233 matches
-
este că blăjenii din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai în postumitate pe baza corespondenței lor publicate în corpusul epistolar G. Bariț și contemporanii săi. Așa este cazul acestui atât de puțin cunoscut Ioan Rusu (1811-1843), un „Cârlova al Blajului”. Pentru cercetătorii literaturii didactice românești
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia câteva arhetipuri vehiculate frecvent de la romantism încoace, ele abat atenția de la structura de adâncime. Povestea transcenderii graniței între viață și moarte prin iubire, ca și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Ideea care m-a preocupat a fost să aduc mereu nuanțe la nuanțe.(...) Pieptănînd cu piepteni tot mai deși textele, am descoperit destule lucruri peste care s-a trecut ușor, cu aerul că sînt subînțelese: aluzii obscure, imagini uitate, obsesii încifrate.(...) Sînt liber de orice superstiție teoretică și didactică. Am făcut ceea ce am crezut că trebuie să fac: adică să respect Ťregula metodologicăť a Ťdosaruluiť. Am denișat, am descris, am glosat. Cu înaintări și reveniri, minuțios". E o naturalețe a mentalității
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
2008 (câștigător al Concursului de debut al Cărții Românești), reușea s-o recalibreze prin superioritatea tehnicilor și a mizelor. Vlad Moldovan părea să rețină detaliile cotidiene, la fel ca alți poeți ai generației, însă își pleca urechea la o ordine încifrată a lumii, niciodată lăsată să alunece în pură metafizică. Lucrurile se schimbă însă radical odată cu cel de-al doilea volum, recent apărut, Dispars. În primul rând, pentru că poetul face dovada unei extraordinare libertăți de expresie, de nu chiar de viziune
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
datorită enigmei), atunci pictorul aplică o tehnică a camuflării: împinge sub ochii privitorului tema dominantă, cea aflată pe gustul epocii, și alături de ea, sub ea sau prin ea, lasă să se stravadă și cealaltă temă, cea contrară spiritului epocii - mesajul încifrat, enigma tabloului -, temă care nu putea fi înfățișată de-a dreptul, ci numai în chip travestit. Firește, tema camuflată e mai importantă decît tema dominantă, căci ea definește tabloul și tot ea oferă rețeta înțelegerii lui. Lecția pe care o
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
cea pe care o vor găsi sus“ pe munte. Lucru ce îi reușește din plin. Incomprehensibilul „freamăt de arme“, deopotrivă ceresc și pădureț, sacrocosmic, e de efect, hipnotizînd personajele și surprinzîndu-l, prin mister, pe cititor. Ceea ce aici rămîne implicit și încifrat devine mai apoi explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi întîmpină pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Accidentul). Dacă ar fi făcut acest lucru, placizii monografi ai scriitorului și-ar fi dat lesne seama că Trakl nu e citat doar o singură dată, explicit, prin acea strofă jumătate din O seară de iarnă. Ci și că, abia încifrat, numele „Grodeck“ trimite direct la Grodek, care nu e numai ultimul poem al lui Trakl, ci și o poezie de război devenită celebră. Aceasta și datorită faptului că ororile bătăliei de la Grodek (din Galiția) i-au produs locotenentului farmacist Georg
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
amănunte, fiecare rană biografică, Nicolae Radu ocolește detaliile, evită numele și precizările cronologice, așteptînd în schimb ca cititorul să guste estetic întîmplările. În realitate, nu vezi decît niște personaje cărora li se ia concretețea biografică, de aici aerul de poveste încifrată al volumului. Cartea pare scrisă pentru sine însuși de un autor care își găsește în actul scrisului consolări secrete. Dar pentru cititor, efectul e de sațietate provocată de niște oameni care sunt scheme, nu vietăți. Mai rar un volum de
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
Dan Prelipcean - au aniversat împlinirea a 40 de ani de la înființarea ansamblului lor - o ”inedită ectenie și spovedanie” - prin recursul la Arta fugii de J.S. Bach. În transfigurarea care li se citea pe chipuri se oglindeau de fapt înțelesurile tainic încifrate în muzica pe care o consideră ”plăsmuire divină”, ”labirint matematic logic și perfect”, ”muzică în stare pură.” Muzică în stare pură ne-au oferit și cei patru muzicieni ieșeni, în ziua de 10 Septembrie, ocazie cu care a fost lansat
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
și de sclavaj...”modern”!), ci și respectabila, daca nu chiar temută...?! Tot istoria, ca fiind “urmele pașilor Lui Dumnezeu pe Pamant”, își va spune ultimul cuvânt, și în ce priveste România, și în ce priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
introducă în textul meu (o aveam extrasă, dar am uitat). Apropo: scriindu-i lui Ierunca, Steinhardt îi atrage atenția că Bunghez, personajul din Galeria... ar fi, măcar parțial, Petru Dumitriu. Într-adevăr, așa pare: „înaltul, trufașul Bunghez”, despre care, destul de încifrat, spuneți că e tipul care „va săvârși un lucru ce părea acum de neconceput... O lovitură spectaculoasă.” Pare sau e chiar așa? Dacă tot am adus vorba despre Galerie..., trebuie să vă spun un lucru: tinerii (fie ei și doctoranzi
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
și de sclavaj...”modern”!), ci și respectabila, daca nu chiar temută...?! Tot istoria, ca fiind “urmele pașilor Lui Dumnezeu pe Pamant”, își va spune ultimul cuvânt, și în ce priveste România, și în ce priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
adevăruri fundamentale cu ajutorul unui ghid spiritual - Cătălina. Devii parte din Nemurire. Pornind de la relatarea unor fapte simple, a unor tradiții sau chiar a unor glume vehiculate ca bancuri, autoarea ajunge la înțelesuri abstracte cu conotații înalte. Cartea, enigmă cu chei încifrate, are un ritm alert care te invită să o descifrezi până la capăt. Mult succes autoarei, Cătălina Stroe, sursă inepuizabilă de enigme și mistere și succes cititorilor săi mai noi sau mai vechi! JOCUL LUI, DE-A LAZĂRUL... Jocul lui, de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și de sclavaj...”modern”!), ci și respectabila, daca nu chiar temută...?! Tot istoria, ca fiind “urmele pașilor Lui Dumnezeu pe Pamant”, își va spune ultimul cuvânt, și în ce priveste România, și în ce priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
exact tot ce a vrut să transmită prozatorul. Romanele lui Nichita Danilov îl pun pe cititor în ipostaza vizitatorului inocent, picat într-o galerie de artă abstractă. Admiră formele, este fascinat de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins că a decriptat așa cum trebuie toate simbolurile sau că a sesizat integral eventualele intenții parodice ale autorului. Romanul Locomotiva Noimann este transcrierea unui delir continuu. O combinație de vis-beție-nebunie-agonie (la un moment dat
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
nesigură de valoarea lor literară." N-a publicat niciodată. Ar ajuta-o, spune, ca un ochi critic să-i arate "ce este exagerat, ce este inexpresiv, ce este prea strident, ce pare forțat, ce pare prea siropos, ce este prea încifrat. Și eu observ uneori, continuă textul ei, aceste defecte ale poeziilor mele. Deseori nu sunt mulțumită de forma lor finală, multe vor fi îmbunătățite, modificate în bine". Vom transcrie câteva în acest spațiu, nu înainte de a-i numi pe poeții
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
românești, prefațate de un editorial, "prima pagină", cum îl numește Liviu Grăsoiu, pe care l-a scris el însuși o bună bucată de vreme, până când se împlineau 65 de ani de la inițierea programului de către V. Voiculescu. De aici, titlul oarecum încifrat al cărții. Se proiectase o masivă antologie, care, din păcate, nu a mai apărut, situație în care Liviu Grăsoiu și-a adunat o parte din editorialele înregistrate în ultimii ani pentru "Revista literară radio '60", publicându-le pe cont propriu
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent... Aveam să ințeleg destul de repede: textul era aproape încifrat, scris într-o limbă aproape sinonimică, redundantă, bogată în fraze ce păreau rupte dintr-un discurs fundamental, dar care nu puteau fi reperate... Era un text fără „gravitație“, acronic, iar eu, un biet începător într-o limbă de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând comparațiile. Aveam Însă, dintr-o dată, nevoie să „văd” locurile prin care s-a rătăcit sufletul Alejandrei... Ca un lector să caute locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
variante, dar nu m-am putut niciodată așeza, pur și simplu, la masa de scris, să Încep. Poate pentru că s-ar fi putut epuiza În câteva fraze grăbite și grandilocvente. Trebuia găsită o structură narativă adecvată unui text mai lung, Încifrat, care să gradeze complicitatea dintre personaj și temă, dintre subiect și obiect. Obiectul era mai mult decât doar un obiect. O virtualitate, un releu, o obsesie. Personajul cobora zilnic alergând cele trei etaje până la parter pentru a deschide, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină, dar cui i-ar folosi oare lumina asta? Ea ar fi o flacără care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]