713 matches
-
a doua zi, iar și iar apa... mereu, apa... Ajunsesem să știu oamenii numai după cum arătau în apă... dar ce treabă aveam eu cu oamenii ?! Eu așteptam. Mă uitam fix la apă și așteptam. Uneori, mi se părea că văd încrețindu-se apa, ca o tremurare... și o umbră de lumină trecând pe deasupra... dar ce folos ?! Câteodată mă prindea somnul și visam... visam apa și umbra de lumină și tremurarea și iarăși apa, care se făcea dulce... dulce... Alteori, chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răspunsurile n-au fost niciodată specialitatea mea... Autobuzul a oprit undeva într-o piață, parcă. Apoi clădirea aceea, pe marginea unui lac, unde am așteptat câteva ceasuri să plecăm spre Veracruz. Începuse să plouă. O ploaie măruntă și monotonă, care încrețea luciul nocturn al lacului, dincolo de care abia ghiceam orașul desfășurat pe coline; firește, neapărat șapte coline, nu s-ar putea altfel... Așteptând, nu știam cum să ne omorâm timpul. Într-una din săli se desfășura o reuniune internațională, ceva în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate, localurile. To... începe femeia, dar își schimbă imediat tonul domnule, aș dori ceva de mîncare și o cafea. Un surîs jovial încrețește colțul gurii chelnerului, oprit la numai un pas în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
flacăra mocnită a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fie calm, Mihai o privește lung, fix, cu o urmă de surîs condescendent pe buze. Maria nu-și mai continuă afirmația; se teme că, violent cum este, Mihai ar putea să deschidă ușa și s-o invite să iasă. Așa că, încrețindu-și colțul stîng al gurii într-un surîs îngăduitor, face un pas, ajunge în fața fotoliului, se așază dezinvolt, aruncînd piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te rog, spuse Antonia. Fără a-și lua ochii de la Georgie, puse o mână pe brațul meu și o lăsă acolo. Prin mâneca hainei o simțeam cum tremură. Eram copleșit de milă pentru ea. — Iată cum stau lucrurile, spuse Georgie încrețindu-și nasul. Am vrut să vă întâlnesc pentru că dumneavoastră ați vrut să mă cunoașteți. Așa mi s-a părut că este drept, fiind vorba despre asumarea propriilor fapte. Dar mă îndoiesc că noi două am putea sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Lesley cu entuziasm. Le-am zis că o să le dau Înapoi avansul pentru apartament de Îndată ce voi Începe să câștig niște bani din lecții. — Așa mă gândeam și eu. Ce voiai să zici cu Action Man mai Înainte? Fruntea i se Încrețise din cauza efortului de a-și aminti ce-o nedumerise. I-am zâmbit cu blândețe, Întrebându-mă dacă ar trebui să mă aplec spre ea și să o bat ușurel pe mână. — Nu-ți bate căpșorul tău frumos cu asta. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tenul e mai deschis la culoare? M-am holbat la ea uimită. — E doar o iluzie dată de reflectoare, Lesley, i-am zis cu blândețe. În zilele noastre, se pot realiza lucruri uluitoare cu ajutorul lămpilor cu halogen. — Serios? spuse ea, Încrețindu-și fruntea și examinând cu atenție revista. Aici scrie că are o boală de piele rară. Ușile se deschiseră larg și intră o femeie Însărcinată, cu pântecul umflat maiestuos, ca o pânză de corabie. Pe frunte, părul Îi era coafat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aș prea putea să Încap În el. Ați fi amabile să aflați cui Îi aparține și să-l returnați, cu scuzele mele? Ridică obiectul ca să-l vedem și noi. Era vorba de un pulover la baza gâtului, cu o bandă Încrețită la poale, pe care l-am recunoscut de Îndată. — O! exclamă Lesley. ăsta Îmi pare a fi al lui Rachel, nu crezi, Sam? Ea poartă foarte mult negru. Dar și tu, de altfel... Pe când ea rostea asta, eu luam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se facă de râs când Încearcă să te invite la bar, dar se bâlbâie. M-am uitat lung la el, nevenindu-mi să cred. — Deci, care-i răspunsul? Da sau nu? Derek se distra de minune. Fruntea mi se Încreți din cauza uimirii profunde. — Dar, am Înțeles greșit. Credeam că Brian nu are Încredere În mine! A aranjat ca eu și Fliss să discutăm, la taraba ei, și-apoi m-a urmărit și ne-a spionat. Credeam că mă ține sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de a atinge brațul lui George. Ce drăguț, plecăm deci în excursie? Răspunse George, zâmbind. Încetase să se mai învârtească prin salon și se așazese lângă cămin, uitându-se la maică-sa cu ochii lui îndepărtați unul de celălalt și încrețindu-și nasul scurt. Da, eu n-am nici un chef, dar Brian și Gabriel se țin de capul meu. — Oricum, încă nu-i momentul. De ce mi-ai vorbit acum despre excursie? Și n-ar fi timpul să renunțăm la povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
învăluit în pene de înger și arzând de entuziasm și de iubire. George îl interesa extraordinar pe Zet. Îl mirosea, ori de câte ori se putea apropia de el (ceea ce nu i se întâmpla prea des), cu un soi de fascinație care-i încrețea nasul. Dacă l-ar fi găsit pe George îngropat, cu siguranță că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert era tulburat, poate chiar nervos. — Vă rog... bâigui Tom... nu există nimic pe care ați putea... vreau să spun, dacă există ceva... ce aș putea face... sau... — Există ceva ce ai putea face, spuse Rozanov. Îl măsura pe Tom, încrețindu-și fruntea brăzdată și răsfrângându-și și mai mult buzele mari, umede, cupide. Tom își spuse: „Dumnezeule! E în legătură cu George!“ Înainte de a mă explica... sau, oricum, înainte de a-ți prezenta ceea ce doresc să faci... sper că nu ai nimic împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a se ascunde devenise neinteligibilă și ținea de un trecut îndepărtat. Adam se strecură în cameră ținându-l în brațe pe Zet (avea dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în halul ăsta!“. George zâmbi, își încreți nasul ca Zet, își arătă dinții pătrați și distanțați, și din nou păru tânăr. — Mă bucur că te văd, Alex. — Mă bucur că te văd, George. — Bill a fost cineva. Cu el aș fi putut sta de vorbă. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o ajut să-și caute ceva la Aventino. Împleticindu-se spre ușă, cu părul ud, trecu de damele cățărate pe scaune ce răsfoiau Amica, Glamour sau AD, În timp ce asistentele lui Michael le uscau părul, Îl Întindeau, Îl Îmbălsămau sau Îl Încrețeau, În timp ce alta le pilea unghiile de la picioare. Deschise ușa reflectorizantă cu umărul și se refugie În stradă. — Vă rog să mă ascultați, apartamentul e un vis, Într-adevăr, iar prețul este negociabil. — Astăzi nu pot, spuse Maja. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se ivi dintr-o pădure de fagi auriți de razele soarelui. Nu, nu visa: un proiector ascuns cine știe unde transmitea imagini În tehnicolor pe peretele din spate al sălii de dans. Pădurea se transformă În ocean, valurile se ridicau și coborau Încrețite de un vânt puternic. — Numai atunci când există armonie În micul univers, comunitatea cea mare se poate recunoaște În ideea de națiune. Familia este unitatea de bază a națiunii și, pentru ca națiunea să funcționeze ca un organism sănătos, se impune ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul și apoi tricoul Își dădu seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere măsura sânișorilor albi ca niște rodii, Încrețiți de stânjeneală. Miria observă că țâțele ei erau destul de puțin dezvoltate. Dar nu trebuia să se Îngrijoreze, avea vreme să-i mai crească, Încă vreo trei ani. Ea, la cincisprezece ani, era plată ca o anorexică. Depinde de conformație. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
murmure și mai tare. Am început să țip. „Ce s-a întâmplat?“ Și într-un final doctorul a venit la mine și a zis: „Sheba, mă tem că copilul tău are sindromul Down.“ M-am uitat la Sue. Avea gura încrețită de îngrijorare. Arăta de parcă era gata să înceapă să bâzâie. — Mai târziu, a continuat Sheba, Richard spunea că se simțise aproape ușurat, pentru că la un moment dat fusese convins că copilul era serios deformat - că era ciclop sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Bash? S-a întâmplat ceva? Sheba n-a răspuns. — Înțeleg asta, îi spunea persoanei de la telefon. Nu vorbesc despre a tolera... M-am ridicat să strâng farfuriile de pe masă, dar Richard a ridicat o mână și m-a oprit. Își încrețea ochii de efort ca să audă ce spune Sheba. — Dar nu e rolul dumneavoastră să o ajutați să depășească asta? întreba ea acum. Nu mi se pare că ați făcut vreun efort s-o ajutați... M-am așezat la loc. — Bathsheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ambalajul unei gume de mestecat turcești Turbo (se pare că a Început să se dezghețe comerțul și ne-am umplut de tot felul de șmecherii colorate) pe cadranul coclit, deșurubînd cu grijă capacul subțiat de uzură, apoi scoțînd limbile fine, Încrețite de efortul Îndelungat de a arăta ora. Ai să vezi cum fumai Într-o seară În atelierul subteran al lui Hefaistos (Rădoi, pe numele lui, un răcan brunet și simpatic din Constanța, care a primit pe mînă atelierul unității, Îngropat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-l Întrebe ce-a vrut să spună cu „a cam luat-o pe arătură“, așa că renunță. —Sam, zise ea, schimbând subiectul, pot să te Întreb ceva? — Sigur. Ia zi. Ținea mâinile În buzunare, zâmbea și felul În care Își Încrețea ochii Îl făcea și mai atrăgător. — Ce te-a făcut să te specializezi În ginecologie? Adică, e un pic... Ridică din umeri, În căutarea unui cuvânt care să nu-l jignească. —Ciudat? Pervers? Misogin? spuse el, mai mult amuzat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]