608 matches
-
simțit și Baudelaire cînd a scris despre vaporizarea și centralizarea eului. Totul este aici, nervul care palpită, inima care bate vaporizînd trupul și centrîndu-1 pe unica voință de a trăi, de a exista. Lupta neîncetată pentru a nu rămîne În Încremenirea momentului. Vaporizarea tremurului al palpitului Înseamnă disoluția, explozia eului liric care contaminează astfel totul. Visul, alături de opiu, de reverie, duce la o expansiune imaginativă.” Eroul este acela care se află necontenit În centru”(Emerson) Hyperion este aidoma unui pescar care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul nu-și mai confirmă prezența prin circularitatea reflexivă, acest călător se apropie de bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la nivelul demersului revoltei implică aceeași înstrăinare de sine prezentă în cazul navigatorului ce și-a pierdut busola. Aici eu devin un orfan de mine, o stranietate individuală rezultată prin amputarea busolei interioare, prin secționarea instinctului de orientare spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acest tip de opoziție absolută și definitivă Între alb și negru. Se preferă griul, cu toată varietatea evolutivă a nuanțelor sale, la fel de bogată ca lenta mutație coloristică a frunzelor toamna. Japonezii se feresc de soluțiile exclusive, ce pretind oprirea și Încremenirea proceselor, preferând În schimb mișcarea și viața. Pentru a schimba lucrurile, este esențial să te deschizi și să accepți diversitatea celorlalte culturi; există aici o energie esențială și stimulatoare. Pentru ca memoria sa să se păstreze și să se transmită ca
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
psihic (plan în care sunt reperabile alte "semne" devenite credibile prin convenție: cine roșește minte; cine e palid se simte vinovat etc.), sugerând astfel legătura profundă dintre cuvânt și imagine, de vreme ce "chiar și scenele construite pe semnificația cuvintelor tind spre încremenirea gestuală a tabloului", iar "suspinele, țipetele, sunetele nearticulate" se vădesc a fi semnificative pentru că "ele sunt chiar limba naturii" (la fel și gestul/ pantomima), expresia pură a Sinelui 204. Mai e nevoie de alte argumente? Și apoi, chiar dacă preia multe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de o libertate spirituală, aceea de a urma calea Domnului și de a nu renunța niciodată la vocația de mărturisitor al Adevărului Revelat, indiferent de piedicile, obstacolele și suferințele care constituie drumul spre fericirea eternă. O perspectivă a ceea ce numim încremenirea în proiect este și surprinderea relației existente dintre spațiul închis și spațiul deschis, unde ideea de libertate se manifestă într-un mod aparte. Spațiul închis este locul în care libertatea poate fi cenzurată și, totodată mediul de producere a unor
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
interioare, intrând atunci în contact cu un fenomen intitulat generic lupta cu spiritul. Spațiul deschis este spațiul posibilităților de a alege între diverse formule care corespund construcției spirituale, între o îngrădire a spiritului sau o dorință de refuz la acea încremenire în proiect. Dinamica acestor spații alternative este dată de gradul intens al ființei umane de a uza de libertatea conferită de Dumnezeu pentru a acționa într-un sens sau altul. Posibilitățile de opțiune ale ființei umane sunt variate și ele
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
instituția a primit resurse financiare suplimentare. Sarcina culturilor este de a pătrunde în substratul social și civilizațional al dezvoltării istorice, de a structura civilizația, a-i da formă, lustru, stil și de a o integra într-o nouă ordine organizațională. "Încremenirea în proiect" creează decalaje, evidențiind și mai mult anacronismul unor instituții. Cultura și civilizația unei instituții sînt corelate de viziunea împărtășită de autoritățile de la vîrful acesteia și, mai ales, de cele de care depinde funcționarea ei. Reforma inițiată de Bill
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îi este imposibil să intre în contradicție."143 Normele informale derivă din cele oficiale, pe care le completează, le ocolesc sau le atenuează coerciția. Existența lor este adesea negată de oficialități, fapt ce denotă o anumită surzenie instituțională sau o încremenire într-o naivitate care permite autorităților să ignore nevoile grupurilor din subordine, la adăpostul unor regulamente mereu invocate. Soliditatea normelor informale e dată de congruența cu diferitele mituri și credințe, cu morala și valorile dominante în penitenciar, dar și cu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
te afli aici și nu în altă parte, admiți că aici e locul tău, chemarea ta, ascultarea ta. Cine spune că e simplu?! Profesoratul este și o treabă de creativitate, de inspirație. După ce te accepți pe tine, dar nu cu încremenirea ta cu tot, îți propui să îi accepți și pe copii cu toate ale lor. Și ei sunt imperfecți și unde mai pui că ei au cele mai mari șanse de perfectibilitate! Omul este o ființă atât de surprinzătoare și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
probleme pe care le regăsești în multe cărți românești, nu numai de literatură. Textele Mihaelei Miroiu sunt fermecătoare, deși oferă o direcție de mers de la care România se abate fatalmente. Ele sugerează mersul spre capitalismul democratic dar constată o anume încremenire. Nu pot fi numite literatură decât dacă acceptăm că literatura cuprinde și acest tip de eseistică, conceput ca articol. Occidentalizarea e constant ratată de România postdecembristă. Cu ce emoție ajunge autoarea în America, polul democrației, la începutul anilor 90, și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sau cu umor, tăios sau dimpotrivă, cu duioșie. Ceea ce rămâne despre țara lor din scrierilor a lor este asemeni unei chirurgii: se arată tumorile, chisturile, excrescențele, anomaliile tocmai pentru a elibera trupul țării lor de exotica povară a prostiei, a încremenirii, a inadecvării, a trivialității, a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
decid că trebuie să și aplice idealurile lor romantice, începe drama și culpabilitatea. Nu puține sunt acuzele pe care cetățenii, începând cu propriul tată, le formulează față de neostoitul Kazantzakis. Anumite idei, anumite atitudini, deși par că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
începe drama și culpabilitatea. Nu puține sunt acuzele pe care cetățenii, începând cu propriul tată, le formulează față de neostoitul Kazantzakis. Anumite idei, anumite atitudini, deși par că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
abțină totuși să le privească. Cum erau peste tot, era imposibil, replică el. Altădată vorbește despre vitezomania americanilor care omorând oameni cu accidentele lor de mașină, stau la poarta iadului. Fericirea lui înseamnă seninătate, netulburare, rămânere pe poziție, dar nu încremenire. Nu cunoaște frica. Nici disprețul. În afară de femeile emancipate, nu disprețuiește pe nimeni. Există un episod când Andrew întâlnește o astfel de femeie la fel de dârză cum e el, și pe care o desființează post festum, în fața soției sale, spre satisfacția amuzată
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cel bogat, cei doi se asociază ca să suprime acest termen, scăpând astfel de grija nevoii de evoluție. Mihaela Miroiu este deci intelectualul care propune țării sale alt reper, reperul occidental, eficiența, competitivitatea, impulsul creativ, ieșirea în larg, nu stagnarea, nu încremenirea, nu contemplația leneșă ci reflexivitatea alertă. 3. „DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT” SAVATIE BAȘTOVOI Omenirea poate aluneca oricând pe coridoare nebănuite. Nu doar pe cel propus de Saramago în Eseu despre orbire... Politicieni și gânditori pot propune lumii o cale spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales morală, Întrucât Eu nu mai Însemn nimic pentru nimeni și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se Încheie aici, În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și progres. Solidaritatea mă integrează În grupul meu, iubirea Însă mă deschide către ceilalți. Prin iubire eu primesc și, la rândul meu, ofer. Este un schimb permanent Între mine și ceilalți. Solidaritatea ne ține uniți, ne leagă, dar ea este Încremenire, nu este Înaintare, ca iubirea. Solidaritatea Îmi dă siguranță, dar o siguranță pentru „aici”, pe când iubirea, care mă deschide, Îmi oferă perspectiva trecerii mele, prin persoana celuilalt, „dincolo” de mine. În felul acesta iubirea devine condiția și calea transcendenței. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afectată funcția heterocentristă a persoanei, În paranoia funcția egocentristă, În cazul melancoliei este afectată, din punct de vedere moral și sufletesc, capacitatea de a se proiecta dincolo de sine sau funcția transcendentă a persoanei. Aceasta se află Într-o poziție de Încremenire, de fixare atemporală, din care nu mai poate ieși, pe care nu o poate depăși. Dacă nevroticul suferă din cauza lumii, paranoicul din cauza sa, melancolicul suferă, În mod paradoxal, pentru că nu poate suferi. El nu simte nici o emoție, este Închis În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cerc al unei dureri mute, din care nu mai poate ieși. El nu poate depăși lumea și nu se poate depăși nici pe sine. Ambele Îi sunt străine, ambele i se refuză. Este starea de Închidere totală În sine, de Încremenire absolută a ființei umane. Trebuie să notăm faptul că cele trei situații menționate nu sunt interpretate din punct de vedere medico-psihiatric, ci psiho-moral. Dincolo de aspectul pur medical, cel la care am făcut referire, sunt În primul rând considerate ca situații
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei perspective, o Încremenire, o stare de pietrificare sufletească și morală, pe care omul modern o sublimează prin trei mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din nefericire, nici una dintre acestea nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În care să se reflecte și cu care să comunice. În felul acesta, este refuzată Încremenirea impusă, pe care individul o resimte, prin izolare, ca o moarte lentă a spiritului. În aceste condiții, intervine memoria. Apelând la memorie, persoana readuce În prezent imaginile celor cu care a fost anterior. Este o dublă apropiere: ca prezență imaginativă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ființei. Persoana care suferă din punct de vedere moral știe și simte că suferă, dar nu poate nici explica, nici justifica cauzal această suferință. Atât durerea, cât și suferința morală apasă și copleșesc persoana, o imobilizează Într-o stare de Încremenire, o Închid, lipsind-o de orice fel de posibilitate de a putea să i se Împotrivească. Este ca un fel de „paralizie psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a putea să i se Împotrivească. Este ca un fel de „paralizie psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu poate fi ajutat, trăiește și suferă singur. Această stare de Încremenire, de Închidere interioară, duce la pierderea libertății, la izolarea dată de Însingurare fiind cauza disperării, a pierderii sensului de a fi propriei sale persoane și al vieții. Durerea și suferința morală pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
facă, mă redescopăr pe mine. Dar această redescoperire de sine Îmi arată că persoana mea nu este, nu poate și, mai ales, nu trebuie să fie singură. Singurătatea, care Închide și strivește persoana, sfârșește prin a o anula În rigiditatea Încremenirii narcisiste. Eu nu pot fi, nu mă pot afirma și dezvolta decât prin celelalte persoane, precum și Împreună cu modelul arhetipului suprem. Cea care mă conduce și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a altora asemenea; iar pe de altă parte, se poate vorbi despre dezvoltarea spontaneității, a umorului olimpian, a cunoașterii senzoriale și a altora similare. Destul de des se întâmplă că muzica, ritmul și dansul devin căi excelente spre descoperirea de sine. Încremenirea îndârjită în obiceiuri duce la ideea că acest fel de „trigger”, de stimulare tinde să realizeze funcțiile sistemului nostru nervos autonom, ale glandelor endocrine și ale sentimentelor și emoțiilor noastre. Cum? Pur și simplu o face! Dar nu se știu
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]