1,069 matches
-
sticlă ale edificiilor uriașe ce stălucesc în bătaia soarelui care apune, dar care de fapt nu apune, în aceste imperii în care soarele nu apune niciodată... Apa prelinsă cade spre subsol, o vezi din tunelul prin care treci, iar apa, încolăcindu-se acolo, alcătuiește un zid străveziu prin care pânza de apă apare mișcându-se ca de un cutremur. Am înțeles Spania. Aventura umană spaniolă. Nicăieri apa nu se prelinge, nu curge pe geamuri, ca aici. Este obsesia oceanului, oceanului, oceanului
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
năprasnice divinități a lupilor, Filipul cel Șchiop sau Filipul cel Mare. Credința populară spune că în această zi animalele vorbesc În noaptea de Ovidenie, când se credea că se deschide cerul și animalele vorbesc, se priveghea la lumina unei lumânări încolăcite pe farfurie. Tot în această noapte se fac farmece și descântece, se află ursita și se fac previziuni meteorologice. E bine ca oamenii certați să-și ceară iertare și să se împace. Se mai spune că de Ovidenie ologii s-
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. De ce lumina de veci se dă de pomană by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/60888_a_62213]
-
poate fi în chip alegoric chiar colega ei de cameră, Maddalena, din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înțelegătoare și totuși fioroasă prin-tr-un efect horror și totodată uma-nizant, voit de autor : seamănă, din pricina imaginarilor șerpi negri încolăciți în păr, cu faimoasul portret al Meduzei lui Caravaggio. Cecilia, copil abandonat, cântă la vioară în orchestra Orfelinatului „Pieta"(devenit în veacul XX spital și maternitate, unde a văzut lumina zilei chiar Tiziano Scarpa). Adolescenta Cecilia (nume ales deloc întâmplător
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
gleznă. Apoi a trecut la o mânecă de la tricou, pe partea opusă cracului retezat la pantaloni. - Tom, a zis Benny. Curând, brațul parțial bronzat al lui Tom a devenit vizibil până la umăr. Un tatuaj ca o sârmă ghimpată i se încolăcea în jurul bicepsului. - Tom, nu serios, ce faci? - Vrei, te rog, să mă ajuți, a spus Tom, și să-mi tai o bucată din spatele tricoului? - Tom, de ce faci toate astea? Uneori, se impuneau măsuri drastice. Erau ocazii când cineva trebuia să
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
flacără neagră/ urcându-i pe față, și arzându-i apoi în păr,/ și ni se strecoară printre degetele ridicate/ în fața ochilor, printre care o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborând pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pândește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mâini.) ea a coborât în soare/ și în urechi purtând o flacără neguroasă.” Nu
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
fi fost la fel de plauzibile în urmă cu zece ani, ca și cum între timp nu s-ar fi petrecut nimic; ca și cum centrul de greutate al lumii nu s-ar fi deplasat dinspre Europa înspre Asia de Sud-Est, ca și cum adevăratul meridian Greenwich nu s-ar încolăci acum printre campusurile din Ivy League, ca și cum proiectul UE nu s-ar afla în pericol, ca și cum bazele economiei capitaliste n-ar fi în prag de reformulare. Dar inadecvarea despre care vorbește jurnalistul e departe de a fi atît de nouă
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
ferestre, Își strecură limba în colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va veni desigur vremea Fumului galben ce-alunecă de-a lungul străzilor obstești, Frecîndu-si spatele de tocuri și ferestre; Va veni vremea, va veni vremea Să-ți prepari fața pentru întîlnirea cu fețele ce
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune că ieri a ieșit cu un sac/ de pământ pe umăr/ și nici nu a apucat să-l arunce/ până ce o limbă roșietică și subțire i-a încolăcit/ mijlocul/ și cu sac cu tot l-a tras înapoi,/ iar ușa s-a închis în urmă cu un scurt gâlgâit”. Reprezentări izomorfice ale grotei, încorporând valențe terifice, apar în partea a doua a poemului „Mișcarea fără inimă a imaginii
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
urcase, acoperea deacum lumea; femeile mânuiau secera, cântau și secerau; mănunchiurile se făceau repede brațe, snopi, clăi, iar la arii erau clădite turnuri. „Spic și traistă!“ ura gospodarilor fiul Mariei grăbit și înainta. Cana dispăruse în dosul măslinilor, umbrele se încolăceau la poalele copacilor; se apropia amiaza. Și pe când fiul Mariei saluta lumea în jur și-și avea mintea ațintită la Dumnezeu, un miros dulce de pâine scoasă de curând din cuptor îi lovi nările; și deodată simți că-i era
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
de departe s'amăgitor o să-i desmierde. Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
-o cu'nselătoare cotituri; iar fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac s'acolo aștept tot nemul vostru-'nvins, să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, să'nalt, încolăcind pe bratu'mi întins, sălbateca mea pradă si'n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu'ncins. Far' de putere împotrivă-mi, pădurea'ntreagă-mi este roaba, ea ce mă'nlăntuia cu aspra-i mireazmă și cu teama-i grea
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
simboluri și semnificații cuprinse în imaginea acestui animal. Toate civilizațiile omenești, în lungul și-n lațul istoriei și al planetei, au fost fascinate de șarpe, dătător de viață și de moarte - precum o proclama caduceul ordinului medical pe care urcă încolăcindu-se doi șerpi (veninul ucide, dar și vindeca). Important îmi apare, la această poeta, amestecul de cultură clasică cu zestrea folklorică românească, magică și baladesca. Departe de a trăi "orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
procedează poeta, adormita sau doar în reverie; ea emite un șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
spun una ceilalți că vinul din altar n-ar mai avea timp să dea un nume bolii și lăstunii care atîrnă de maluri sînt o zbatere ușoară a lobului temporal prin care panica coboară încet peste hainele umede și se încolăcește ca iedera; eu știu că locul cel mai sigur din lume e în inima ta
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
Mirosind ascuțit. Doar unele în crini albi Ori în flori de cicoare. Toate erau trupul lui... Nu te duce pe drumul acesta ! În câmp, pământul miroase a tei Acolo vei vedea ochii mei Mari, Te vei scufunda în ei Si încolăcit în brațele mele Îți voi dărui două inele Sopti femeia. * Ileana, mama lui Petre, Cobora treptele casei. Sub tălpile ei Pietrele râului se-nfiorau Si prin crăpăturile lor Se uscau lacrimile Prelinse din cutele feței. Fiul meu aici se juca
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
observ totuși și tendința opusă: o nevoie de singurătate. De câte ori am un răgaz, după o premieră, mă duc la cabana mea din pădure, în nordul statului New York, spre Canada. E construită din lemn, cu ferestre mari, prin care pomii își încolăcesc crengile deasupra patului meu. Tot ce văd când mă trezesc sunt frunze și cer. Când mă retrag acolo, în liniștea desăvârșită, trăiesc un sentiment adânc de recunoștință și uneori am dorința să-l împărtășesc și altora. Atunci realizez că mă
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
bătaie toate armele de care este în stare. în unele zile, iese victorioasă! Rănile se retrag, devin abia perceptibile. în alte zile, irump, crapă pielea și carnea. Atunci îi vine să-și pună gâtul în ștreangul, pe care îl ține încolăcit în coșul cu rufe murdare din podul casei. Un imobil straniu, de neînțeles pentru citadinul grăbit și care preferă să-și pună termopane, în loc de vitralii. Martina nu se teme de viață, nu se teme de moarte, doar de clipa aceea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului (în loc de epilog) este dedicată celui de-al treilea postulat enunțat la începutul acestui articol. Mai mult decît atît, ultimul poem al volumului se numește chiar Luciditate: " luciditatea asta cronică stă încolăcită pe mine ca o crustă de carne/ pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru/ și mă simt ca-n pojghița apoasă dintre pui și coaja de ou// (...)// trăiesc într-un creier ca o spiră neagră/ mă ghemuiesc aici
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
de treizeci și cinci de ani - o oarecare Johanna Brummer - care i-a făcut un copil, protagonistul involuntar al Americii își rememorează evenimentele fără urmă de patos ori de regrete. În ziua „accidentului”, femeia l-a încuiat în camera ei, i-a încolăcit gâtul și l-a dezbrăcat țipând „Karl, o Karl al meu !” - drept pentru care, incomodat și de „mormanul de așternuturi calde” îngrămădite înadins, el nu-și amintește să fi simțit „decât o cumplită nevoie de ajutor”... Această „modestă împreunare” este
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru a descoperi fiecare pliu al unui imaginar desfășurat pînă la autosaturare. Să luăm un exemplu, un singur poem din Totul: „în fața gării de nord venea spic de zăpadă./ de frig, se-ncolăciseră coloană cu coloană, hotel cu hotel și stradă cu stradă,/ prin pielea pietrelor din pavaj se încetinise osmoza/ ceața lingea parbrizul taxiurilor, le rodea emailul, glucoza, fructoza/ perechile, poză color, fustă și jackă de skai/ își mestecau prin colțuri mustățile
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și calculat de biata victimă, ca pentru a măsura mai bine gradul crescător al terorii la care o supun. Să mă lipesc de nefericit și să mă încolăcesc în jurul lui, până-și pierde aproape răsuflarea de groază, să-i susur în ureche hipnotic și lasciv promisiuni de bucurii nemaivăzute și prin limba despicată să-i picur direct în ureche un venin pur, o esență de otrăvuri combinate. Cu
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
cosit. Era Bunicul ca un sfânt,/deasupra ușii din Biserică,/pictat. Bunicul meu cel bun/și blând... “ („Cita”) ploua/peste mine și în mine/ Cum să te ajut/când nu mai despart/gustul ploii de cel/al lacrimilor? Doar fumul/încolăcindu-se printre stropi. („Doar fumul”)
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
unul de la Marieta, în care o ruga s-o caute a doua zi, acum culcându-se. Mesajul acesta o trimise, parcă, spre calculator unde e-mail-ul doctorului Costin o aștepta cu dezvăluiri senzaționale pentru ea. Ness-ul o revigorase, Bubă se încolăcise pe covor, alături de birou, parcă sugerându-i să dea curs tentației ce-o avea. Începu lectura. Starea ei nu era dată de curiozitate, nu. Ceea ce trăia era emoția și disconfortul că avea să intre cu cizmele în două vieți: în
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
între a fi și a nu fi. (...) // Durere din durere, nicăieri adevărat / din nicăieri adevărat. / Născut iar nu făcut. Și ca un orb de mână / în lume petrecut. // Totul e moară a totului, / totul e capcană a totului, / ca șarpele încolăcit pe coasă / astfel / vin eu din tânărul / meu mormânt.” Sunt versuri vizionare de o mare elevație, de o arzătoare abstracțiune! Volumul Madona din dud (1973) este singurul despre care apucasem să scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
piardă pentru totdeauna neprihănirea trupească. “Ba nu!!!”, a venit răspunsul. Și nefericitul s-a agățat cu disperare de ușa scării. Și ei trăgeau, și el se ținea, și ei trăgeau, și el se ținea cu amândouă mâinile, iar cu picioarele încolăcise ușa ca puiul de urangutan pe mama urangutăniță. Și a plecat, în seara aia, acasă, le fel de neîntinat cum venise. Căci, până la urmă, prietenii lui au decis că nu e cazul să devină bărbat prin viol și l-au
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]