2,617 matches
-
Până acum, bani au fost puțini, voință, ceva mai multă; acum am impresia că nici voință nu mai este suficientă (ca să nu zic deloc). Cu cine se face reforma? Categoric cu oamenii învățământului, dar nu cu cei de tip Farfuridi, încremeniți în proiect, de ale căror opinii ține seama d-na ministru; aceia sunt dascălii cu o gândire leneșă, care nici măcar programa - instrument fundamental pentru profesor - nu au citit-o, demni urmași ai domnului Vucea. Pentru ei și 3 manuale alternative
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
voit să rogi -/ ca să-i ferească Cerul cum le-a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea în casă/ și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine,/ dete-oi lua vreodată în deșert, Ierusalime!". În 1923 Fundoianu a plecat la Paris
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
neputințelor și a dramelor, a revoltei trebuie să dai la o parte amestecul de obiecte, amintiri și obsesii, să înlături pînza de păianjen care le-a acoperit. La fel face și Artur. Undeva în spatele scenei, într-un ungher slab luminat, încremeniți în rutina gesturilor și obiceiurilor, prinse în țesătura păianjenului, Eleonora, Eugenia, Eugeniusz și Edek joacă, la o măsuță, cărți. Această atitudine brutală a tînărului Artur este, de fapt, momentul în care experimentul își face loc, se însinuează în disputa dintre
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
de altfel, scena se petrece într-o hrubă), ci îi este insuflată de o pasăre Phoenix. 4 . Oprirea timpului - fie și într-o clipă fericită, care vrem ca veșnic să dureze - înseamnă moartea. Cei ce își doresc ca astfel să încremenească vremea, prin acea secundă fericită intră în Paradis - chiar dilatarea în eternitate a clipei. A acelei clipe fericite, căreia îi vor explora, în veșnicie, fațetele, latențele. Și îi vor actualiza virtualitățile. Iar acei care-i cunosc/ i-au cunoscut își
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
iarnă zece prieteni stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor. Orașul lor fusese, odată, altfel cu totul. Dar ansamblul se prăbușise în întregime, înecat în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul său imens din turnul bisericii încremeni în tăcere. Meșterul care-l crease nu se ocupase numai de meșterirea și asamblarea miilor de piese. Dar, într-un suprem efort, îi dărui și duhul vieții, dar al unei vieți de nimeni neînțeleasă. "Un îngrijitor bătrîn se urca în
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
o culegere de interviuri. Spuneam că mai ales în acest volum se vede faptul că revizuirea a fost cultivată, încurajată, deși prea puțin susținută. Iar acest lucru se vede din întrebările celor care au realizat interviurile. Puțină imaginație, ei înșiși încremeniți în aceleași demascări, din ce în ce mai insipide, o satisfacție ciudată de a-l auzi încă o dată pe Grigurcu recitînd pomelnicul de compromiși. Dialogul între Marin Mincu și Gheorghe Grigurcu este antologic. Arată cît de departe de comunicare este de fapt discursul revizionist
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Liiceanu cu sensul: prostie. Fie că vicepreședintele P. D. comite o tautologie, fie că are un sens personal pentru expresia cu pricina. În cel de al doilea caz, s-ar cuveni să-l aflăm și noi, ca să nu murim, Doamne ferește!, încremeniți în proiect, adică, proști. Clandestinitate Litere pe octombrie se deschide cu un editorial superb al dlui Tudor Cristea, intitulat Estetica morții, care ar merita citat în întregime, cum a făcut-o dl C. Stănescu în Adevărul literar și artistic din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
evident, și de contrast, se instalează în vagon. Nu se mai aud decît țăcăniturile mecanice ale roților și un molfăit surd, punctat, din cînd în cînd, de un vag plescăit. Privesc în jur. Pasagerii, ca niște statui de carne, au încremenit pe locurile lor. Cei mai mulți privesc pe fereastră unde, în mod sigur, nu văd nimic. Activități erotice Elena, elevă a Liceului ,,Ștefan cel Mare" din Piatra Neamț, posesoare a unui sifilis a cărui măreție nu este egalată decît de generozitatea cu care
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
mi-amintesc ca într-un vis câmpia solară de roci vulcanice, marea eternă, casa văruită în alb până la brâul de cărămizi, de la ferestrele căreia se zăreau, în nopțile fără vânt, razele luminoase ale farurilor din Africa. Explorând cu tata adâncurile încremenite din jurul insulei descoperiserăm un șir de torpile galbene, împotmolite de pe vremea ultimului război; recuperaserăm o amforă grecească de aproape un metru, cu ghirlande pietrificate, pe fundul căreia zăcea drojdia unui vin străvechi și otrăvitor, și ne scăldaserăm într-o baltă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Direcția optzeci este foarte accentuat caracterul politic al demersului literar optzecist. Argumentele sînt numeroase. Cîteva sînt deja "tocite". Se știe, anii '80 au însemnat înăsprirea treptată, pînă la insuportabil, a regimului. Ierarhiile, inclusiv în lumea literară, în lumea editorială au încremenit. Regimul a stopat, printre altele, o "bătălie" normală între generații, care s-a desfășurat cu un decalaj semnificativ, abia după '90, în plinătatea cuvîntului. Titlul antologiei de texte teoretice optzeciste, alcătuită de Gheorghe Crăciun, "Competiția continuă", este cumva inexact. Statutul
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
ultima cutie: un scaun cu rotile, pentru handicapați. Către GENERAL.) Generale, așează-te pe tronul învingătorului! (CURTENII râd. GENERALUL se supune.) Ce măreț ești! Ce glorios!... (Către întreaga adunare.) Mi se pare, sau se aude un os lungindu-se?... (Toată lumea încremenește. Fiecare dintre cei prezenți simte nevoia să se facă mai mic.) Pârâie clipa, așa face când se umflă... Asta-i pofta ce-ați poftit. Ați cerut un rege și ați avut un stăpânitor. Acum ați încoronat un împărat. Eu nu
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Ada Brumaru Giuseppe Verdi înceta din viață la Milano, la ora 3 dimineața, în ziua de 27 ianuarie 1901, după o săptămână în care Italia încremenise în așteptarea sfârșitului iminent al marelui ei Om. Dincolo de Canalul Mânecii, la Osborne, în insula Wight murea tot pe atunci Victoria, suverana Angliei, a Irlandei și împărăteasa Indiilor. Pentru italieni (și nu numai), finalul "erei Victoriene" - cu toată încrengătura ei de
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
dovedește, în seria de texte aflate la intersecția jurnalisticii cu ficțiunea, - texte despre care Franzos va repeta cu încăpățînare că ar reflecta cu maximă fidelitate "adevărul",- tot mai stabilă, chiar și acolo unde este strecurată în "narațiune". Ea ajunge să încremenească într-un sistem fix, topologic, de relații între elemente formale și conținutistice: proba cea mai elocventă o constituie nuvela Die Reise nach dem Schicksal , publicată în "Neue Freie Presse" în 1884, în al cărei text "fundalul" spațio-temporal a fost de
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
acela, o femeie în vîrstă, sărăcăcios îmbrăcată, ca o cumătră de la noi din Balta Albă și ținînd în mînă un carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o Pena Corcodușa locală; ori vreo sectantă. Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se dusese la femeia înfuriată și îi spusese ceva, s-o liniștească, și se întorsese
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Era ceva nou.Știam să merg și rătăceam mult.Știam să plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și odihnă mă rog la Tatăl Sfânt. Mă-nchin și le sărut pozele ce-mi dau fiori. La casă părintească duc plumb în picioare că, bucuria revederii-i amintire. În ceața ochilor încremenește zare, când văd căsuța ca pe-o veche mânăstire. ,,Sfânt" a rămas doar locul, de ,,om ce l-a sfințit", când și-a crescut vlăstare, de el să ducă dor. Eu le plâng amintirea din suflet răvășit, cât duc pe
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
Când noaptea e-aproape, gemând, Mi-e trupul plin de albastru, Dorință-amorțită, vis așteptând, Un nou început, sau dezastru. E iarnă, e rece, e totu-nghețat, Și nu mă mai mișcă nici gerul Ce-n viața-mi pustie s-a strecurat, Încremenindu-mi reperul. E timpul veșniciei, de clipe uitat, Îl respir și-l trăiesc adormită, O mîngâiere-am așteptat, Dar de-așteptări am fost rănită... 13.01.2017 Referință Bibliografică: Ninsoare cu lacrimi / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205
NINSOARE CU LACRIMI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382769_a_384098]
-
au obiceiul asasinii. Dar nimic nu este vreodată dus pînă la capăt. Nici paroxist-admirativa speculație, nici crima săvîrșită asupra sinelui-alteritate. Pentru că je est un autre, dar Narcis sînt eu. Propriu mitului lui Narcis este să rămînă, totdeauna, un proces (paradoxal încremenit în devenire) și nu un rezultat. O speculație, o reflexie, o reflecție, o reflectare. Tocmai de aceea, nesecat izvor de inspirație pentru toate generațiile. Pentru că ce altceva e orice mit decît o serie nesfîrșită de truisme? Și ce altceva e
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
ei morală sublimează într-o gravitate care aduce aminte de tragediile antice; iar când indignarea atinge paroxismul - în sarcasm: " Mi se demonstrează că sunt fundamentalistă pentru că mă încăpățânez să susțin că 1 +1 = 2; mi se spune că am rămas încremenită în proiect, pentru că - oroare! - mai cred și azi ceea ce credeam ieri; se deduce că nu sunt de folos nimănui, pentru că nu mă las folosită de nimeni; că sabotez economia de piață din moment ce nu sunt de vânzare; că împiedic reforma pentru că
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
are mai mare impact asupra receptorului decît fapta ("politică") inițială sau inițiată. Mai mult, pot fi depistate cărți (postrevoluționare) scrise de politicieni, în care este descrisă o viață politică trăită ca pretext de lectură, asemenea "politicieni" devenind personajele unor autori încremeniți într-o vîrstă politică și literară infantilă. Desigur, situația ar merita o tratare separată, căci e vorba de o literatură ce-și trădează natura și condiția; o asemenea slăbiciune este speculată de politicieni în favoarea lor. Povestea ca mod de existență
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
și ridică ochii spre ea. Își dă seama că e grav. Se ridică, neliniștit: - Ce s-a întâmplat, Mariana? Mariana bâiguie, sufocându-se: - Domnule primar... domnule primar... Îi arată spre fereastră. Primarul se repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de sfârșit de lume: - Niiiingeeeee, domnule primaaar, niiingeeee! Se prăbușește pe podea. Se chircește ca un copil și continuă să plângă
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
zi, fără să ne dăm seama. Grămezile de zăpadă murdară au dat peste cap, bineînțeles, traficul într-un oraș care, și așa, era sufocat de mașini. Cum spuneam, ghinionul nostru, al celor din sudul țării, este că această regiune a încremenit sub un val de frig și astfel zăpada nu s-a topit, ca în alte părți: și atunci, ne ridicăm privirea spre cer sperând să se-ncălzească vremea și să se topească zăpada. Autoritățile locale n-au fost capabile s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2808_a_4133]
-
friguros, care ne tulbură uneori prin descătușări abundente de zăpadă, viscol, polei, depuneri de gheață, strecurându-ne în suflet fiorul de ger din anotimpurile lui Vivaldi, tristețea albă a peisajelor lui Andreescu, ecoul versurilor lui Ovidiu subțiindu-se până ce rămân încremenite în văzduh, la Tomis. Iarna - capăt de drum, care aduce sfârșitul unui ciclu de viață al naturii - „Ziua scade, noaptea crește“ -, când pădurea își pierde podoaba coroanei, iar crizantemele „absorb fără să rețină ninsoarea apoasă“ și se apleacă spre pământ
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
-i-ar bobu’ al dracului, că-i proastă glonț! Să zici mersi că am apucat-o și p-asta, a ținut el să-i amintească, puțin lezat, că nu i se apre ciază efortul statului pe la cozi. Cinci ore am încremenit la rând la Obor până am apucat-o. Erau de acum amândoi în picioare în holul îngust de la intrare și s-au ferit unul de altul, să nu se atingă, jenați de faptul că la aproape șaizeci de ani se
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
când Feții-Frumoși și Ilenele-Cosânzene coboară ușor din paginile cărților. Și cum lumina este lucrul cel mai fascinant pentru om, am rămas cu toții înmărmuriți la vederea frumoaselor bucățele de sticlă colorată puse-n ochiurile înalte ale ferestrelor. Pentru noi, Dumnezeu a încremenit atunci curcubeul pe chipurile sfinților din icoane. Sticlara Când pronunți cuvântul „vitraliu”, gândul te duce, instinctiv, la ideea că realizatorul acestuia nu poate fi decât un bărbat. Nimic mai fals. Simona Bolog a trecut peste asemenea prejudecăți păguboase. Fascinată încă
Agenda2003-11-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280808_a_282137]