376 matches
-
a doua zi, pentru care am spus că am vrut să mă sinucid, a fost closetul. Dimineața, când te sculai, primul lucru care se făcea era să te Încolonezi. Viața cu asta Începea și cu asta se termina. Să te Încolonezi câte cinci. După ce ne Încolonam erau luați parcă zece rânduri, care erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la o baracă unde erau, din beton, niște bude uriașe, uriașe ca lungime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am spus că am vrut să mă sinucid, a fost closetul. Dimineața, când te sculai, primul lucru care se făcea era să te Încolonezi. Viața cu asta Începea și cu asta se termina. Să te Încolonezi câte cinci. După ce ne Încolonam erau luați parcă zece rânduri, care erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la o baracă unde erau, din beton, niște bude uriașe, uriașe ca lungime, pe care te așezai și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
găsit-o pe mama. Și am aflat abia când am ajuns acasă că mama a fost selecționată din prima zi și a murit din prima zi. - De fapt cum decurgea o zi normală? - O zi normală... Deci te sculai, te Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi, hai să facem o mică socoteală. Nu era lumină complet. Deci să fi fost pe la 5-6 dimineața. Era zi deja, dar nu era lumină, nu era soare. Te Încolonai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi, hai să facem o mică socoteală. Nu era lumină complet. Deci să fi fost pe la 5-6 dimineața. Era zi deja, dar nu era lumină, nu era soare. Te Încolonai, urma secvența cu closetul... Timp În care nu se petrecea nimic: stăteai În coloană. După asta te băgai În rând și Începea numărătoarea. Numărătoarea era un adevărat coșmar. Te numărau cel puțin de douăzeci de ori. O dată ăia de la Stubendienst
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
genul ăsta. Și stăteau acolo, treceau În față, alegeau un număr de oameni - n-am Înțeles pe ce criterii - care erau culcați Într-o anumită parte a barăcii seara iar a doua zi dimineața veneau niște SS-iști care Îi Încolonau și Îi duceau undeva. Întrebând noi de băștinașii noștri de acolo ce se Întâmplă cu ei, ni s-a spus că se duc la Arbeitslager. După câteva zile deja fuseseră vreo trei asemenea campanii. - Dar nu erao acțiune voluntară? - Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ni s-a spus că se duc la Arbeitslager. După câteva zile deja fuseseră vreo trei asemenea campanii. - Dar nu erao acțiune voluntară? - Nu, ai să vezi imediat când a devenit voluntară... Până când, Într-o zi, au venit, ne-au Încolonat și ofițerul care a venit acolo, mi se pare că era din Wehrmacht, nu din Todt, a spus: „Ich brauche drei hundert Mechaniker”. Tata, care era lângă mine acolo, a spus: „Măi băiatule, mecanica nu este munca câmpului, nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
individual. Ăia din margine puteau să se Întoarcă cum voiau. Numai cu două etaje. Nu cu trei etaje. Ne-am simțit, vai, ce noroc am avut (râde)... Norocul ăsta a durat cam trei zile, după care am văzut că ne Încolonează, afară de șefi, și ne scot afară din lagăr, cu paza de rigoare, inclusiv cu fiorosul ăla de care ți-am spus, ne bagă În niște autobuze și ne duc, să fi fost o oră, vreo 30 de kilometri... - Cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trei nopți. - Apelul cum era? Erau diferențe? - Mari. Foarte mari. Aici era foarte scurt, că trebuia să te duci la muncă. Nu dura mai mult de o oră. Era la fel ca la Auschwitz, dar foarte scurt. Ne numărau, ne Încolonau câte cinci, ne dădeau să mâncăm... Nu. Întâi ne numărau și apoi ne aduceau porțiile de mâncare, În funcție de câți eram... Aaaa, mai era ceva... Era aici un fel de chichineață unde era infirmeria. Și aveam și un medic... un deținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui Hitler. Și Încă Într-un batalion care era trimis În prima-primissima linie, adică În fața liniei Întâi. - Ați asistat când...? - Da. Am asistat când a plecat batalionul. I-au bărbierit, i-au spălat, i-au Îmbrăcat În uniforme, i-au Încolonat, le-au dat arme și au plecat. - Și cum credeți că s-au simțit În acel moment? - Groaznic. Știau că războiul era pe sfârșite. Ei nu aveau condiția noastră fizică, pentru că nemții aveau un regim mult mai bun decât noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tot cu sfeclă, dar avea și ceva cartofi. - Dar nu ați fost În detașamente de muncă? - Nu, nu există. Acolo nu se lucra. Pe 27, 28 sau 25, nu aș putea să spun, „Alle Juden antreten”, „toți evreii să se Încoloneze”. Eram Încolonați Într-un transport de 2.000 de evrei. O parte dintre ei au fost Încărcați În niște vagoane... A, ce ni s-a spus? Că ne duc În Elveția. Nu am crezut, bineînțeles. Interesant este că am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sfeclă, dar avea și ceva cartofi. - Dar nu ați fost În detașamente de muncă? - Nu, nu există. Acolo nu se lucra. Pe 27, 28 sau 25, nu aș putea să spun, „Alle Juden antreten”, „toți evreii să se Încoloneze”. Eram Încolonați Într-un transport de 2.000 de evrei. O parte dintre ei au fost Încărcați În niște vagoane... A, ce ni s-a spus? Că ne duc În Elveția. Nu am crezut, bineînțeles. Interesant este că am primit fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să-i ajute să ia puterea, cum se întîmplase îndată după război. Dar ei aveau acum puterea! Ce mai era de obținut? Și apoi masele erau chiar ele care aclamau, cine să le mai audă dacă toți erau în stradă, încolonați? Să se audă tot ei, pe ei înșiși?! Da, se putea, așa cum se întîmplă să cântăm în singurătate, exprimând o stare de spirit de preaplin sufletesc, de suferință, de aspirație spre ceva, de dor... Desigur! Mă uitam la chipurile lor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitat însă nu l-am uitat nici acum chiar, în celula mea în care scriu această pagină încercînd să alung moartea care mă așteaptă... Îmi spuneam atunci că știu ce este o manifestație de mase, nu simțeam nevoia să mă încolonez și eu. Totuși, am hotărât, odată tot trebuie să fiu și eu printre ei, nu pentru că n-ar fi fost bine să nu mă duc, cum îmi spusese Matilda (în acest sens nu-mi păsa și nici nu credeam în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mulți pacienți au fost "scoși din spital și trimiși să voteze", susține deputatul liberal. S-a făcut o plângere penală in rem cu privire la Școala 146 I. Gh. Duca din Sectorul 5, unde — e prima dată când văd așa ceva (...) — au fost încolonați pacienți în halate, internați, scoși de un anumit doctor Arsene Gabriel, îi dau numele, poate se simte, renunță la acest turism cu pacienți, care mie mi se pare sub orice fel de nivel de înțelegere. Din spusele pacienților, au fost
PNL a făcut plângere penală pentru "turism cu pacienți" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30167_a_31492]
-
la naștere, sufocați/ cu tăcere” (p. 33). Pe lângă aceste decupaje cu rol de mărturie, merită reprodus un poem (din aceeași serie orgolioasă) exemplar de la un capăt la altul. „realismul socialist privea cum treceau generațiile literare în marș,/ una dupa alta, încolonate din dragoste pentru frumos./ Îl dureau conjunctiva și picioarele după atâta stat drepți,/ cu ochii în soare, de dimineața până la prânz, doar/ cu o pauză de măr și marmeladă pe pâine,/ și, din nou, de la două la patru./ Târziu,/ când
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
Sebastian Lăzăroiu, ironizează pe pagina sa de Facebook intenția cetățenilor României de a se prezenta în 29 iulie la urne pentru a decide soarta președintelui suspendat Traian Băsescu, arătând că amatorii de filme horror pot privi duminică ”armate de zombi încolonate spre secțiile de vot”. Sebastian Lăzăroiu îndeamnă oamenii, într-o postare pe pagina de socializare, să nu iasă la vot, deoarece și el își refuză această ”tristețe” de a de a privi cum cei din USL vor acționa ”în forță
Lăzăroiu: O să vedeți armate de zombi încolonate spre secţiile de vot () [Corola-journal/Journalistic/43391_a_44716]
-
vot, deoarece și el își refuză această ”tristețe” de a de a privi cum cei din USL vor acționa ”în forță” în ziua referendumului. Dacă vreți să vedeți un film horror priviți duminica pe fereastră. O să vedeți armate de zombi încolonate spre secțiile de vot. Eu îmi voi refuza această tristețe”, a scris Lăzăroiu pe Facebook. Înțeleg că se plâng unii pe la colțuri că le restricționez accesul pe pagină. Da, m-am hotărât de ceva timp să nu mai primesc "zombi
Lăzăroiu: O să vedeți armate de zombi încolonate spre secţiile de vot () [Corola-journal/Journalistic/43391_a_44716]
-
ora 12.30, la o discuție privind revendicările acestora. Peste 10.000 de sindicaliști din toate domeniile sunt așteptați să participe la protestul BNS din Capitală, care începe marți, la ora 12.00, în Piața Victoriei, de unde manifestanții se vor încolona și vor pleca în marș spre Piața Muncii, pe un traseu care include sediile mai multor ministere.
Boc l-a chemat la discuţii pe Botiş, privind revendicările protestatarilor () [Corola-journal/Journalistic/27833_a_29158]
-
producătoare de sunete dulci, aliniindu-se În spatele dricului. De pe băncile verzi de lemn s-au mai ridicat vreo douăzeci de elevi purtând Îmbrăcăminte din pânză albă - sacouri largi, pantaloni și pălării, costume rămase de la ultimul carnaval de primăvară. S-au Încolonat În spatele orchestrei. Doi băieți mai solizi purtau o pancartă cu fotografia mea mărită, cea cu coafura din Himalaya. O coroană de flori Încadra fața mea umflată și zâmbetul prea larg. Vai mie, arăta de parcă aș fi candidat la primăria lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pauză între acte. După-masa, am încercat să mai dau de Mihnea. Același rezultat: „Numărul format nu poate fi apelat“. Am ciupit și-un ziar din hol, să văd ce mai zice lumea de cutremur. Nimic, parcă nici nu fusese. Se încolonau tot felul de-alte articole, despre te miri ce. Am citit și eu unul, mi-a plăcut titlul: „Pagube de 3,2 miliarde de lei din cauza actelor de vandalism“ Suna promițător, se pomenea de-orașul meu și de niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai fi adus zmeură și zahăr, jumate din cancelaria din „Maiorescu“ ar fi produs o excelentă dulceață. Directoarea adjunctă te întâmpina cu niște picioare robuste, antrenate să facă față efortului administrativ. Sub comanda lui Milford, la ora 8 dimineața se încolonau pe holuri și-n cancelarie colegele mai vârstnice, „găluștele“, „bombeurile“, „epavele“ (cum le porecliseră golanii), o întreagă armată de creaturi fosilizate după un sfert de secol de învățământ. După ele soseau achizițiile tinere, „nașpetele“ cu breton și tocuri isterice. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe burtă, să se scurgă de apă sau, cine știe, să ia o mamă de bătaie. Castroanele stăteau la colț; tacâmurile nu scoteau un cuvânt, aliniate în trei sertare: dacă deschideai, te întâmpina o singură formă. Cutiuțele cu mirodenii erau încolonate după mărime, iar magneții de pe frigider întorși cu fața în sus, unul lângă altul. Noptierele respectau desenul mochetei; patul, la fel, fixat pe-amplasament. Pernele staționau corect, sub pătură, cu puiuleții deasupra, iar cuvertura venea la linie, fără cute sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cea a negustorilor chinezi, mici și firavi, care Înțepeniseră de spaimă În fața piraților wako, cei mai temuți corsari ai Mării Japoniei și ai Mării Chinei de Est. Câțiva bătrâni, printre care Nogodar, fură Îndepărtați de grup. Apoi, ceilalți fură Încolonați și mânați spre bărci. Abia atunci prizonierii Începură să Înțeleagă. Erau robi. Cei ce rămâneau În urmă Începură să fie biciuiți. Se lăsase Întunericul și totul devenea un coșmar. Un plesnet de bici se abătu asupra lui Ștefănel, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un nou atac. Nu se mai Întâmplă Însă nimic. Nu se mai auzeau nici tropote de cai, nici clinchet de arme. Doar vântul ușor, mișcând alene crengile stejarilor și câteva frunze Îngălbenite plutind În lumina blândă a după-amiezii. Regimentele se Încolonară din nou, reluând marșul, În ritmul tobelor. Fără să fie surprins, Oană se Întoarse și privi spre cei zece călăreți care stăteau nemișcați la cincizeci de pași În spatele lui. Îl văzuseră. Știau că nu e unul dintre ieniceri și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-și dea seama dacă este vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă... spuse, mai Încet, căpitanul. Luați-l pe Ștefan de la malul Dunării... acesta e ordinul. - Am Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]