1,207 matches
-
care fuseseră Înhămați boii scârțâia și se zgâlțâia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să prindă curaj și să plece, uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simți că se pierde. Doamna inovație, nu? Bariu se repezi s-o prezinte. Președintele companiei, de o eleganță covârșitoare în costumul Versace, întinse mâna spre ea și Luana se rugă să nu leșine. Aștept idei. Dispăru apoi, sub ochii ei încremeniți. La întoarcerea șefului, Luana i se înfățișă cu un raport. El o întrebă, ascunzându-și zâmbetul între hârtii: Cum a fost? Îngrozitor. Am crezut c-o să leșin. De ce i-ați vorbit despre mine? Nu-mi stă în caracter să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prestanța, puterea de lucru, Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu-i creau Carminei senzația de trăinicie. În apropierea blocului era un plop, îl privea adesea pe fereastră, uneori stătea încremenit, alte ori își zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acel oraș care era un mister pentru mine. Nu peste mult timp, am ajuns la porțile lui. Erau înalte și mărețe. Când am intrat pe porți, în fața mea, s-a ivit o nouă lume. Am pășit dincolo de porți și eram încremenită. Casele erau constituite din flori, pomii erau toți înfloriți, iar de o parte și cealaltă a străzilor erau înșirate ghirlande de flori. Credeam că nici nu mai sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu, când soarele se culcase și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fel de stare degenerativă sau boală care ar putea provoca traume cerebrale permanente. Ești sănătos din punct de vedere fizic și asta înseamnă că nu ai de ce să nu-ți revii complet. — Așadar, e vorba de ceva temporar? Timpul chinuitor, încremenit al lui nu știu, în care trăiam de când deschisesem ochii pe covor păru să cedeze puțin. Un val cald de ușurare mă lovi sub coaste. — Așa cred, zise doctorița și-mi oferi un zâmbet reținut, care mi-a făcut senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am organizat? — Clio a murit acum mai bine de trei ani, Eric. Toate elementele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fața în sus, se hazardă să-mi arunce o privire fugară. — Iisuse. — O să fie bine, am spus. Haide, o să fie bine. Am încercat s-o cuprind cu brațul ca s-o trag spre mine, dar nu vru să se miște, încremenită și zguduită de suspine interioare, uitându-se țintă la tavan. — Hei, am făcut din nou. Te rog, vino-ncoace. Am cuprins-o din nou cu brațul și de data asta se lăsă trasă spre mine, suspinând fără zgomot pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
specia ciugulitoarelor de prin cărțile altora: Maia Branea, alias Maja Desnuda. Însă leii n-au dantură. Nici un trapezist nu riscă saltul mortal. Nimeni nu sparge cercul de hîrtie, nimeni nu trece prin flăcări, nimeni nu sfarmă lanțuri. Par expresiv-încremeniți, intens încremeniți, ca-n Circul lui Seurat. Dă-i încolo! Tano, plecăm la VET, să vedem de ce șchiopătezi. O să-ți facem o radiografie. Je m'en fiche de ce spui tu. N-am nevoie de alt doctor. Io mi-s doctorul. Șchiopătez din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare a fi un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și întârzie pentru o clipă încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului cambrat la fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și a spiritului de cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintre voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se izbi violent de perete, și Roja se opri în prag cu picioarele depărtate, fixîndu-și privirea asupra mesei în jurul căreia Delfina, Angelina și Tușica stăteau încremenite. Potoliți-vă odată, încearcă Părințelul să-l calmeze pe Roja, căruia parcă cineva îi luase brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și palmele la ochi, ca să se ferească de cioburile care zboară prin aer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate celulele, ca o ispitire la înec: Nu, nu vreau, m-am născut să fiu al ei, nu al lumii. Lumea își leapădă pruncii în pronaosul vieții. Domnule doctor, ce îți este așa de greu să înțelegi? Era miezul nopții. Încremenit, lângă calorifer, parcă aștepta execuția. Luna, un disc cât roata căruței, galbenă, portocalie, roșie, mâzgălea noaptea cu lumină, luna spăla cămăși de sfinți pe malul gârlei, cineva scapără chibrituri în cer: O să plouă. Mai bine ai trece, Dumnezeule, lumina prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere de diamante deasupra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi adus-o... Când a intrat, a văzut trupul întins la pământ, s-a uitat cu atâta uimire și disperare, de parcă toată viața ei s-ar fi prăbușit acolo, la pământ, s-a clătinat o clipă, apoi s-a așezat. Încremenită. Cu ochii închiși. Și pe măsură ce plângea, parcă se făcea ea însăși lacrimi. Tăcute și fără sfârșit. Nu știu cum, dar durerea tuturor se strânsese și plângea în ea. Pentru o clipă, mi s-a făcut frică: "Baruch atah Hashem Elokeinu melech haolam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este?” - am Întrebat. „În fața noastră sunt doi indivizi... Întrebarea e: sunt de santinelă sau e o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum se vedea treaba, rușii nu aveau a face cu echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
niște încălțări potrivite pentru drumurile și zăpada de aici. Și un cojoc sau un suman peste vesta ei subțire. Risipite pe întinderea albă, casele împodobite cu cușme de zăpadă par rupte dintr-un basm. Te-ai putea crede într-o încremenită lume ireală, dacă din hogeaguri nu s-ar înălța filoane de fum care desenează forme fantastice pe cerul fără pată. De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ci am promovat-o doar ca experiență a iubirii, ca să ne simțim bine împreună... Aceeași variantă i-am propus-o și Sorinei, dar ea m-a refuzat. Apoi mi-a respins și propunerea de a fi prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și m-ai adus în pragul disperării, în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru care domnul costumat în negru a rămas încremenit, ca o statuie de piatră cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele lui Pieter Bruegel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine. Pitico-pedofilul a ridicat sabia în aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în epoca aceea de aur a limbii latine se cânta la ceva nobil, la harpă, nu la scripcă". A venit rândul meu să joc rolul încremenitului. Mă așteptam la o lovitură mortală și, surpriză, nu mi-a fost atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot de teamă, în aceeași poziție amenințătoare. Deodată, ca prin minune, mafioții rivali, în frunte cu marele Scarface, au tulit-o atât de repede, încât chiar am crezut că au simțit că vine sfârșitul lumii. Când am revenit din zborul încremenit al cocorului, țoalele de pe mine erau numai bune de stors. În jur era o tăcere de mormânt. Datorită Marelui Bronz, îmi păstrasem toate titlurile. Îmi mai reușise o cacealma, dar pentru nimic în lume nu aș fi vrut să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care râde. Mama e lângă mine și mă ia în brațe. Pitu e cu mâna pe sfeșnic. Eu ies din strânsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de vorbă altfel... Când a dat să se ridice, scaunul a deranjat auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]