426 matches
-
proprietatea și libertatea social-juridică; 2. țărani care au ajuns în stare de dependență feudală; 3. robi, persoane fără pământ și fără libertate (dar în sânul celor trei pături existau nuanțe, trepte intermediare). În această perioadă de transformări economice și de închegare a societății feudale, caracteristică secolelor XI-XIII, păturile țărănimii nu erau încă deplin cristalizate. De aceea, în izvoarele vremii, ele se suprapuneau, iar terminologia era imprecisă. De abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați, orașe, în nordul Moldovei și al Munteniei, încă înainte de întemeiere. Apoi, dăinuia de secole o populație densă, cu numeroase sate vechi, în teritoriile extra-carpatice, o societate românească diferențiată în clase, cu o boierime proprie. Prin urmare, toate împrejurările necesare închegării statelor erau întrunite, ceea ce nu exclude ca întemeierea să fi venit din vecinătatea lor, precum voievozii români din Maramureș descălecați în Moldova sau voievodul descins din Făgăraș, Negru Vodă, român sau cuman. Insistând asupra realităților social-politice locale, A. D. Xenopol, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
baza unor unități geografice naturale, dar și pe temeiul unor înrudiri de sânge, cf. Panaitescu. Satele constituite prin roire se consideră înrudite, iar ținutul întreg este legat printr-o înrudire de sânge. Aceste organisme social-politice se numesc țări sau voievodate. Închegarea acestora este, împreună cu formarea domeniului cnezial, încă un element social-politic ce a contribuit la întemeierea statului. Peste tot, existau asociații de sate, cu o căpetenie aleasă pentru nevoi militare, ajutat de un sfat de bătrâni. În epoca medievală, mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consideră Panaitescu, a fost aspectul geografic al pământului românesc. Astfel, Transilvania, aflată în centrul spațiului locuit de români, a fost cucerită de regii Ungariei, în secolele XI-XIII, înainte de constituirea primului stat românesc, în nordul Dunării, în jurul lui 1300, consecința fiind închegarea a două state, la sud și est de Carpați. Dar nu numai așezarea generală a pământului românesc trebuie avută în vedere, ci și direcția de curgere a apelor sale. Apoi, drumurile ce comerț ce străbăteau cele două țări au stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Cehia! Apărute târziu pe harta politică a Europei, țările române sunt și rămân state mici, iar domnii lor sunt vasali ai regilor Ungariei și Poloniei.4 Țara Românească-"prima libertate românească" După aceste considerații istoriografice, să urmărim concret împrejurările închegării celui dintâi stat medieval. Ca să înțelegem mai bine contextul nașterii lui, trebuie să analizăm influența factorilor externi, impactul prezenței Hoardei de Aur și a regatului arpadian în această zonă. După 1241, centrul stăpânirii mongole din Europa era pe Volga, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din părțile noastre pe cei mai mulți din ei. Pe mulți, dar nu pe toți.". Autorul crede că ("îndrăznesc să afirm") închegarea statului românesc medieval la sud de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un mic grup nobiliar, majoritar, de îndepărtată origine slavă și având în fruntea lui un nucleu de origine cumană", adică de "barbari nomazi". Djuvara consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acțiunea lui Litovoi, din 1277 și Basarab, "marele voievod", din 1310. Nu avem nici un document din acest interval de timp, din care să deducem cum s-a ajuns la nașterea unei "Vlașkoe Zemlia", a "unei țări românești", prin unirea și închegarea diverselor voievodate și cnezate apărute între Carpați și Dunăre. "Tăcerea izvoarelor" a dus la cele mai variate ipoteze. În stânga Oltului (Muntenia), "golul documentar" este chiar mai mare, de peste o jumătate de veac, între 1247-1310, de la Seneslau până la Basarab. Pe lângă insuficiența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numai numele"? Însă Iorga, care intuia perfect realitatea, n-a mers mai departe. Și autorul (Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata că toți protagoniștii istoriei noastre trebuie să fie curați daco-romani".12 Dar să revenim la data și împrejurările închegării Țării Românești, după Neagu Djuvara. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, sub Ladislau IV Cumanul (1272-1290), intervin tulburări în regatul ungar: în 1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
i-a pus în mare dificultate: cum s-ar fi putut naște (închega) un stat de-sine-stătător, dacă țara era sub dominație mongolă?! Or, subliniază Djuvara, tocmai această dominație mongolă, într-o regiune aflată multă vreme sub suzeranitate ungară, a favorizat închegarea unui stat, nașterea unei țări, afirmarea unui "mare voievod", venit de dincolo de munți, așadar din afară, peste toți ceilalți voievozi de la sud de Carpați. P. P. Panaitescu a fost primul istoric care a sugerat că reușita lui Basarab (de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al cacelariei din 1359, se face referire la "Alexandru, fiul lui Basarab, voievodul transalpin" și atât ! Această situație a raporturilor dintre cele două țări explică și anticipează actul însemnat, care marchează marea sa operă politică și bisericească. Mitropolia Țării Românești Închegarea statală, de la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, a fost însoțită de organizarea bisericească. În practica medievală, din Apus și Răsărit, cristalizarea politică (statală) implica o organizare bisericească adecvată. Până în 1359, când este atestat documentar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu moartea lui Nogai, în 1299, a fost exploatat de căpeteniile formațiunilor politice de pe teritoriul Moldovei, pentru închegarea unui singur voievodat (stat). Din cronica lui Ottokar de Styria aflăm o știre importantă, potrivit căreia Otto de Bavaria, venind în Transilvania, în 1307-1308, a fost reținut de voievodul Ladislau Kan și apoi trimis ca prizonier la un voievod valah
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bogdan, care coboară și ea din Maramureș și alungă pe "stăpânul legiuit și credincios al mărcii", înseamnă a doua descălecare. Este limpede că, în ceea ce privește Moldova, tradiția descălecatului, confirmată de mărturii contemporane certe, constituie un temei indiscutabil al întemeierii acesteia. Analizând închegarea celor două state medievale românești putem concluziona că tradiția istorică a descălecatului cuprinde trei elemente temeinice: 1. Existența unor formațiuni politice locale (voievodate), unificate prin întemeiere, menționată de relatarea "descălecatului lui Negru Vodă", este o realitate ce limpezește procesul intern
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
O primă asemănare cu întemeierea Țării Românești: și la est de Carpați, au fost la început voievodate locale (ținuturi), prin unificarea cărora s-a născut, la un moment dat, un nou stat românesc. O a doua similitudine este aceea că închegarea țării a presupus înlăturarea prin luptă, cu ajutor străin, a stăpânirii mongole. La răsărit de Carpați, exista o "țară a românilor" (Walachenland), pe la anul 1307-1308, condusă de un "domn peste ceilalți", adică peste alți voievozi din aceste teritorii. Un voievod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român 211 Etapele formării poporului român 214 Romanizarea 217 Continuitatea daco-romană 219 Conviețuirea românilor cu slavii 221 Nașterea limbii române 224 Când a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de-realizat. De ar fi așa, strofele ar trebui înlocuite de versuri, versurile - de cuvinte, cuvintele - de silabe, silabele - de litere, iar literele - de neant; căci în orice secvență, oricât de îndepărtată de norma logicii comune, există o coagulare, o închegare, o realizare semantică. Dadaiștii înșiși nu se lăsau - deși pretindeau, superb, că o fac - în voia hazardului pur: cuvintele extrase de ei „la întâmplare”, primind „cum se cuvine” articolul hotărât și nehotărât, fiind corect precedate de prepoziții și înlănțuite prin
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
rupte de pescar... c-ar fi pusnicind pin niște ruine, c-ar fi îmblînd noaptea cu vrăji pe țărmii mării... Mai știi! Om învățat, Petru Rareș... Poate că toate, cetățuia și locuitoarea ei; nu sânt decât vrăji de-ale lui, închegări ale văzduhului..... ARB[ORE] Și locuitoarea ei" zici tu, Maio? MAIO Da! Se zice că-i albă și frumoasă ca o zi cu soare... Știu eu?... Când am auzit vorbindu-se de dânsa... am gândit... ARB[ORE] "Am gîndit"... Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doar în măsura în care teoria despre matricea stilistică arată inconsistența teoriei imitației Blaga deschide cale unor interpretări ale raportului individ-colectivitate. "Inconștientul ni se descoperă ca o realitate psihică-spirituală statornicită în orizonturi care îi aparțin, funcționând suveran după propriile sale norme, grație unei închegări de atitudini, accente, și năzuințe, puternic constituite, și care împrumută conștiinței individuale suportul continuității și neștiute legături cu colectivitatea. Căci, prin orizonturile inconștiente și prin matricea stilistică suntem într-o măsură cum nici nu visăm, ancorați într-o viață anonimă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
doar o juxtapunere de proprietăți; c) această structură reconvertește achizițiile anterioare care nu dispar, ci se manifestă doar în altă formă, iar în situații regresive pot apărea din nou; d) fiecare stadiu comportă un moment de pregătire și unul de închegare; e) fiecare stadiu reprezintă un moment de echilibru al vieții psihice, echilibru însă relativ, care conține în sine germenii trecerii la un nou stadiu; • dificultatea de a opera cu stadialitatea genetică pe parcursul întregii vieți, fapt care nu apare în cazul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
face destul pentru a anihila efectele statusului socio-economic al elevilor. * Într-o admirabilă sinteză de psihologie socială aplicată în sfera educației, apărută de curând în limba română, J.M. Monteil (1997) afirma că rămâne încă un drum lung de parcurs până la închegarea unei abordări științifice veritabile în acest domeniu. Spus mai brutal, nu există o psihologie socială a educației. Deși ne dăm seama că această apreciere conține multe elemente de adevăr, deși știm că bună parte din studiile de psihologie socială sunt
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tipologii ale organizațiilor. Se reține constatarea importantă că criteriul prezent în toate clasificările analizate este scopul (fie el unic sau multiplu, predominant sau derivat). Capitolul III („Teoriile organizațiilor”) prezintă sistematic și minuțios evoluția diverselor concepții și puncte de vedere până la închegarea lor în teorii interpretativ-explicative veritabile. Autorul face o pertinentă analiză și evaluare critică a celor trei categorii mari de teorii ale organizațiilor: 1. clasice (care accentuează asupra a patru elemente principale: eficiența, principiile ierarhiei funcționale, ale autorității, structurile de organizare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ce se produc Într-un cartier care funcționează. Autoarea recunoaște că nici un spațiu urban nu poate - și nici nu ar trebui - să fie vreodată static, punând accentul pe acel minim grad de continuitate, viață socială și cunoaștere „de stradă” necesar Închegării unei așezări urbane. „Pentru ca autoguvernarea locală să funcționeze”, reflectează Jacobs, „la baza oricărei mișcări de populație trebuie să se afle continuitatea, asigurată de acei oameni care au realizat rețelele din cartier. Acestea constituie un capital social de neînlocuit al orașului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în bogata sa activitate de traducător. Îndeosebi până la 1848 el a contribuit într-o măsură hotărâtoare prin inițiativele editoriale și publicistice, prin ideile estetice și de teorie literară răspândite, prin exemplul propriei creații la constituirea literaturii române moderne și la închegarea unei tradiții culturale. După D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii române este fără îndoială I. Eliade Rădulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfășurat deopotrivă în viață și în artă. G. CĂLINESCU Pentru Ion Heliade-Rădulescu a scrie înseamnă
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
din România, dosar 195/1945, f. 230; „Tribuna poporului“, 30.XI.1944. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1944, f. 227. • Ibidem, f. 226; „România liberă“, 18.XII.1944. • Vezi Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare în lupta pentru reforma agrară din 1944-1945, vol. III, București, 1960, p. 136. inițiativa generalului Rădescu de a înființa Comisia pentru studiul reformei agrare, socotind-o ca o probă că guvernul se preocupa de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu simboliști și moderniști precum D. Karnabatt, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Vinea. O direcție încearcă să traseze, de îndată ce începe să publice și articole, Nichifor Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
relatate, se întrețes armonios în comentariu, participând la susținerea aprecierilor de valoare. Mai consistente și mai împlinite în cazul creatorilor de prestigiu, Lope de Vega, Calderón de la Barca, Cervantes, Tirso de Molina, spre exemplu, acestea precedă tablourile analitice, contribuind la închegarea unor studii micromonografice care afirmă aportul de înnoire și valoare în evoluția teatrului clasic spaniol și universal. Extinderea ariei de cercetare asupra literaturii Americii Latine are ca rezultat lucrarea Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias (1971). Mijloacele abordării tradiționale
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]