - Nu. - Bine... poliția o să facă o excepție în cazul tău. I-am desfăcut nasturii de la pelerina de ploaie și i-am pus o mână pe coapsă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni pe banda de coborâre. Un motociclist al poliției ne tăie calea și încetini, apoi se opri, făcându-mi semn să aștept și să las ambulanța să treacă. Am oprit mașina și-am stins motorul, uitându-mă peste umărul lui Catherine la sumbrul tablou. La zece metri de noi se afla limuzina zdrobită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii. Trecu în zigzag de pe-o bandă pe alta, țâșnind în față pe banda de mare viteză până ce ajunse în rând cu Catherine, după care încetini și rămase în urmă, permițând altor mașini să intre între ei, și adoptă o poziție vigilentă pe banda de viteză redusă. Începu să imite felul de a conduce al lui Catherine, poziția elegantă a umerilor și a bărbiei, folosirea neîncetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dialog al unui cuplu căsătorit de mult timp. Mă mențineam în spatele lor cu viteză maximă, făcând semne cu farurile tuturor mașinilor care-mi stăteau în cale. Am ajuns la rampa podului rutier. Când Catherine începu s-o urce, forțată să încetinească de o coloană de autocisterne, Vaughan acceleră brusc și, la răscruce, coti la stânga. Am gonit pe urmele lui, străbătând sensurile giratorii și intersecțiile peste care se întindea podul rutier. Am trecut pe roșu la câteva semafoare, amenințați din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
efortul major ne aparține. Toată situația României depinde de români. Teoria conspirației e o prostie. Depinde cât de repede ne mișcăm. Dacă ne păstrăm ritmul, primele semne de redresare pentru populație se vor simți prin 2002-2004. Dacă această linie se încetinește, vom sări de 2015. Asta înseamnă încă o generație de sacrificiu.” Raportul Comisiei Economice a Uniunii Europene prevedea că: „structura industrială nu s-a schimbat mult după 1989. Industria rămâne dominantă și dominată de aceleași mari întreprinderi, de stat, create
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit deja vreo treizeci de pagini și povestirea a început să te pasioneze. La un moment dat observi: „Dar fraza asta nu mi se pare nouă. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]