377 matches
-
și eu, mai de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu fruntea joasă și părul negru, încrețit, iar trupul scund, umerii încovoiați, pântecul diform și picioarele scurte. Simpatia și dragostea pe care le răspândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de înțeles. Cel puțin pentru mine, Narendra Sen era un bărbat seducător, deștept și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea între fălci. Zet vedea colții amenințători ai vulpii sub partea de sus a botului negru și încrețit. Stăteau astfel, uitându-se fix unul la celălalt, laba neagră a vulpoiului ridicată încă în aer, în atitudinea în care-l surprinsese Zet. Erau atât de aproape unul de celălalt, încât Zet simțea curentul cald al răsuflării vrăjmașului său. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ele. Fiecare prire în deșert îți stimulează setea. Bei, dintr-un reflex apărare. Locurile au nume pitorești. O porțiune de deșert presărată cu arbuști piperniciți se cheamă "cîmpul de porumb al diavolului". Alta, fără nici un fir de vegetație, dar încrețită, semănând cu un ogor arat, a fost botezată "terenul de golf al diavolului". Frecvența cu care revine cuvântul "diavol" impune compararea acestui deșert stâncos cu Infernul. Un infern luminat de un soare atroce, singurul element mobil în acest peisaj, diferit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îngrijitoarei sale, furia lui Mark se dizolvă. Se ridică, zâmbind. Infirmiera îi răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-am nici o problemă! Tipul ăsta are toate problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil. —Un nou vizitator? — Tipul e tot numai o problemă, țipă Mark. Uită-te la așa-zisele lui teste, dacă ai chef să te țicnești. Femeia se apropie de el și-i întinse mâna. Weber îi dădu prostește bateria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și că țăranul român de astăzi rade numai barba, dar nu se atinge de musteți, a căror tăiere se consideră ca cea mai mare rușine. Cât despre elementele îmbrăcămintei lor, este de observat că berneviciul sau ițarul este strâmt și încrețit pe picior, iar nu larg ca braca Dacilor; acoperirea corpului se face cu cămașa, care deși seamănă cu tunica internă a Dacilor, nu are nimic caracteristic; pe deasupra însă țăranii români poartă bondița, cojocul sau sumanul iar nu mantaua dacă. Căciula
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu un autobuz ca o insectă - vira de pe coastă spre o regiune mlăștinoasă, cu mici lacuri și mici ridicături muntoase verzi-albăstrui pălind în depărtare ca valurile unei mări de piatră. în față, oceanul avea o lucire moale, ca mătasea ușor încrețită. Se întindea spre munții întunecați de pe Isle of Skye, la orizont, iar soarele trona deasupra, chiar la înălțimea lui Thaw. Era adumbrit și portocaliu din cauza ceții, dar trimitea fire aurii de lumină din mijlocul lui. Thaw se uita la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul. Tatăl lui Coulter zăcea acolo, cu umerii sprijiniți de perne, și cu fața lui masivă, răbdătoare, oarbă și încrețită întoarsă ușor spre încăpere. — Vă simțiți ceva mai bine, domnule Coulter? întrebă Thaw. — într-un sens, da, Duncan; dar, într-un alt sens, nu. Cum mai merge școala? Mă descurc bine la arte și engleză. — Artele sînt obiectul tău preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mare pentru a adăposti un teren de vînătoare de potîrnichi, două păduri, trei ferme, un teren de golf și un oraș la marginea unui golf. Insula părea o jucărie strălucitoare pe care el o putea sălta din marea ușor încrețită și vărgată - i se păru cunoscută. Se gîndi: „Am avut oare vreo soră? Ne jucam oare cîndva pe vîrful înverzit al acelei stînci, printre tufele de drobiță? Da, pe stînca aceea, dincolo de observatorul maritim, într-o zi ca asta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vede cu ochiul liber...“. Apoi s-a aplecat spre mine. „Uită-te în urechea mea“, a spus. M-am uitat în urechea lui, nu se vedea nimic în afara vârfului aceluia gălbui și a golului negrucleios acoperit cu firișoare albe și încrețite. „Poate mai înăuntru“, mi-a spus, „unde începe întunericul“, dar nici acolo nu se vedea nimic. „Ce vezi ?“, m-a întrebat domnul Sima. „Nimic“, i-am răspuns. „Păcat !“, a încercat el să mă consoleze. „Ar fi frumos dacă fiecare ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
De - anul nou el sta de strajă. Și din trestia plecată El privea la apa fină, Cu oglinda-i nemișcată Strălucind sub luna plină. Deși știi că apa-i moale Totuși placa-i de cristale Parc-ar fi încremenit. Ne-ncrețite, plane, pale, Viorii au adormit. Rădăcinile în pături Sub pământ s-a-ntrețesut Și pornesc în mii de lături, Flori frumoase la văzut. Colo-n snopi, colo câte - una, Colo-n fire se-mpreună Îndoite într-un trunchi; Ici o pajiște într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
șezut. — O, Doamne! Ți-ai pus pantofii de jucat popice! Ignatius își aruncă privirea ochilor roșii și albaștri și galbeni dincolo de marginea patului, mai jos de furoul mamei sale care depășea tivul rochiei și de ciorapii de bumbac care stăteau încrețiți. Numai tu ești în stare să încalți asemenea pantofi ca să vii la patul unde zace copilul tău bolnav. Dar mama lui nu răspunse la provocare. Avea hotărârea și siguranța de sine provocate de-o mânie intensă. Ochii îi erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
straturi succesive de fard acvamarin, ca să pornească în misiunea ei de binefacere, el scoase mașina sport din garajul monumental pentru trei automobile, construit ca pentru a fi un șopron rustic de ținut trăsurile și așteptă, privind spre apele calme, ușor încrețite ale golfului. Din când în când, mici săgeți de arsuri stomacale îi străbăteau pieptul. Reilly trebuia să facă vreun fel de confesiune. Avocatul lipsit de scrupule al lui Abelman îl putea șterge pe el, Gus Levy, de pe fața pământului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nimic mai trist, mai cumplit de trist ca un bătrân care plânge. Vestea sosi a patra zi. Vremea se schimbase, cădea din când în când câte o ploaie violentă care îneca într-un minut curtea și bătea darabana pe frunzele încrețite ale dudului negru ca zece mii de bețe de tobă. Marta se ocupase de alcătuirea listei de lucruri care, în principiu, trebuiau duse în apartament, dar cu conștiința foarte clară, în fiecare clipă, a contradicției între două impulsuri care coexistau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Wakefield de-abia dacă mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să mă refugiez în laboratorul de științe ale naturii. — Și uite unde te-a purtat asta, domnule doctor Westcott. Observă o cicatrice lungă pe unul dintre genunchi. Am căzut de pe bicicletă la zece ani. Își lipi buzele de pielea încă încrețită, iubindu-l pentru această mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cînd e aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de a-i trage una. Acum va trebui să mă grăbesc ca să nu se simtă ofensați și, În consecință, voi sfîrși cu părul Încrețit și fardul de ochi mozolit. SÎnt deja mai enervată decît Îmi amintesc să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la mate pe mânie, că am uitat de ea, ia-o-nainte că vin și eu în juma’ de oră. Apartamentul de bloc era aproape gol. Într-un colț se aflau o dormeză veche și o femeie slabă, cu fața încrețită și cu părul blond tuns ca o caschetă. - Ai adus banii? Bine, lasă-i aici-așa jos, lângă pat. Femeia nu părea prea bătrână, ci mai curând terfelită. - Ce te uiți așa la mine? Sunt asistentă medicală, să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciudat Încât prima oară când Îi văzurăm, ne speriarăm de ei. Erau mici și slabi, nu prea aveau dinți În gură, iar ochii abia dacă li se vedeau din spatele unor crăpături Înguste, ce urcau ascuțit spre tâmple. Aveau cu toții pielea Încrețită și cafenie și miroseau a seu rânced, mai ceva ca cei din neamul Cipusik. Au luat-o la fugă deîndată ce ne-au văzut, lăsând În urmă toată bruma lor de avut. Am strigat după ei, dar atunci au fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de un parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să se cânte „Vine mireasa“ și Sally, radioasă, și-a făcut intrarea în biserică. Pe cap avea o pălărie ascuțită, făcută dintr-un material alb și mătăsos, iar în jos era îmbrăcată cu o rochie verde cu aspect medieval, care, încrețită fiind la nivelul sânilor, se revărsa în față peste o burtă mare de gravidă. Mătușa Frances părea să fi depășit pragul emoțiilor. Îl fixa, pierdută, pe unchiul Tommy, la brațul căruia mergea Sally. În fața altarului, unchiul Tommy, un pitic în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i... ”Chiar, față de străini să mă faci de rușine, Gogule! ”. El vru să strige ceva, în apărarea lui, dar, un frig paralizant îl cuprinse; fiorii îi treceau unul după altul, pătrunzându-i în adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atâta vreme peste viața mea a Început să se ridice... Sau cel puțin așa am impresia uneori... Père Joseph Îi ia mâna și i-o strânge afectuos, și fața bătrâ- nei se luminează deodată de un zâmbet larg și foarte Încrețit. mai târziu ne uităm la poze. Țin În mână fotografia lui igalaq, Încă tânărĂ, Înconjurată de copiii din școală. Alături de ea, un bărbat Înalt, cu ochi albaștri și privirea deschisă, dar hotărâtă, care ar putea Înmuia și fierul, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plutise atâta vreme peste viața mea a început să se ridice... Sau cel puțin așa am impresia uneori... Père Joseph îi ia mâna și i-o strânge afectuos, și fața bătrânei se luminează deodată de un zâmbet larg și foarte încrețit. Mai târziu ne uităm la poze. Țin în mână fotografia lui igalaq, încă tânără, înconjurată de copiii din școală. Alături de ea, un bărbat înalt, cu ochi albaștri și privirea deschisă, dar hotărâtă, care ar putea înmuia și fierul, pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]