1,922 matches
-
-s un extraterestru invitat pe Pămănt de dl. Profesor? Sala s-a amuzat și a aplaudat. Evelin: Deci m-a primit ca pe un nemuritor care a venit să moară cu voi. Dar, în mod sigur, în inteligența unora au încolțit multe întrebări. Profesorul: Aplauze frenetice ca la teatru, și asistența așteaptă următoarea conferință. Aurora: Pauză! Evelin apartamentul îți stă la dispoziție să te schimbi. în laborator: Robo și Cosmos în fața unei table de șah cu piesele aranjate. Robo arătănd tabla
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
peste alta (cum adică nu mai vrei să lupți? păi trebuie să lupți! ce, e după tine? ai vrut recurs și acum ceri amânare? o, nu, suntem în turnir aici, toată lumea e pregătită de atac, săbiile sunt ascuțite, boala e încolțită din toate părțile, cum adică te chinuim? noi luptăm pentru tine! așa ai vrut tu!), avantaj noi, adică tu, adică noi, adică tu, adică......... ..................... stai. Ne regrupăm. Studiem situația. Au apărut noi date. Conflictul se extinde. Enclavă. Stare de alertă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în căutarea unei victorii meritate pe deplin. Avea Lupino toate acele calități care definesc un lup adevărat. Și, trebuia să recunoască, nu erau mulți asemenea lui. Dar ce ar fi putut să facă șeful haitei văzînd cît de tare era încolțit Lupino de lupii tineri? Ostilitatea acestora față de puiandru devenise evidentă. Pe măsură ce Lupino era mai îndrăgit de lupoaice, lupii tineri îl respingeau mai tare; cu cît mai mult timp petrecea Hana împreună cu puiandrul, cu atît lupii tineri îl urau mai abitir
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de luptă începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
grea, înnebunită, neiertătoare. Cineva întrebă cu oarecare mirare: „Unde e regele?”. O voce șovăielnică încercă un răspuns: „Care? Cel alb, sau cel negru?”. Omul care a pus întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prin venele subțiri. Tremura. În brațele acestui străin se simțea vie. Doar în îmbrățișarea aceea simțise că trăiește, că poate depăși toate barierele pe care și le impusese. Plecase, dar rămăsese promisiunea că se va întoarce. O vagă speranță îi încolți în minte. Undeva, într-un viitor îndepărtat, se întrezărea o lumină salvatoare. Cât trebuia să aștepte? Dar, era dispusă să aștepte? Deschise ochii. Era întuneric beznă și luna ascunsă după un nor. Își făcuse datoria oferindu-i speranța, apoi se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de fiecare dată când îndrăznea să pășească pragul gândurilor ei, în încercarea de a scoate la lumină întrebările fără răspuns, sau altele noi. Își impusese să nu-l mai aștepte, dar asta nu-i ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței încolțea mereu, oricât de secetos ar fi fost pământul și chiar dacă ea îi rupea colțul firav care își cerea dreptul la existență răsărind cu încăpățânare de fiecare dată când era distrus. Speranța că ce? Oftă. Toamna întârzia să-și facă simțită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că o să leșine. Dar propria-i putreziciune unsă împiedica moroiul să urce, și trupul său masiv, de carne dospită, aluneca precum un calup de grăsime pe lemnul peretelui. Când îi auzi gemând, venind din toate părțile, Celebi înțelese că e încolțit. Lovi cât putu în capul celui care încerca să urce, apoi sări jos și zvâcni orbește, răsturnând un trup rece și rău închegat ce încerca să-l prindă. Alerga acum fără nici o țintă și răcni sălbatic când își simți piciorul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cei doi și privind serios, numai el observă ce se Întâmplă cu plantele cele verzi care creșteau și se infrățeau și se Întindeau ca un lan unduios În bătaia vântului. Ce se Întâmplase? Din pâinea pe care o Îngropase hoțul, Încolți o nouă plantă, numită grâu, din boabele căreia gospodinele să facă multă pâine așa Încât nici un copil să nu mai sufere vreodată de foame. Șeful de post făcu un semn din cap dulăului, iar acesta Începu să sape și să scormonească
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
stătea acolo. Zi de zi venea, nu ridica obloanele, rămânea pe întuneric, doar cu lampa de la măsuța lui aprinsă. Până într-o zi când își spuse, exasperat, că această stare nu mai poate continua. Trebuie să iau o hotărâre! Îi încolțise în minte o idee. Pe oblon pusese un mic anunț: "De închiriat". Și așteptă. Gândise că chiria pe care o va lua în avans o va folosi să-și cumpere undeva, la munte, o căsuță. El nu putea concepe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vreo sirenă, după un moment de gândire "amiralul" a întrebat, la rândul lui, dacă ar putea veni cu un coleg, bun prieten, care-și pierduse părinții, având ca unică familie doar un bunic. Petre își dădu acordul și imediat fu încolțit de fete, care-l asaltară cu propunerile lor de invitați fiecare avea câte o prietenă, casa de la Bușteni avea șase camere... Ce putea spune Petre? În principiu de acord, dar să-mi aduceți poze cu ele, să vedem dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de mult. într-o sută de ani, fiecare rând din Scrisoarea pierdută va trebui însoțit de o pagină de comentarii." (Critice, I, 1908). Evident, "e tare! prea tare!", cum ar zice Brânzovenescu. E adevărat că teoria mutației valorilor estetice, care încolțise în mintea tânărului critic, se va nuanța în deceniile următoare, dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a fi obsedat de o perspectivă a sfârșitului, de a fi mereu încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu, în proza cea mai curată - măreția individului care, cu moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
vorbele gazdei. Privindu-l, rosti răspicat, să-l audă toți: Simt în mine o lumină nouă, o nouă linie, un cântec eroic țâșnește din gâtlejul meu, o forță mă cuprinde, care nu este a mea, ci a Greciei. În mine încolțește o sămânță care nu-mi dă pace să dorm. Asistența nu pricepu nimic, doar Kazantzakis îl scrută cu surprindere și teamă. - Cuvintele astea sunt ale mele. Unde le-ai citit? Klaras zâmbi, dar nu-i răspunse; îl informă doar că
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare zi, ceas și secundă, aș zice că monotonia e ucigașa de serviciu și m-aș încredința ei indiferentă. doar că tot alta mă aflu, cum lumina se schimbă de la o clipă la alta, chiar dacă umbra se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
noapte ca-n pivnițe cu vinuri de-ntuneric, să nu uitați să luați cu voi trei drobi de sare zgrunțuroasă și cel mai scurt cosor al lunii, să v-așezați cu toate la o masă. când vinul de-ntuneric vă încolțește venele și vintrea, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când iarăși vinul nopții ca o maree rea vă podidește ființa, mâncați un drob de sare după ce l-ați fărâmat cu luna. când drojdiile groase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de toate, ca și cum doar umbra fusese aceea care îl priponea. menirea cuvintelor în fiecare dimineață mă gândesc la cuvinte cu stupoare. le văd ca pe niște plante pe fiecare. nu știu în ce grădini fermecate, din ce semințe ciudate au încolțit. sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur e că miresmele lor încă n-au amurgit, nici n-o vor face vreodată, mă găsesc printre ele mereu schimbată, îmbătată de vlaga lor neștirbită, verdele lor nu cunoaște toamna, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe sărite, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o curiozitate ce poate rămâne intactă, iată un subiect ce poate particulariza literatura unui scriitor, așa cum îi particularizează și biografia. Nu cred că doi critici literari din România se pot înțelege în privința lui Paul Goma. Bănuiesc ce reproș ar putea încolți în mintea unui cititor foarte riguros, citind această introducere: disidența și anticomunismul nu sunt noțiuni și atitudini sinonime. Troțki a fost disident, dar nu a fost anticomunist, adică a avut altă opinie decât Stalin, dar în cadrul aceluiași partid. Răspund scurt
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
programat următorul meci al Oțelului, cu Dinamo, la ora 14:00, iar cel de peste două etape, cu Gaz Metan, la ora 16:00, așa că liderul României mai are de așteptat până când se va bucura de nouă investiții. Gălățenii se simt încolțiți din toate părțile. Ultima decizie care i-a enervat la culme pe conducători a fost programarea unui meci al Oțelului în ziua de Paste, chiar dacă derby-ul Steaua-Dinamo a putut fi reprogramat, la cererea lui Gigi Becali.
Decizie şoc a LPF. Oţelul nu îşi poate inaugura nocturna () [Corola-journal/Journalistic/77110_a_78435]
-
literatură cu aceeași frenezie cu care, în postura de scrib-adolescent, obișnuiați să vă retrageți ",în grădina fermecată" din preajma casei părintești, pentru a îndeplini un impresionant ritual al cititului și al scrisului? - Mă întorc la literatură, dar fără nici un ritual, scriu încolțit de imperativul urgenței, al restanțelor ce mă apasă. Am fost izgonit din Paradis și nu pot decât spera că intensitatea cu care resimt această "cădere" îmi va răscumpăra ceva din condiția actuală. Am cunoscut însă multe experiențe interesante, oameni de
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
paharul de whisky și pipa, dădea jos câteva cărți și se uita prin perete la centrul orașului. Era un intelectual, deși nu unul important, poate că, dacă ar fi trăit mai mult, ar fi ajuns important, poate că mari cărți încolțeau în el ca niște vlăstare, cărți care ar fi putut separa înăuntrul de înafară.
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
și unui context istoric dat; ca și cum arta adevărată s-ar explica prin glandă și cicluri electorale: Am scris versuri în care îmi răzbunam/ viața, gândurile, anii care treceau,/ treceau întruna...// Am scris versuri îngrozitoare/ într-un moment al istoriei îngrozitor/ încolțit de fiare imbeciloido-isterice.// Recte în societate./ Cu ceaușeii// Am scris versurile alea/ pe care nu pot să mi le explic.// & i-am ajutat pe alții să facă literatură.// & din chestia asta nu înțeleg nimic.// N-am scris versuri ca să impresionez
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]