202 matches
-
ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi, asta! Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule, nenorocitule! Uite ce-ai făcut cu pernițele astea! Este exact cum m-au prevenit părinții mei - la prima neînțelegere, cât de mică, o șikse nu mai știe decât să te facă jidan jegos. Ce cumplită descoperire - părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Zizi, sobolul cel tânăr scutură din mână, făcându-i semn lui Rafael să elibereze terenul, să cânte la altă masă, vede doar că aici nu-i dorit. Boturile alungite ale celor doi soboli, mișcându-se tot mai încet și încleindu-se în lumina gălbejită a neoanelor, parcă i-ar fi spus și ele să plece. Mărgărit parcă ar fi vrut să le facă pe plac, trăgându-l pe Rafael de mână spre masa lor, și hai să plătim halbele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trei intraseră în parc să se pișe. Rafael și Mărgărit se pișară și ei și pe urmă ocoliră toți terasa prin parc spre bulevard. Sobolul bătrân rămase puțin în urmă, mormăind ceva din care nu se înțelegea nimic. I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească. Pășind în starea de transă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
privind-o. Plăcut impresionat, cu toate că și neliniștit, întrebându-te spre ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție, își mototolea nervoasă mănușile, poate nu era speriată, dar rațiunea îi arăta că într-o asemenea situație ar trebui să fie. Posibil să mai fi văzut camere de holtei, și nu a ta să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al corupției, al haosului, al lucrului făcut de mântuială. Relele de care se plângea și tatăl meu și de care nici noi nu încetăm a ne plânge. Iar toate la un loc plămădesc această formidabilă inerție în care energiile se încleiază, se pervertesc, se îneacă. Pentru că tinerii noștri, copiii noștri, i-ați văzut ce dotați sunt ? Cât de minunați sunt copiii noștri, cât de dezamăgitori ne sunt adulții... Și Profesorul Mironescu își strânge grijuliu brațele în jurul micuței Yvonne care, nedându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te pe față, transpiri. Ți-e mai bine? — Da, un pic. — Tremuri ca varga! Ce s-a Întîmplat? Duncan Își scutură capul, apoi zise șovăielnic: — O să ți se pară o prostie. Limba i se Încleiase În gură. — Nu-mi pasă. — Vezi, acolo-i un bărbat - Fraser se Întoarse să se uite. — Ce bărbat? Unde? — Să nu te vadă! E acolo, la dig. Un tip din Streatham. Unul chel. Se tot uita la mine, el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mele comori. Le aud și acum, neschimbate, și le ascult în fiecare seară. „Drum bun“... Nu îmi mai amintesc chipul ei, dar jur că-i țin minte vocea. XV Ne-a trebuit patru ore ca să ajungem la V. Calul se încleia în nămol. Dârele lăsate de roțile căruțelor erau niște adevărate puțuri. În unele locuri, zăpada care se topea părea că se revarsă din butoaie, iar drumul dispărea sub apa care curgea pentru a se pierde până la urmă în șanțuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reglat rulmenții și am dus-o la un atelier ca să-i înlocuiască lanțul. După ce am terminat, arăta ca nouă. Apoi am curățat de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a zis că să-i dăm foc la primitoru dă pietre, nainte de a-i licita bicicleta și hainele. Dă licitație s-a ales prafu. Bicicletele Îi iera bolmăjite cu urdori dân faruri și costumu dă haine fără laibăr se Încleiase dă sânge. Cărțile au fost la urma urmelor și iele tot o pagubă, fincă erau saturate cu resturi organice. Noroc că camionagiu (care iera chiar Graffiacane) a putut cumpăra ceasu pă sistem Roskopf cu șapșpe rubine, Bonfirraro a pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
curat și neted ca în palmă. Câinii furioși fură împușcați din poarta care sărise din țâțâni la prima opintire. Un rotaș, în cap cu un sac de iută care-i ferea fața, scotea faguri de aur din stupi, cu mănuși încleiate de miere, fără teamă de roiul albinelor răzbunătoare. În interior plutea un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lăsarea serii, pământul se răcea brusc. Ca și în Nueva España, și aici se vedeau din când în când sate albe ca niște drobi de sare. Uneori, satele erau înfipte în vreo coastă de munte stâncos, ca și cum ar fi fost încleiate acolo. Pe vârf de munte se înălța amenințător câte o cetate veche. La capătul livezilor de măslini și al pământurilor roșii se întindeau lanuri de grâu unduindu-se ca niște arcuri până în zare. În depărtare apăru ceva mic ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din care lipsește esențialul: adevărul. * Crede după ce ai cercetat. * Dacă ți s-a tras o palmă peste un obraz, ferește-l pe celălalt. * Unele fructe se pot bea; altele nu se pot mânca. * Nu toate acordurile sunt gramaticale. * Vorba dulce încleie uneori buzele. * Cu avionul, toate drumurile rele sunt acceptabile. * Pe timp de pace, soldații se pregătesc de război. * Totul este relativ; chiar și această afirmație. * Cuvintele nu redau cu fidelitate gândurile. * Greutatea creierului nu are nici o legătură cu cea corporală
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu ți-a răspuns! ― Țî! Dar să-ți spun drept, mă, Griguță, mă, când am văzut-o, m-a secat la inimă, așa, nu știu cum să-ți spun, că mi s-a suit un nod în gât și mi s-a încleiat limba-n gură, că mă mir și eu cum de-am mai fost în stare să-i dau bună-ziua! ― Și-acu' ce vrei de la mine? ― Cum ce vreau de la tine? Păi eu vin fript, amărât, și tu mă iei repede
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prânz și a cumpărat niște Superglue. Și la următoarea rotație, când a primit păpușile înapoi, înainte să le dea altui bărbat, Cora a stors Superglue în vaginul fetiței. În gurile ambilor, lipindu-le limbile de cerul gurii. Pentru a le încleia buzele. Apoi a stors lipici și în dos, să le închidă anusurile. Să-i salveze. Cu toate astea, în ziua următoare, un detectiv a întrebat-o dacă n-avea o lamă pe care o putea folosi. Sau un cuțit X-Acto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de vinete amare, așezată într-un castron având pe fund reproducerea Palatului Culturii, în romburi aurii. Care-i legătura? Întotdeauna, de pe la șase ani, mi-am zis că nu mi se poate întâmpla nimic mai rău decât să ingurgitez pasta aia încleiată în gălbenuș de ou și ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păianjen cobora ușor ca un leagăn legănel legănat de-o creangă de nuc în grădina bunicilor: "Huța, huța, puiul mamei, huța!" La capătul firului, o muscă abia se mai mișca, aripile-i erau cusute cu o rază de lună, picioarele, încleiate în joc. (Șotronul, mai ușor de sărit în aer decât pe pământ.) Sus este mai multă lumină, în spălător, cerul nu cobora sub pervaz: Ca să luminez, trebuie să atârn de un fir. Grinda-i suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu umărul, îmi simțisem brațul străbătut de dorința de a arunca la pământ toate porcăriile acelea. Ea îmi servea cafeaua. — Cât zahăr vreți? Mi-am lipit buzele de ceșcută și am înghițit. Era o cafea bună, dar îmi simțeam gura încleiată de oboseală, de proasta dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar. Femeia s-a așezat lângă mine pe divan, puțin mai departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să te privesc așezat pe scaunul de lângă pat. Chiar din primele ore am simțit că adevărata legătura era între voi două. Seara mă găsește buimăcit, obosit. Am mutat scaunul lângă fereastră. Bruma nu a dispărut cu totul, este încă acolo, încleind întunericul. În grădină, în mijlocul rondurilor cu flori, sunt așezate niște lumini care creează un halou alb în aerul cețos. O mașină trece încet, depășește gardul viu și alunecă tăcută dincolo de privirea mea, dincolo de nasul meu. Nici unul dintre noi nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
exista motiv pentru care să mănânce. Era doar un moft pentru el. Nu avea același gust ca înainte și totul pălea în mintea sa. Pielea nu i se mai încrețea când mânca un ardei iute, nici gura nu i se încleia de plăcere când mânca ceva dulce. Nici acel piure alb, care începuse să-mi placă și mie, nu-l mai încânta. Își aducea aminte de senzația plăcerii doar atunci când simțea timpul cum se scurge. Trebuie să mergem! Nu-mi terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și ceață spre locul unde nu te mai așteaptă nimeni... Ai greșit, cuvântul Îți stă pe limbă, dar nu ți-l mai amintești, ai un lapsus și limba Îți e Încleiată, cauți grăbit În buzunarul interior, acolo unde ții portmoneul, e gol, doar o monedă mică, neagră, găurită În mijloc, o monedă miceniană, asiriană, egipteană, o ții În pumnul strâns, o să ți-o ceară În parcaj, atunci când o să treci podul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și atunci, prin mințile lor Încleiate de fixativ s-ar putea să fi trecut bănuiala că toate aceste nume ciudate, LONDRA BRUXELLES COPENHAGA ROMA, sunt chiar orașe care există cu adevărat, deci, dacă ai putea să treci de ușa batantă și de Încă alte câteva uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]