682 matches
-
cap aprobator, să vadă și domnul polițist! Zlătarul veni la mal, și întinse talerul către staroste. În afară de o pereche de pantaloni strâmți, suflecați până deasupra genunchilor, nu mai era îmbrăcat cu nimic. Era desculți și pielea de pe mâini i se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era frig, vecinătatea apei făcuse temperatura să scadă. Cristi privea absent spre lac. Apa era calmă, fără nici un val care să-i încrețească suprafața. O ceață ușoară prindea să se înfiripe deasupra, apropiindu-se încet de mal. Hai să ne întoarcem! spuse dintr-o dată Ileana. De ce, s-a făcut prea târziu? Nu, dar nu-i bine să mai rămânem! Se întoarse pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un surâs batjocoritor Îi Încreți buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a se menține la distanță de celălalt, care părea dornic să Îl ajute. Arrigo pricepu și stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat s-o facă. Iar ochii mei nu te văd decât pe dumneata. Filosoful strânse din buze, apoi trăsăturile sale se destinseră. O lumină șireată Îi ardea În privire. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade zăpada În dimineața Înghețată. Era cu mult mai frig aici decât În Baltimore; uitase de asta. Sticla ușii laterale avea flori de gheață, iar geamurile erau Încrețite cu zăpadă la colțuri. Mintea ei se juca Întruna cu același subiect. Se Îmbrăca și el ca băiatul de colo, care Înainta agale pe strada comercială aglomerată, În mocasini și costum de carnaval? Cât de western! Desigur că nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării citatului. În prima parte a lunii martie și-a petrecut sfârșiturile de săptămână la Philadelphia. Aproape totdeauna mai era cineva la Clara și ea nu se arăta dornică să rămână Între patru ochi cu el, cu toate că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru asta... După o vreme... Nici o părere De rău nu ne va anima, amintindu-ne de un sărut. Nici măcar acea tăcere În care ne-am cunoscut Nu va Îndemna vechile stafii să hoinărească pe mal, Suprafața mării n-o vor Încreți... Dacă umbre gri se scurg dincolo de val, Nici nu le vom zări...“ S-au certat aprig, fiindcă Amory susținea că „Încreți“ și „zări“ nu pot fi folosite ca rime. Pe urmă Eleanor a produs un fragment nou de poezie, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În care ne-am cunoscut Nu va Îndemna vechile stafii să hoinărească pe mal, Suprafața mării n-o vor Încreți... Dacă umbre gri se scurg dincolo de val, Nici nu le vom zări...“ S-au certat aprig, fiindcă Amory susținea că „Încreți“ și „zări“ nu pot fi folosite ca rime. Pe urmă Eleanor a produs un fragment nou de poezie, pentru care nu găsea un Început: „...Dar Înțelepciunea trece; Totuși anii cu-nțelepciune ne vor hrăni... Vârsta ne va petrece Și,-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un om bun care a apucat-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei se strâng În jurul lui și se Încălzesc la propriu cu caloriile de virtute pe care le degajă. Sarah emite o judecată simplă și fețe, se Încrețesc de Încântare: „Ce inocentă e, biata de ea!“ Se Încălzesc la virtutea ei. Dar Sarah le vede zâmbetele și nu mai repetă observația. Numai că după aceea Își simte trupul ceva mai rece. Î.: Ți-ai pierdut toate caloriile? R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene, corpul lui Frau Lange. Vocea ei era chiar mai masculină decât mi-o aminteam: — Spune-mi că Reinhard nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
serioasă, la parașutiști. Aveam nisip și-n chiloți după ce mă aruncau ăia pe coclauri. -- Ia, trage o gură de tărie și dă din picioare, că nu mai e mult de mers! Vântul se porni molcom, ca un ardelean get-beget, abia încrețind apa pe alocuri și mimând câteva valuri prin ierburile pe jumătate uscate. La un moment dat, în fața lor, trestia trosni, sfărâmată sub o smucitură puternică. -- Nelule, ai auzit asta? -- Ce poate fi? -- Ia, ține și undița mea, să-mi scot
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor flămânzi, atrași de momeala din cârlige. Când m-am uitat spre
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
neîntreruptă, ele țin un concert extraordinar de frumos pe care nici un cântăreț din lume nu îl poate egala. Cel mai minunat concert muzical și de parcă ar aduce Slava lui Dumnezeu. Dar cine poate cunoaște taina cântecului lor? Nici un val nu încrețea oglinda apei, doar valurile făcute de luntre se pierdeau pe suprafața lacului. Deodată, un țipat de cocostârc străbătu liniștea nopții și un clipocit de apă se alătură clipocitului făcut de vâsle. Nu ne speriasem deoarece știam că sunt peștii jucăuși
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
sinucidere, dar, înainte de asta, ești mânat să nu pleci singur în astral, ci să iei cu tine în ultima călătorie câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către mine palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
jos și priveam căluțul cel verde cu coada argintie. Ca punct de referință găsisem numele unei străzi, Thomas Street, și înaintam încet pe pod cu gândul la Alec Baldwin și Diesel. Uite, mami, Gold Dust! Descoperise păpădiile galbene și le încrețise în mânuțele lui cele roșii. Dincolo de umbră, vântul începuse să tremure iarba și îi era teamă că va pleca cu pălăria lui. Atunci când voi avea mașină, voi trece apa pe nesimțite: un pic la dreapta, așa cum face curba, un sunet
ASA CUM A FOST ARUNCATE ZARURILE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367110_a_368439]
-
clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă sau nu și prin ce zone ar fi mai bine de pescuit. După cum se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări. M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că am și deschis ochii. M-
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dintre toate... autor Urfet Șachir Dintre toate cânturile Care lumea invadează, Doar puține se păstrează Peste toate veacurile. Dintre toate gândurile Ce lumină mințile Și încrețesc frunțile, Toate le iau valurile. Dintre toate gurile, Care merg ca morile Și rostesc minciunile, Toate le iau vânturile. Cânturile, gândurile, Toate le iau vânturile Ce rămân în valurile Peste toate veacurile. Mangalia, 27.11.1999 h: 16.30 Referință
DINTRE TOATE... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368734_a_370063]
-
Iar nu i-a venit soțul acasă”...știam deja toți. Profa de mate, din liceu, în prag de pensie, avea încă un corp de invidiat...sâni, șolduri, talie, fund bombat, picioare elegante, lungi și fine...doar trăsăturile feței i se încrețiseră puțin...era adorabilă. Ne povestea mereu cum s-a cunoscut cu soțul ei, tot profesor de matematică, cel care-i scrisese pe un caiet cu coperți fumurii toate rezolvările exercițiilor din manualele noastre școlare...că ea mai uita cum trebuie
DASCĂLI ŞI DASCĂLI... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364670_a_365999]
-
și o lăsaseră să fiarbă încet, pâtpâind la foc mic, iar ei dăduseră fuga, să-și mai vadă și de alte treburi, între timp! Parcă îi și vedeam apărând de după dealuri, îmbrăcați în pantaloni și cămăși din pânză albă, cămăși încrețite-n brâu cu cingători colorate domol, pe sub pieptarele de culoarea mierii de mai, pieptare cu chenare cafenii și cărămiziu deschis. Voinici și plini de viață, păreau rupți din stâncile ce alcătuiau munții! Sosise ceasul să se adune la mesele dimprejurul
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă sau nu și prin ce zone ar fi mai bine de pescuit. După cum se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări. M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că am și deschis ochii. M-
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
May Impresii? Erori? Era totul pe dos Haos pe suprafețe Haos în volume În sfere și cuburi Totul se arăta poleit cu ciment, Cu pietre, ori cărămizi circulare De forme care înghit minotauri Flămânde sate naive Pavajul din drum se-ncrețea... Suflete se adunau agitate-n țărână... Se stingeau secole prinse mână-n mână, Plante și stele se desfăceau fără sens. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Retrase în mijlocul pădurii părăsite puterilor divine două făpturi din sticlă doi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]