540 matches
-
din lac în puț, căci Bucureștiul devenise un fel de Sodomă, pisau anglo-americanii la el zi de zi, ceas de ceas, zicea tata că blocurile deveniseră un fel de mormane de pământ cu gurile căscate spre cer, linii de tramvaie încovoiate și mașini aruncate pe acoperișuri de suflul bombelor. tata nu murise la cotul Donului și venise să moară în București, mama era din ce în ce mai îngrijorată, după doliul bunicului căzuse într-o apatie vecină cu moartea, noi, copiii, treceam pe lângă aceste timpuri
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
stufuri.Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
o dată” (14), „lumină” (14), „rătăcire”, „a rătăci” (14), „aripi” (12), „întuneric”, „a întuneca”, „întunecare” (12) „răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristețe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a strivi” (9), „păreri de rău” (9), „a încovoia”, „încovoiat” (8), „patimi” (8), „moarte”, „a muri”, „morminte” (8), , „frunză” (7), „deșert”, „deșarte”, (7), „a apăsa”, „apăsare” (6) etc. Având subtile afinități cu poeți precum George Bacovia, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, poetul Eugen Dulbaba rămâne o voce distinctă în literatura
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
vru să pară ea indiferentă la vorbele lor. - Sâ i chi dau lui ghi nevastâ. Tu, ci zâci? - Ci sâ zâc tată? Doarâ eu nu sânt o roatâ la cari vrei sâ-i schimbi obada[ 4 - Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc. ]. Nu trebui sâ-mi placâ șâ nie di cel căruia trebi sâ-i chiu datâ di nevastâ? Că de, doarâ cu el mă leg pe-
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
liniară. Tabelul 6.1 Valori minime ale lungimii de înnădire prin suprapunere Raportul dintre aria armăturilor înnădite în secțiune și aria tuturor armăturilor < 0,25 33% 50% > 50% Lungimea minimă de înnădire prin suprapunere 40d_bl 45d_bl 55d_bl 60d_bl Notă: În cazul elementelor încovoiate, prin aria tuturor armăturilor se înțelege aria armăturilor întinse sau comprimate dintr-o secțiune, după caz, dintre care face parte și bara care se înnădește. (10) Dacă într-o combinație seismică de proiectare, valoarea de proiectare a forței axiale dintr-
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299715]
-
negru și lucitor ca pana corbului adunat într-un coc frumos, exact cum eu văzusem odată la un teatru de operetă, că îl purta Madame Butterfly, eroina din opera lui Giaccomo Puccini. Mâinile aveau degete foarte lungi, subțiri cu unghii încovoiate ce-mi aminteau de ghearele unei mari păsări de pradă. Femeia- pasăre cobora lin venind direct spre mine și ochii ei priveau într-ai mei... hipnotici, mari , roșii ca focul. Avea un aspect spectral cu fața sa tânără, însă extrem de
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un vas mare de lut acoperind rădăcinile unui brăduț pe care tocmai îl plantase în acel vas și ochii... ochii aceia de foc mă priveau fix parcă sfidători. Era aceeași femeie din primul vis, de data aceasta părul
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
vru să pară ea indiferentă la vorbele lor. - Sâ i chi dau lui ghi nevastâ. Tu, ci zâci? - Ci sâ zâc tată? Doarâ eu nu sânt o roatâ la cari vrei sâ-i schimbi obada[ 4 - Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc. ]. Nu trebui sâ-mi placâ șâ nie di cel căruia trebi sâ-i chiu datâ di nevastâ? Că de, doarâ cu el mă leg pe-
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379048_a_380377]
-
și ne-au pregătit pentru viață. Emanuela ne va purta prin gospodăria părintească, ne va îndemna să participăm la numeroase activități specifice, inclusiv la coasă, ajutându-ne părinții împovărați de muncă și, mai ales, de anii adunați pe umerii lor încovoiați și în pletele albite de griji și de suferință, urme ale vicisitudinilor vieții și ale societății. Este locul și momentul în care Olguța Luncașu Trifan apelează cu îndemânare la descrieri poetice cu aleasă bogăție metaforică pe alocuri, pe care le
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
-mplinire. Aroganța emanată îl înfășura ca un halou, separându-l absolut de oricine, îndepărtându-l umilitor chiar și pe gardian... Și-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreț atras de forțe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie, cu privirile laser, iar brațele - gheare, adună degrabă arginții din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui raptul, escaladă relaxat împrejmuirea și dădu să-și îndrepte ținuta înmuiată... Dar n-apucă
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
pentru a para lovitura. Dar în loc să lovească cu sabia, ceea ce Thracian arăta că intenționa să facă el lovi cu scutul iar asta fu o joacă pentru Samnit care nu realiză însă capcana. Sabia ,,Sica” trecu de marginea scutului iar partea încovoiată îl lovi pe ,,Samnit” în partea de sus a brațului lama trecând prin zalele de umăr. ,,Samnitul” strigă și apoi se prăbuși pe genunchi, de durere încovoindu-se -Credeam că se mimează lupta! spuse Hasim arătând spre arenă. -Până la
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
îl descoperim plutind greoi, alene, peste oceanele-i agitate din hidrogen lichid, lipsite de-orice țărmuri de lumină... O zi și-o noapte țin aproape-un secol pe Uranus, în timp ce-aleargă greu în jurul Soarelui și tremură de frig încovoiat, că e planeta cea mai rece dintre toate, cu polii săi culcați pe burtă și nu drepți, mergând ciudat de-a-ndoaselea cu pași mărunți și bătrânești, deși-n Uranus, un moși de optzeci și cinci de ani de pe la noi, e-un
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
timp, când îl chemam astfel, el înțelegea și venea imediat pe mâna mea. La început am folosit o mânușă căci mă temeam de ciocul lui. Îl puneam pe umărul meu și fiind rănit, îi mângâiam ușor pe căpșorul cu cioc încovoiat și puternic și penele lucioase. Am început treptat să-l alint, apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de obrazul meu.L-am dus și la veterinară
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
când a ieșit din biroul avocatului, Fănel era schimbat. În bine, se pare. Un plus de încredere se citea pe fața lui. Ochii-i străluceau a bucurie lăuntrică: iar trupul i se îndreptase. Parcă nu mai avea umerii strânși, ușor încovoiați, precum arătau în ultimul timp. A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
boier să se scoale și să vorbească cu el. Întrând, le dădu binețe și ei răspunseră cu „Să trăiești, boierule!” Lumina de afară pătrundea greu în interior, iar fumul de la ierburile arse, pe care toți le fumau din pipe lungi încovoiate, dădea un miros ca de corlată, dar iute, unde se amestecă fumul lemnelor arse cu rășina din șindrila de brad. Îl poftiră să se așeze și să ia loc lângă bulibașa, care numai el hotăra ce și cum merg treburile
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
are încă un chip și un nume”, inseamna ca “ceva ar putea atunci să se nască din plodul acesta al pămîntului. Și parcă efectiv stă să apară sau să reapară ceva. Făptura e adunată asupra ei înseși, dar nu și încovoiata. Linia spatelui ei este perfect dreapta. În animalitatea ființei, rectitudinea vine să aducă o formă de trezie, aproape de inteligență viitoare; trunchiul perfect vertical da parcă ființei o putință de frumusețe, oricît ar lipsi orice aluzie la ea; iar întrucît făptura
CUMINŢENIA PĂMANTULUI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345802_a_347131]
-
dreapta. În animalitatea ființei, rectitudinea vine să aducă o formă de trezie, aproape de inteligență viitoare; trunchiul perfect vertical da parcă ființei o putință de frumusețe, oricît ar lipsi orice aluzie la ea; iar întrucît făptura e strînsă, dar nu și încovoiata, o vagă posibilitate de faptă este totuși prezenta în ea. Aici e o ființă vie, nu o renunțare”. Dreptatea/rectitudinea din ea o poate salva de puținătate, strămutînd “devenirea intru devenire” în “devenire intru ființă”. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013
CUMINŢENIA PĂMANTULUI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345802_a_347131]
-
nu prea mari, La voi, e gras, ierbicidat, ce sameni abia cari. . . La noi, din zori și pânâ-n seară, trudește greu norodul, La voi, arunci sau scapi sămânța și uriaș e rodul . La noi, azi vitele mai trag la plug, încovoiate, La voi, sunt ferme peste tot, supermecanizate. La noi, hotarul nu-i întreg, ducem oftând amarul, La voi, întinderi nesfârșite, de nu le vezi hotarul . . . La noi, Carpații minunați poartă-n tensiune arcul, La voi, săgețile pornesc, vă tot întindeți
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
pentru toate firele de praf din sufletul meu, adunate-ntr-o viața. Mi-i prăfuit sufletul de-atâta ether, atârnă ceva mai mult decat 0,14 grame ori 14 carate, nici nu mai știu, mi-e sufletul obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugina pe suflet, pe oase... Sângele palpita în rană, lacrimile
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
greutate m-aplec și i-apuc ofranda... Tare-aș vrea să aflu, să știu ce-i de făcut în această toamnă pustie! Duc înspre ochi o jumătate din fructul poprit și-acolo mă văd pe mine, trup minuscul, zbârcit și-ncovoiat a bine ca-n pântecele cald și prielnic al mamei... * Ezitări debuteaz-alarmant. Imprevizibil! Mă regăsesc. Aici mi-e pe plac! Aici am curaj s-o iau de la capăt, împlântat în etern miez de toamnă... Referință Bibliografică: LABIRINT AUTUMNAL / Angela Dina
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
ne-a fost hărăzit de mult...prea demult Umbrele să nu mai rostească numele împreună Cât de reali sau nu am fost...Te ascult! Numai Dumnezeul nostru va ști Să ne potrivească lumina-i sub pleoape Să nu rupă chipul încovoiat în a fi Neîmpăcat cu sine în noapte. Te-aștept tăcută pe lespedea albă de noi De parcă nici o așteptare nu a fost inventată încă Și reînnoiesc veșnicia cu noi amândoi Pastrandu-ți cuvintele toate. De mult prea demult... Peste cerul
ÎNSCRISUL DIN STÂNCĂ... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373093_a_374422]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LUNA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului LUNA Către ziuă, Luna obosită și grea, încovoiată ca o bană coaptă a căzut în fântână. În valurile unduioase dansează tremurând de frig. O privim amândoi, dar ochii tăi plâng și lacrimile fierbinți o încălzesc și ea valsează-ncontinuare, ca o balerină pe scenă la Ateneu. Ne depărtăm și
LUNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374249_a_375578]
-
pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau în picaj ca niște avioane de luptă asupra bărcii, încercând să mă atace. Zgomotul era infernal. Captivul avea nailonul încurcat printre penele aripilor și ghiarele ascuțite. Cu ciocul încovoiat ca un vultur, se repezea mereu să mă ciupească. Luând un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
repaus. Craniul este relativ lung și îngust. Incisivii superiori sunt foarte mici, aproape că nici nu se văd de sub gingii. Aripa este scurtă și lată, de aceea zborul este lent, dar abil. Membrele posterioare sunt lungi, cu gheare ascuțite și încovoiate puternic. În stare de repaus stă liber, agățat cu capul în jos și învelit cu aripile, pe când coada o ține îndoită pe spate. Culoarea blănii variază în limite mari: aproape albă, roșcat aprinsă, neagră - argintie. În timpul zborului emit impulsuri ultrasonore
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Fumătorii se obișnuiesc în timp să respire pe gură. De aceea trebuie să ne obișnuim să ne suflăm în mod corect nasul. Un alt factor din cauza căruia nu respirăm corect este poziția trunchiului, trebuie să stăm cu spatele drept. Poziția încovoiată împiedică distensia liberă a peretelui abdominal, limitează contracția diafragmei și afectează calitatea respirației. O respirație sănătoasă se realizează contractând mușchii diafragmei și ridicând coastele, astfel vom obține o mișcare amplă de ridicare și coborâre a coastelor, mărind astfel volumul de
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2994]