3,105 matches
-
boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prăbușirea eșuată a grădinii suspendate a dragostei tale, tot locul este cuprins de amărăciunea fulgilor albi, vii, de plop. toate roiurile de albinuțe superpolenizatoare, fiecare cu câte patru perechi de aripi, sunt mobilizate să adauge stropi de miere în fiecare încheietură a suspendării gră dinii tale de dragoste. șansele tale se remediază, se restituie dragostei tale. șase deasupra: traversezi fluviul în vremea inundațiilor, însă covorașul de papură albă al grădinii tale se așterne în fața ta, plutitor ca o masă de aer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care se dizolvă bucuriile voastre... 152 anxietatea - limitarea mea obsesia că tu te prefaci, că fericirea nu durează, că totul este o strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să aibă În jur de două sute de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, Împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, Încât am Început să strig după ajutor. Tremuram din toate Încheieturile, când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
jur de 65 de ani). Să revenim la situația prezentă. La Întoarcerea din sat ( unde lucra până după ora 16.00) , făcea un popas la cârciumă și mai consuma două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
murdare, ea și câinii vagabonzi, a ajuns la marginea orașului, câmpurile păreau peisaje selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se face rușine si Înghit În sec, scârbit de clipa mea de slăbiciune. Scot un urlet Înfiorător și mă arunc În luptă, zburlind liniștea ce mă Înconjura. După izbituri puternice, repetate În valuri, iar și iar, patul trosnește din toate Încheieturile și geme adânc. Forța e stăpâna mea acum, ea Îmi Îmbată spiritul și-mi călăuzește pașii. După alte lovituri, aplicate cu măiestrie, se prăbușește definitiv, ca un bizon lovit violent de tomahawk-ul celui mai iscusit vânător, Într-un val
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rămase acolo să-i aștepte pe ai lui să vină și să-l ia acasă. Știa că au să vină, doar îl iubeau foarte mult; așa i-au spus când i-au dăruit ceasul pe care-l purta mândru la încheietura mâinii și pe care nu-l va da nimănui, căci așa îl învățase tata când plecase în parc să se joace. BLUNT Primul lucru pe care vecinul meu îl face după ce se trezește este să-și cumpere ziarul. Îl alege
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi apropiat. Apoi i-ar fi atins brațul ca din greșeală și el ar fi luat-o de mână. Însă Delia nu îndrăzni să spună nimic. Domnul cu servietă își drese glasul și se ridică important. Ceasul său cât încheietura mâinii bătea în ritmul inimii. Dacă o să coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul ușilor spre coloanele de beton. Tot atunci, cel în maiou se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asta părea de ajuns. Mâinile lui erau îngrijite, poate era student sau contabil, unghiile, rău tăiate din carne, în schimb ei i se făcu rușine cu unghiile roase și le ascunse în celofan. Prea târziu, mâna lui îi cuprinse deja încheietura și ea nu și-o retrase. Ochii lui se ridicară spre chipul Deliei, spre bărbie și spre gură, până când îi întâlni privirea. — Eu cobor la prima. — Și eu. Delia se gândi că nu e îmbrăcată adecvat, că hainele ei sunt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a făcut mai atent. În asfaltul gri urmele mai aveau conturul pantofilor și deveniseră o dovadă a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei a fost ceva mai devreme. Seara ai revenit. Te-ai postat lângă aceleași adâncituri din asfalt și dădeai impresia că aștepți, însă, în umbra ochilor tăi, din acele urme crescuseră pantofii ei, ce începură să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu aveau curajul să-l arate. Puteau să privească ceasul, dar ar fi fost ca și cum timpul care le strângea încheietura mâinii nu le aparținea de vreme ce stăteau în loc, asta devenind din ce în ce mai frustrant pentru ei, aflați acum dincoace de lume. — Să fi fost cutremur? încercă o ipoteză bătrânul. Ca și cum întrebarea i-ar fi fost adresată lui, bărbatul între două vârste ridică din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni la parfumul floral din toaletă, la televizorul cu care își împărțea timpul liber și la batoanele cu multă ciocolată. Etajul era plin de indivizi grăbiți care îi înconjurară curioși și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înțelegere, mărind depărtarea dintre ei până când nu se mai putură zări. Se treziră apoi în rutina lor de dinainte, de parcă nimic nu se întâmplase. Degeaba s-au căutat mai târziu, a fost imposibil ca el să-i atingă obrazul sau încheietura mâinii sau ca ea să-i simtă respirația de undeva de lângă cearșaful albastru. Erau aceiași, numai că acum le era tot mai greu să înțeleagă goana printre necunoscuți, în care nimeni nu știa absolut nimic despre ceilalți, unii prea grăbiți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
înalte deasupra cărora se învârteau faldurile rochiei. În urma lor ușa se izbea ușor de perete. Levi se smiorcăia puțin, dar pantofii nu se mai întorceau, și nici ceasul de la mâna tatălui nu apărea niciodată în prag. El bătea acolo, la încheietură, iar Levi nu-l putea auzi. Degeaba își ținea urechea lipită de gaura cheii, dincolo nu erau decât niște voci. Apoi, cu ochiul îndesat în ușă, clipea cu greu peste metalul clanței în dreptul căreia din când în când zăbovea șoldul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă și monotonă pe care o executau bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar în mâini ținea un fel de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă care semăna cu baiadera, dansatoare în templele Indiei. Încheieturile mâinilor ei erau încărcate cu lanțuri și părea constrânsă să danseze în fața bătrânului. Îmi imaginam că poate îl aruncaseră pe bătrân într-o celulă tenebroasă, împreună cu un naja, și el ieșise, având barba și părul albe. Era o perdea indiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit. Eu cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră. Valurile privirilor ei începuseră să-i inunde lui Gerard, toate simțurile și să-i pătrundă trupul de la tălpi până-n creștetul capului. I-ar fi prins încheietura mâinii, ca să i-o strângă, dar renunță la gândul că ori ar fi făcut la fel, ceea ce nu se cădea din partea unei distinse doamne, ori ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul șirului de care. Cărăușii au îndemnat boii. Opintindu-se în juguri, aceștia au răspuns cu un pufăit apăsat, ce semăna mult cu un oftat din rărunchi... Scârțâind din încheieturi, șirul de care cobora un povârniș de la intrarea în pădure. Hliboceanu s-a oprit să vadă cum merge fiecare car. Toate i s-au părut bune și la locul lor. Dar când în fața lui a ajuns carul lui Iordache Cocoșitu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]