230 matches
-
creația ce îi supraviețuiește, între datele istoriei reale și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a morții. Laudă florilor înalte/ ale fînețelor, dar și celor mici: lipsite doar în aparență/ de prestigiu și care
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
decât temporar într-un exercițiu de stăpânire de sine, de autocontrol, însă se reflectă în ea ca parte a creației. Creștinism și hinduism, islamism și mozaism, acest sincretism se topește în matca acestei fascinante enigme pe care imaginile tulburătoare o încifrează și o desfășoară totodată. Nu cuvintele Talmudului, nici cele ale Coranului sau Vechiului și Noului Testament, și nici cele ale altui text sacru nu sunt mai puternice decât imaginile prohibite de toate religiile, pentru care acest cărți stau mărturie ca
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
șine se contemplă, jignindu-mă:/ atu, dragule, doar stai...a/ hașurezi minciuni circulare prevăzute cu măsline!/ visez: /ăfiecare felinar are dreptul la un cîineă/ în preajma iubirii,/ mereu mai aproape, / îngenunchiez sub o bolta/ de grindină..." (Împletind-o... fără vînt). Sau încifrînd percepția nostalgic-bucolică, năzuința emoțională primordială și ireprimabilă, într-o construcție aparent familiară, aparent nonșalanta: "draga mea miriște:/ ăprin răcoare mă visez/ doar o bordura de lemnă/ licornul de somn mă cheamă/ și-mi așează lacrima pe ferestre străine - / viscolim mereu
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv, ca...”definitiv revolute”!), pentru a nu le fi azvârlite cărțile în cel mai groaznic coș “cenzurativ” (“coșul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu...”political correctness”!...și, azi, știm, din “cazul Eminescu”, “cazul Blaga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv, ca...”definitiv revolute”!), pentru a nu le fi azvârlite cărțile în cel mai groaznic coș “cenzurativ” (“coșul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu...”political correctness”!...și, azi, știm, din “cazul Eminescu”, “cazul Blaga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv, ca...”definitiv revolute”!), pentru a nu le fi azvârlite cărțile în cel mai groaznic coș “cenzurativ” (“coșul” imperturbabil al UITĂRII/IGNORĂRII DEPLINE, conforme cu...”political correctness”!...și, azi, știm, din “cazul Eminescu”, “cazul Blaga
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
iepurelui? Cine ar putea ghici ultimul gând al lui Odobescu înainte de a apăsa pe trăgaci? (Nu știu dacă ai aflat în școală, s-a sinucis din dragoste, și încă la ce vârstă!). Ce superioare calcule și magnifice ecuații ar putea încifra, pentru a descifra toate acestea și altele la fel? Cred că ți-am mai spus cum voia Eminescu să pună în ecuație iubireaă Adică să prospecteze unicul raport al oxigenului și siliciului în infinitatea firelor de nisip... Sublimă iluzie! Ai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cetățenii care întreabă - la ce folosește teatrul? Ce le oferă Odin cetățenilor? Sînt întrebări care se aud în fiecare zi.(...) Teatrul poate deveni un sanctuar, un adăpost pentru cei însetați de dreptate, un refugiu al libertății, o criptă cu mesaje încifrate pentru spectatorul care o vizitează. Statistic vorbind, asemenea oameni sînt puțini. Dar cît valorează un individ?" Doamne, Dumnezeule! Cît valorează un individ? Urechile îmi vîjîie, întrebarea doare. Pe cine interesează „un individ"? Teatrul, creația înseamnă libertate în stare pură. Cui
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
sugerată și de notația din planul naratorului: „Vasile Boțoghină se însurase din dragoste.” Ca spații reprezentative pentru tipurile de familii, casa și "curtea” devin semnificative și pentru funcțiile pe care acestea le implică: afectivă,cognitivă, istorică și sacrală. Toate sunt încifrate într-un singur simbol, salcâmul, reprezentativ pentru Câmpia Dunării. Descrierea salcâmului, din nucleul narativ al tăierii salcâmului, implică mai întâi o funcție securizantă: Atitudinea sa protectoare, ca și cea a lui Moromete, nu este evidentă, ci doar bănuită prin determinativul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
figurinele minuscule, curgând unele din altele, întrolocate într-o dioramă inextricabilă. Nu erai nimic de deslușit și totuși totul striga după deslușire, dm duetul mistic al liniilor, din răbdarea maniacală a racordurilor, din rafl namentul culorilor simțeai că e acolo încifrat un mesaj, că Herman îmi trimisese o generoasă invitație sau un teribil avertisment, amândouă deodată, engramate pe emisfera acelei planete cândva locuite și-nfloritoare. M-am rotit în jurul Ancăi, am încercat să fac conexiuni, să unesc mental pata aceasta în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o carte, ca o pată de culoare într-un tablou. N-am suferit, pentru că eu însămi sânt țesută în suferință, n-am gândit, pentru că fac pane dintr-o altă gândire, din cugetarea fantastică de la rădăcinile lumii. Mesajul meu este încifrat în mine, sânt chiar eu, așa cum ostia este chiar Mântuitorul, iar cuvintele acestui mesaj, adresat numai ție, sânt degetele mele, buzele mele, șalele mele, splina și vertebrele și intestinul meu gros. Ce ciudat, să trăiești în istoria altcuiva, de parcă ai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simțea și el un astfel de punct de vedere. Dacă el ar fi-nchis ochii, dac-ar fi luat-o la fugă (fapt de neconceput, pentru că globii ochilor noștri nu decid să dispară când abjectul, abominabilul, inomabilul li se arată încifrat în linii și suprafețe; ei nici nu percep imaginea astfel, ci o transmit doar ochiului mai mare din spatele lor, care-o transmite și el, nu ca imagine, ci ca tragedie, Ochiului atoatevăzător, singurul în stare să pătrundă prin lacrimi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bine să fie lăsate așa, grotesc de nedesăvârșite, pentru ca disperarea lor fără margini, de osândiți prinși în blocul de gheață, să le rămână întreagă. Noi înșine, însă, plîngîndu-i pe ei, cei care, în crusta lor de azotat de argint sau încifrați în litere risipite pe-o rogojină de stuf, sau pictați pe-o frumoasă urnă greacă, sânt jupuiți de adîn-cime și timp, sîntem la rândul nostru atinși de-o agnozie ciudată. Ce straniu li se va fi părând celor întregi cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceea este cu atât mai complicat, în lipsa precizării referentului denotant al imaginii , de accesat codul care să permită înțelegerea conotației. Intenția noastră va fi aceea de a urmări acest cod, îngemănînd un act de semnificare și unul de comunicare, ambele încifrate prin însăși aria reprezentării - heraldica printr-un demers hermeneutic și transdisciplinar , imposibil fără acceptarea abducției, când decodarea se limitează la supoziții. Și aceasta fiindcă instrumentele semioticii nu sunt singurele chei potrivite. Premisa că un cod este “un sistem de semnificare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
timp ce o aveți. Aici fiți mari, puternici, aci fiți fericiți, Aici [... ], curagiul și pumnii au valoare În mână de vei prinde a istoriei carte Și dacă tu, de frică sau poate de rușine, În faptele ei rele nu vei încifra bine Vedea-vei cum sub ochii-ți în plin se desfășoară Răul și iarăși răul - că vremea se măsoară După a răutății pășire. Rău și ură Dacă nu sunt - nu este istorie. Sperjură Invidios-avară, de sânge însetată E omenirea-ntreagă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
învinge forțele adverse, fără vărsare de sânge. Poate mesajul acestei cărți este în realitate despre viață și nu despre moartea pe care o presupune războiul. Iar ca orice filozof, deoarece pe atunci cei mai capabili militari erau și filozofi, a încifrat acest mesaj în textul cărții. Pentru îmbogățirea culturii dumneavoastră, vă pot recomanda o altă carte, la fel de captivantă. "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie". O excepțională lucrare politică și religioasă, totodată și un tratat militar. Ceea ce apreciez în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de câte ori se vorbea despre o poezie filozofică, "de idei", în care speculația metafizică se realizează în detrimentul strălucirii de suprafață. "Căldura animală" a sentimentului îi repugnă așa cum îi repugna lui Rimbaud. Orice mistică, orice bâjbâire după adevăruri "ce mai mult le încifrează cel ce vrea a descifra" îi sânt la fel de străine. Florin Iaru este numai ce se vede, numai suprafață. Aisbergul său este atât de ușor, încît nu numai că nu are o parte sub apă, dar ne așteptăm chiar, din clipă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iarnă) Două poezii poartă chiar titlurile Gérard de Nerval și Coleridge. Eminescu ocupă un loc proeminent în această arenă, care capătă treptat ecouri mitice și chiar biblice. Autorul "Luceafărului" considera că mitul este un simbol, o hieroglifă în care e încifrat misterul existenței începuturilor, care se descifrează prin poezie. La fel îl consideră Botta pe Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente dureroase, covârșitoare, un poet-mistagog care poartă însemnele timpului și sacrificiului creștinătății: Când vei auzi creanga trosnind, ia seama spun: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în recognițiune, reproducție, asociație, aprehensiune), până jos la fenomene, fiindcă nu pot aparține conștiinței noastre, prin urmare nouă, decât prin mijlocul acelor elemente ale cunoștinței în genere. Deci ordinea și regularitatea la fenomene pe cari le numim natură noi o încifrăm în ea și nici n-am putea s-o descoperim dacă n-am fi implicat-o noi înșine sau natura sufletului nostru. Căci această unitate a naturii e să fie necesară, adică o unitate de împreunare apriori sigură. Dar oare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trei compoziții în funcție de inventivitate, modul de exprimare și corectitudinea scrierii. Proiect didactic 1. Subiectul: Ghicitoarea - compoziția având ca punct de sprijin ghicitoarea. 2. Obiective: să învețe să ilustreze o ghicitoare printr-o scriere detaliată a răspunsului acesteia; să ghicească subiectul încifrat în cadrul ghicitorii; să descrie cu expresii poetice subiectul respectiv. 3. Desfășurarea lecției. a) Exerciții pregătitoare - unii elevi sunt invitați să spună diverse ghicitori, iar alții să găsească răspunsul. b) Se dau substantivele: urs, vulpe, arici, iepure, melc, pisică, fluture, câine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plânsul lui, dar nu plângem împreună, ci unul împotriva celuilalt, continuând interminabila noastră ceartă. Și atunci ochii i se dilată și gura ei împroașcă un val uriaș de vomă, ce înseamnă asta, povestea vieții mele se scrie sub nasul meu, încifrată în slove necunoscute, pe care nici nu le pot citi, ăsta o fi oare un semn bun, nu? Mă uit către medic, se va face bine, nu-i așa? Dar el o examinează sceptic; ochii ei se închid din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mirare că filmele lui Andrei Tarkovski lasă o amprentă clară, de neșters în sufletul spectatorilor. "Înainte de 1990 scrie Manuela Cernat pentru spectatorii fostului lagăr sovietic, filmele lui Tarkovski erau superbul simbol al rezistenței spirituale împotriva opresiunii ideologice. Rubliov, Oglinda, Călăuza încifrau, în imagini de o vrăjită frumusețe, taina lumii și triumful credinței asupra dogmei atee. Personajele lor mesianice întrețineau speranța în triumful duhovniciei și al împărăției lui Hristos"42. Iată ce face diferența între un film comercial și unul care îți
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
om, ne împărțim în raționali și senzitivi, unii analizează, alții primesc informațiile pe alt canal, tu ești mai mult ca Pinochio, eu mai mult ca Prințesa... suntem necesari reciproc, ne completăm... ne complicăm, gândeam, nimeni nu-i ca nimeni, suntem încifrați în noi înșine și nu se știe dacă putem ajunge la vreo concluzie, eu nu mă știu pe mine, de unde ai putea tu să mă știi? Ce se poate înțelege decât că e răcoare, e vară și pare la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cupe fuseseră comandate pentru el și Mariam, pentru aniversarea căsătoriei lor? Și, ca și cum ar fi știut deja asta, Marioritza îi adresase un zâmbet enigmatic, jubilație, dar și dojană. Însoțită de ambii ei admiratori, asistase la realizarea cupelor și interpretase mesajul încifrat în ele strecurând, cu abilitate, o nuanță de echivoc care, pe moment, îl lăsase cu totul răvășit. „Sunt făcute să stea laolaltă. Dar este uimitor cum una o cere pe cealaltă... Numai... pe cealaltă.” Prințul luă scrisoarea de care pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]