339 matches
-
de unde să-și dea bunica astea, că acolo nu-i la București. - Nu știu, mami, eu altceva nu mănânc! se smiorcăi copilul trântindu-se cu capul în perna de pe pat. - ... Alo ! Alo ! ... Na, că nu mai aud nimic! zise bunica înciudată. Ori nu-i semnal, ori bateria nu-i încărcată. Nici nu avem de unde să încărcăm telefonul, că la noi, aici pe munte, nici lumină electrică nu este... - Ce-i aici cu voi? interveni și bunicul, tocmai intrând în casă cu
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
de Sf. Nicolae când, cu inima bătând să-i sară din piept, descoperi la ușă alături de ghetele frumos lustruite, un pachet mare și frumos ambalat. "Ah, nici anul acesta nu l-am prins în fapt pe Moșul!" se dojeni el înciudat. În fiecare an se străduise să învingă somnul ce-l copleșea tocmai în noaptea cu pricina, căci dorea cu ardoare să-l vadă cu ochii lui, măcar pe unul din cei trei Moși fermecați. Dar nu era chip! Hoțomanul acela
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
temeinic, domnilor! --Nu mai bei nimic, domnule! Plecăm imediat! se oțărâ Zamfirescu. Toți săriră pe el: --Se poate, Dane? Tocmai tu? Fost vătaf de gașcă? --Puțin respect, Zamfirescule! Puțin respect pentru un om supărat! interveni ferm Buhăianu. Zamfirescu era disperat. Înciudat, își spuse hotărât în gând: le trag acum câte o înjurătură la fiecare, că prea m-au fraierit. Acum e momentul! Dar...n-avu curajul. Foștii lui colegi... imaginea lui de premiant...Și dobitocul ăsta nu înțelege că-i vreau
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
de viață. Mamă-sa Aura suferea teribil de înstrăinarea asta. Doar erau rude, erau familia lui Artemie, unicul său frate! Toate legăturile se rupseseră după moartea unchiului, își spuse Mira... Preoteasa uitase de neamurile soțului răposat, zdruncinată de pierderea suferită, înciudată că murise prea curând, regretând că se măritase c-un popă, mereu dus de-acasă și îngrijind de alții! Cel puțin, asta-i repeta Mirei, când se vedeau întâmplător. Când Aura se îmbolnăvise, Marieta nu dăduse nici un semn de viață
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
trântindu-se cu putere. Maria a-ncuiat ușa, oftând ușurată. Apoi a râs satisfăcută: - Vedeți, mă, cât de frumoasă este viața când ai evenimente palpitante? Toate trei râseră cu poftă. Însă, când văzu pe gresie pete umede urme de sânge, spuse înciudată: - Uu, porcul de bețivan! S-a pișat pe el. Hai, fetelor, ajutați-mă să fac curat! După ce curățară gresia, intrară în sufragerie. Violeta se prăbuși pe scaun: - Uff, prin ce-am trecut! Doamne, ce idioți trăiesc în jurul nostru! Și eu
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > ȚUICA LU' PĂSĂRILĂ Autor: Liviu Gogu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului - Al dracu’ Păsărilă!... Al dracu’ Păsărilă!... nu mai contenește Petre Clăpăugea să exclame înciudat, învârtindu-se ca leul în cușcă, prin curtea propriei gospodării. Luă lopata ce sta sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului. Mai înjură
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Să vezi ce colorit e pe dealuri și mergem să vedem zăpada veșnică... - Bine fată, distrați-vă sănătoși! - Alo, iubita! Nu ești în apele tale... - Ba da... lasă, vorbim când vii... - Bine, pa-pa, te pupăm toți, paaaaa! Anca a închis înciudată telefonul. "Ei bine, iată ce înseamnă să fii fericită cu adevarat. Gab cred că este. Chiar dacă nu are serviciu și nu s-o pricepe la toate. Dar are un bărbat ca lumea lângă ea. Eu nu sunt bună de nimic
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
ridică alene de pe scăunel, lungindu-se până în tavan, apoi se răsuci ca un vârtej și dispăru prin acoperiș în timp ce scăunelul de lemn se aprinse din senin și flacăra inundă camera de lumină. - Ptiu, drace, că mare pagubă îmi făcuși! - exclamă înciudată baba. Prinse din instinct căldarea ce o avea lângă vatră și aruncă apa peste vâlvătaie. Dar mare îi fu mirarea când flacăra se înălță până-n tavan și scaunul se făcu scrum. - Să-mi aduci jilț de aur în locul ăstuia de
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
la finuța mea... Îmi ziceam că, uite: dă Dumnezeu copii celor ce nu au nevoie de ei, celor care nu știu să prețuiască darul primit... Emanuela spuse totul dintr-o răsuflare. Se întoarse la ceștile pentru cafea și își șterse înciudată lacrimile cu dosul palmei, destul de supărată pe ea însăși, după cum obișnuia în asemenea situații. Cunoscând-o destul de bine, Simona știa ce urmează și se pregăti să-i însoțească replica: - Gata! se auziră cele două voci, ale Simonei și Emanuelei, reunite
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
-i pârjoleau, dar nu le dădeau voie să facă mișcări mai mari cu mâinile. Mâinile le puteau mișca pe lângă corp, iar cu picioarele puteau face orice mișcare pentru că cercurile erau până la brâu. - Ia uite șmecherie cu cercurile astea! zise Norocel înciudat. Încercă să le lase în jos, să se frece de perete. Nimic. Căpcăunul de la răscruce râdea în hohote: - Vă chinuiți degeaba, bă, proștilor! Numai eu pot să vă scap de ele, dar nu vreau! Ha, ha, ha! - Ești un lăudăros
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
obraz ca să primească fericită și ea un sărut tot pe obraz. - Și când voi fi majoră, tot așa mă vei săruta? Întrebarea a căzut pe neașteptate și, în acel moment, Eugen nu a știut ce să răspundă. A mormăit ceva, înciudat că nu-și găsește cuvintele potrivite: - Să vină ziua aceea și vom vedea noi... Și a venit și aceea zi mult așteptată de Alina din mai multe motive. A venit exact între două probe ale examenului de bacalaureat. Împreună cu Lucica
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
va deveni majoră, dar că, pentru asta trebuie să dea tot ce poate ca examenul de maturitate să fie o reușită. Alina alerga în casă, își lua cărțile, le răsfoia în grabă de la o copertă la alta și le arunca înciudată pentru ca, după câteva minute, să le ridice cu grijă și să înceapă a citi și a face adnotări pe un caiet dedicat pregătirii examenelor. Reușea să se concentreze repede, să lase de o parte evenimentele de orice fel, întâlnirile, vorbele
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
e atent Să urmărească firul cuvântării ? Iisus Christos cu-nvățătură nouă Plutind în imaterialitate Senin EL ne dorește : Pace vouă ! Dar vorbele se sting necercetate. De două mii de anui Ponțiu Pilat, Voind să aibă mâinile curate, Se spală-ntruna, zice înciudat : Neclară e ideea de dreptate ! Cuvântul, element primordial, Si sete de cunoaștere nestinsă, Sub bolta ce se pierde în astral Cu fulguire de visare ninsă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sete nestinsă, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
SETE NESTINSĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375287_a_376616]
-
mult decât străvezie la „fugarul” sau „dispărutul” de ... „Și ne-om ocupa de tâne-tu vârtos și pe-ndelete, mama lui de gherlan!, ultima expresie mai mult pentru el, „că n-a știut ce lasă vraiște și s-a tot dus”, adăugă înciudat și cu o ironie abia reținută, parcă stins și cu mult regret că puiul de om de lângă el nu e încă la vârsta dumirelilor. Nu-i pomenea niciodată numele, să-i fi zis oricum că nu-i cunoștea pe de-a
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
lângă el, că doar se prinsese-n horă, însă în sufletul ei se stârnea furtuna dezamăgirii. Auzea ca prin vis melodia horei și făcea pașii ca o păpușă mecanică. Îl privea cu coada ochiului, din când în când, și observa înciudată că se uită indiferent înainte, la lăutari sau în dud, ori...zâmbea cu subînțeles la altă fată din horă. Zâmbea și ea trist, cugetând: „Toată săptămâna m-am gândit numai la el. Și...acum? Mă crede toantă, sau urâtă?..sau
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
ei am zărit - incredibil ! - o mulțime de sfere de lumină roșie în mișcare continuă. M-am îndreptat fericit către ea ( mă crescuse de la o vârstă fragedă, părinții mei având amândoi servici la stat). Dar, în acel moment fulminant, am realizat înciudat că ... ( va urma ) Referință Bibliografică: EXISTĂ VIAȚĂ ȘI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1835, Anul VI, 09 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
mână... Fatal răspuns! Vraja admirației a fost ruptă ca o pânză de păianjen, de hohotele și exclamațiile ironice: -Ăăă! Și noi, care credeam!.. Hă, hă, hă! Ce mai cadou!.. Ha, ha, ha!.. Foarte contrariată, orășeanca a întrebat la rândul ei, înciudată: -Dar... ce credeați? I-a răspuns o femeie, zâmbind zeflemitor: -Păi...dacă n-ai făcut-o dumneata, ce te mai fălești atâta? Năucă, femeia de la oraș a-nghițit în sec. Avalanșa de hohote a amuțit-o. Era furioasă că nu le
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
un boschet de liliac, în jurul căruia se învârteau ostentativi și trădători, cei doi păuni. Nu se depărtează niciodată de el, așa că ascunzătoarea lui a fost descoperită! Ai auzit, detectivule? Hai, că nu are rost să faci pe invizibilul! Spășit și înciudat, ciufulitul personaj ieși din ascunzătoare, rostogolind către cei doi ,, trădători” înfoiați, priviri pline de promisiuni neliniștitoare. Zâmbi încurcat celor doi, salutându-i crispat. Carlos îl intimida vizibil și se simțea nervos și ridicol în preajma lui. Lea se așeză pe pajiște
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
se înfurie Măcăială. Nu, bă, râse Florea Târâială, iei aragazul ăla străvechi și-l arunci la groapa de gunoi. Mulțumește-i lui Dumnezeu că s-a dus. Că altfel nu te hotărai să arunci rabla. Ha, ha, ha! Măcăială mormăia înciudat niște sudălmi, la care Târâială îi replică: Nu-l mai înjura, bă, că bietul moș Ion n-are nicio vină. N-ai auzit ce-a zis înainte să moară? „Șcujaci, că mor!” Ha, ha, ha! Da, putea să mai aștepte
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ațintit spre inteligență, trebuie lăsat de-o parte. XII Acum se știe prea bine care a fost acea vocație și cum i-a dat curs Brummell. Era născut pentru a domni prin Înzestrări dintre cele mai bune; chiar dacă odată, Montesquieu, Înciudat, le numise je ne sais quoi?* În loc să arate ce sunt. Prin aceste calități el a avut Întâietate În epocă. Cum ar fi spus prințul de Ligne: „A fost rege grație Grației”; cu singura condiție, impusă nouă, care-i studiem influența
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ei. Efectul era mai puternic decât o descărcare electrică! Am continuat să tropăi fără să aud muzica, văzând, în locul chipului frumos al dansatoarei, un oval luminiscent. Când orcheastra a tăcut, ea m-a părăsit fără să spună un cuvânt, vizibil înciudată. Am traversat platoul, strecurându-mă printre perechi ca și cum aș fi umblat pe gheață și am ieșit. Aveam nevoie să rămân singur, să-mi revin, să respir. Am mers pe aleea care mărginea pista de dans. Vântul, venit de pe Volga, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să sugerez așa ceva... dar de ce nu citești sms-urile lui Luke? — Le-am citit deja, mă văd nevoită să admit. — Și? Suze mă fixează cu ochii ieșiți din orbite. — SÎnt În latină. — În latină? — Amîndoi au făcut latină la universitate, zic Înciudată. Au ei chestia asta, numai a lor. Nu-nțeleg o iotă. Dar mi-am notat unul dintre mesaje. Bag mîna În buzunar și despăturesc o bucățică de hîrtie. — Uite, asta e. Ne uităm amîndouă la cuvintele respective, ca mîța-n calendar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
l-a contrazis:- Ba sunt argintii! - Ele se clatină tot timpul și este atâta mișcare acolo jos! - Atunci de ce este liniște pe pământ, când sunt eu pe boltă? Sa mirat Luna. - Ce tot spui? Este mult zgomot pe pământ! răspunse înciudat Soarele. Deodată a apărut Vântul, care auzind discuția a început să râdă: - Lăsați sfada! Eu colind pe pământ, și când este soare și când este lună. Ziua, când soarele stălucește, pe pământ este gălăgie și mișcare, iar frunzele sunt verzi
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
stăpânindu-și frica, își dădu seama că sergentul avea o înfățișare bizară: avea obrajii acoperiți de o barbă de patru zile, o tunică cârpită grosolan, ici-colo, fără guler, cizmele cu carâmbii căzuți și deformați de uzați ce erau. Schimbă tonul, înciudat că se înșelase. — Da’ tu, ce cauți pe-aici? Nu cumva aveai de gând să dai o raită prin magazii? Așa deci, cu tine era hoața asta? V-ați înhăitat doi ticăloși! Pavel, simțind primejdia, încercă să i-o taie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
el țipa, cică se ruga de dânsa : ia așa boldea ochii. Mai dormi, babă, dacă poți”. Chioară și înceată, Bocoaia pășea în urma celorlalte. - Hai, fa hăi, că ne-ajunge amiaza pe drum, o zădărî Aglaia. - Fiecare cu a’ lui, observă înciudată Bocoaia. Și sfântul Petrea i-a cerut într-o zi lui Dumnezeu să-i deie locul : „Dă-mi, Doamne, zice, locul pe vr-o două zile, să văd cum îmi șede”. Și Dumnezeu, de cuvânt, i-l dă. Amu era o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]