269 matches
-
materie, diafragma e limita a două regnuri, căci sîntem ființe amfibii între cer și pământ. Ea e suprafața pămîntului: sub ea sânt rădăcinile oarbe pipăind printre cârtițe, iar deasupra coroana cu darurile ei împinse spre stele. Sub diafragmă e Muladhara încolăcit ca un șarpe pe osul sacru și inervând șarpele dintre pulpe cu cele patru petale de lumină grăsoasă. Mai sus, în șale, e Svadisthana cea cu șase petale multicolore, regina rinichilor și vezicii, a celulelor Leyding și-a rectului, locul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nemaivăzute, apoi mă lăsam pe vine și coboram încetișor în groapa adâncă de vreun metru din care creștea hornul uriaș. Foi boțite de reviste, becuri cu filamentul ars, poleială și hârtie uleioasă de la vechi condensatori, elemenți de baterie și fecale încolăcite se amestecau acolo cu un praf vechi și pietrificat. Știam chiar și-n vis că într-adevăr coborâsem acolo cândva, că, înfundat pân-la genunchi în gunoaie, îmi dădusem capul mult pe spate, ca să privesc înfricoșătoarea elevație a pereților tot mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
miros de știucă, lac de sudoare, trântit peste țâțe moi, înconjurat peste șale de brațe grăsuțe și cuprins de un adânc și amețitor sentiment al păcatului. Avea să ispășească, știa asta și cu gândul ăsta adormi acolo, între trupurile strâns încolăcite, atât de multe încît păreau nu doar întinse pe toată podeaua, ci stivuindu-se, șolduri și umeri, șire ale spinării și pulpe, capete și genunchi, până la grinzile din tavan, îndopate cu busuioc. Se-ntrebă iar, cu un ultim finșor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dace beau din rithonuri„coarnele de consacrare”, iar deposedarea de putere a unui tarabostes era însoțită de ruperea și aruncarea rithonului, deci condamnarea la moarte. în unele reprezentări egiptene și în astrologie, ține între coarne discul solar pe un șarpe încolăcit (Hathor și Apis, mai ales ) sau Pleiadele, iar pe spinare se sprijină stâlpii pământului. Aspectul său teurgic este legat de coarne, simbol al puterii absolute. în heralica Moldovei, capul de bour( contaminat cu zimbrul) amintește de vînătoarea ritualică a lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Halucinație, mai mult ca sigur. Dar nu visează. O voce distorsionată de vânt îl strigă pe nume. Locotenent Rădulescu!.....Locotenent Rădulescu!.... Cu atenția încordată, se răsucește încet pe o coastă apoi se ridică în picioare. Ceilalți soldați dorm mai departe, încolăciți ca niște câini, cufundați în somnul greu al luptătorului. Locotenent Rădulescu!..... Da! Cine-i acolo? strigă Marius, repezindu-se către ambrazura fortificației acoperită cu saci. Ferește-te! L-am auzit cum spunea că vrea să te omoare...și se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un dud pitic, movuliu, care părea foarte Încrezut. După ce s-a uitat un timp la prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca șerpii, două șuvițe lungi de păr, legate fiecare cu câte o panglică neagră, sfărâmicioasă. A Împuns una dintre șuvițe cu degetul arătător. Chiar În acel moment un papagal a țipat, iar fratele meu a sărit, a Închis cutia, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să nu vă placă, în definitiv nici mie nu prea îmi mai place, dar eram mult mai mic când am scris-o (asta ar fi o scuză), iar poezia era, în capul meu atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis din nou geamul. E o amintire vagă și totuși extrem de persistentă, căreia nu-i pot prinde deloc contururile. Foarte devreme, într-o dimineață înghețată, cu ciripit de vrăbii și crengi aurii 19 de copac, ne-am adunat în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
marea scară cu două brațe se desena limpede, cu urnele ei de ciment la capete încrustate cu licheni. Cupola de deasupra clădirii părea un pântec în care, ghemuit, ar fi așteptat un copil mare de piatră. Copacii din curte, pini încolăciți, brazi groși și plini de mușchi, plopi pe lângă gardul cu împletituri baroce, colorau cerul într-un verde transparent, cu zone mai întunecate și mari ochiuri azurii. Tot timpul fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi fost excesivă și ne-am fi aflat în întîrziere, pe lângă crustacei (un homar cât un iepure de câmp, crilul roșu într-un borcan), miriapode și scolopendre, am zăbovit puțin să admirăm stelele de mare, ofiuride cu brațe lungi și încolăcite și stele în cinci colțuri, ca de coral, acum cuprinse de paloarea morții. Mai mult priveam la Gina, răsfrântă în vitrinele verzui. Era din ce în ce mai stranie, mai transfigurată. Zâmbetele ei deveneau mai stereotipe, ca un fel de promisiuni, de insinuări pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ajungeam la camion. De când știu eu casa și curtea lui tanti Aura, camionul acela vopsit în albastru, fără roți, zăcea acolo, în mijlocul micii grădini de zarzavaturi, scorojit ca vai de el, cu tabla îndoită. Pe capota cabinei dormea de obicei, încolăcită, Gigi, ultima reprezentantă a unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta. Nu știu cum de suporta fierbințeala tablei, căci noi nici nu puteam pune mâna pe ea. Deschideam portiera și ne suiam în cabină, unde căldura zăpușitoare avea un damf de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit, nevinovată și încolăcită moale între perne, într-o sâmbătă și eu m-am ambiționat s-o pedepsesc sever, bărbătește. Gata, nu ne mai vedem! Cum să adoarmă când are întâlnire, cum? Nu pricepeam, eu nu dormeam două nopți înainte de plimbarea noastră rituală pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
tot de verdețuri înalte, lăsate să crească sălbatic și care dădeau impresia că solida clădire se află puțin scufundată în pământ, că este opera pământului. Pereții aveau ca ornament o singură linie în relief, simetric ondulată, dar neregulată, lungă și încolăcită, care dădea ocol pereților. Construcția părea concepută ca într-un fel de baroc țărănesc, acvatic, plutitor, cursiv și dens. Am vizitat unele încăperi având încuviințarea gazdelor. Știam că nu văzusem niciodată acest conac, nici gazdele nu-mi erau cunoscute. Undeva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite ca niște găinațuri pe acoperișul chioșcului. — Parcă știam că mai e puțină zacuscă... Aaaah, e un deranj aici ! Nu pot să înțeleg cum de nu-ți ajunge timpul nici când stai acasă... Probabil și puterile care te părăsesc. Probabil și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul lăsa de dorit ! Apoi toaleta ! în plus, un colier splendid la gât, doi șerpi de aur cu ochi de rubin, încolăciți - dar pus la ora aceea ? S-ar fi cuvenit un costum de voiaj sau o ținută câmpenească, în niciun caz cum arăta ea... Chiar Sophie a făcut aceste comentarii. Dar cine este, de fapt ? l-a întrebat Sophie pe Jorj
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nări. Respira greu - Îi intra În plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală o saună din spate. Își croi drum pînă la ușă. Prin ceață: Spade Cooley gol, Între trei fete goale. Chicoteli, brațe și picioare Încolăcite - o orgie pe o bancă lunecoasă din faianță. Femeile erau atît de strîns Încolăcite În jurul lui Spade, Încît nu putea să-l Împuște direct. Bud Întoarse un comutator din perete. Aburul se curmă. Ceața Începu să sfîrÎie. Spade ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
niciodată că nu te iubesc, replică el. Și, deși nu era ceva ce simțea ea de obicei, atunci, în acel moment neașteptat și ireal, în mijlocul acelei nunți, Lisa simțea că fuseseră atinși de mâna Domnului. Duminică dimineața s-au trezit încolăciți unul în jurul celuilalt. Oliver a urcat-o în mașina lui și a dus-o la Alton Towers, unde s-au provocat unul pe celălalt toată ziua să se dea în cele mai periculoase mașinării. Deși era înfricoșată de moarte, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Rugile ei fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În vis pe Zacarías. Îngerul nu mai era Înveșmîntat În negru. Era gol și avea pielea acoperită de solzi. Nu-l mai Însoțea motanul, ci un șarpe alb Încolăcit În jurul torsului. Părul Îi crescuse pînă la brîu, iar zîmbetul, acel zîmbet de caramea pe care Îl sărutase În catedrala din Toledo, apărea brăzdat de dinți triunghiulari și deși, ca aceia pe care Îi văzuse la unii pești din largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Împrejurul lui, un amfiteatru de statui ale lui Anubis, un portret al lui Cagliostro (dacă nu al lui, atunci al cui crezi?), o mumie aurită, de format Keops, două candelabre cu câte cinci brațe, un gong susținut de doi șerpi Încolăciți, un amvon pe un podium acoperit cu pânză imprimată cu hieroglife, două coroane, două tripoduri, un sarcofăgel gen ora sfârșitului, un tron, un fotoliu stil 1600, fals, patru scaune desperecheate gen banchet servit la șeriful din Nottingham, lumânări, lumânărele, lumânăroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre, În toate despicăturile și alveolele cărnii ei. Întinse mîinile pe suprafața apei, Încercîndu-i rezistența și pipăindu-i membrana. Ia uită-te la picioarele noastre Încolăcite, spuse ea moale. Ea și Julia vorbeau Întotdeauna Încet cînd făceau baie. Împărțeau baia cu familia care locuia la subsolul casei; aveau un program regulat, așa că nu era nici un fel de pericol de a fi surprinse, dar, după toate aparențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
imaginat doar, și-l împinge pe jos. Felul în care fac sex este lipsit de experiență și violent, este mai mult o încleștare. Se rostogolesc și se răsucesc pe pământ. Durează numai câteva momente, apoi o bună perioadă rămân așa, încolăciți și confuzi, răsuflând greoi. Senzațiile noi, nemaisimțite, provocate de atingerea trupului celuilalt îi fac să se dorească din nou și fac sex încă o dată, de două ori, se rostogolesc, se răsucesc, apoi rămân epuizați, ca dintr-o beție îndelungată. Focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vină de pe alt tărâm. Într-o zi, Balraj nu mai apare. În locul lui sosește Ma-ji, însoțită de un bărbat slab, nervos, care rămâne în ușă cu pumnii încleștați, de parcă Pran ar fi vrut să se năpustească spre el. Băiatul zace încolăcit în pat, cu genunchii strânși la gură. Își privește noii vizitatori cu oarecare curiozitate. N-a mai văzut-o pe Ma-ji de când l-a îmbrăcat în prima noapte. Arată ca un cadavru, numai piele și os. Când intră în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asigura un venit corespunzător. Se pare că-i plac băieții, mârâie Firoz către Birch. Mi-a spus Ned Flowers. Și atunci, mi-a venit o idee genială! Jean Loup? Ești aici? Jean Loup este aproape, stă în rândul din spate, încolăcit, suplu, ca un arc galez. Este Jean Loup, scos dintr-o rigolă din Marseille, cu pomeții ca briciul, el, consolarea marinarilor, Jean Loup, gata să facă orice cu oricine, atâta vreme cât... ei bine, atâta vreme, doar. O va face. Cineva s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al misiunii. Patru pereți solizi din cărămidă, cu toate facilitățile, destul de încăpător ca să deservească tot districtul. Câștigase. Gândurile lui fuseseră canalizate. Apoi, domnul Gavin veni să-l viziteze într-o noapte și găsi fetele la ușa lui, trei dintre ele încolăcite precum câinii pe verandă, în timp ce înăuntru, Macfarlane întocmea cu inocență solicitări de finanțare autorităților de la Darjeeling. De ce se aflau acolo fetele? Ce fel de harem avea Macfarlane? În cele din urmă, figura protejatului său îl convinse că lucrurile nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dăm noi di è... Că doar ne țânem di coada ta - prin cele lunci, cele păduri... Și, Doamne (cum ar zice - și chiar zice; și bine zice Creangă), ce minunății ieșeau din mânurile lui! și nu doar cozile alcătuind șerpi Încolăciți, pești cu gura deschisă (parcă pohtind și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau și fără-solzi) - Însă și găvanele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]