4,088 matches
-
din pat. Vor să umbli. Se uită în jos la mine cu o atenție binevoitoare. - Sărmanul de tine. Li te-ai opus în toate felurile? M-am abțiunt să răspund, dar Catherine adăugă: - Soția celuilalt e doctor. Dr. Helen Remington. Încrucișându-și picioarele, începu operațiunea de a-și aprinde o țigară, luptându-se cu o brichetă nefamiliară. De la care nou amant împrumutase mașinăria aia urâtă, atât de evident aparținând unui bărbat? Prelucrată din învelișul unui tun de avion, semăna mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al unei fabrici de materiale plastice. Volumele intacte, rectilinii ale clădirii se îmbinau în mintea mea cu formele gambelor și coapselor ei lipite de scaunul din vinilin. Evident neștiind că ne îndreptam spre locul primei noastre întâlniri, Helen Remington își încrucișa și depărta picioarele, mișcându-și rotunjimile albe în timp ce coșurile înalte ale fabricii de materiale plastice rămâneau în urmă. Cu asfaltul fugind pe sub noi, ne îndreptam cu viteză spre intersecția cu nodul rutier de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
totul conștient că nu mai puteam scăpa de el. Așa că, acum, fără nici un pic de efort, mă putea urmări toată ziua, așteptându-mă încontinuu la intrările aeroportului și în curțile benzinăriilor, aproape ca și când eu aș fi fost cel care-și încrucișa inconștient drumul cu al său. Prezența lui îmi afectase modul în care șofam, și bănuiam că așteptam de fapt să fiu implicat într-un al doilea accident, de data aceasta sub ochii lui Vaughan. Până și uriașele aeronave care decolau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
premiului Nobel, atleți internaționali, astronauți și criminali -, la fel cum își imaginase deja și moartea fiecăreia în parte. În timp ce ne plimbam împreună prin parcările aeroportului, căutând o mașină pe care s-o luăm cu împrumut, Vaughan mă supunea unui interogatoriu încrucișat cu privire la modurile probabile în care Marilyn Monroe ori Lee Harvey Oswald trebuie să fi avut raporturi sexuale în mașinile lor, la fel și Armstrong, Warhol, Raquel Welch... Îmi cerea să-mi spun părerea despre alegerile acestora în ceea ce privea modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o geacă de piele grea, de parcă ar fi fost pe picior de plecare într-o expediție în Antarctica. Nu mă recunoscu la început. Ochii ei hotărâți trecură peste mine spre figura elegantă a lui Catherine, ca și când poziția acesteia cu picioarele încrucișate în cabina descoperită a mașinii sport cu tabla îndoită i-ar fi trezit o anume bănuială. - Pleci? am întrebat, arătând spre valizele de pe bancheta din spate a mașinii. Încerc să dau de Vaughan. Vera își termină seria de întrebări adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coincidă, căci sunt organizate de centrale sindicale rivale, unii manifestând pentru continuarea până la capăt a grevei la fabricile de muniții Kauderer, alții pentru încetarea grevei și susținerea înarmării populare împotriva armatelor contrarevoluționare, gata să încercuiască orașul. Toate aceste linii oblice, încrucișându-se, ar trebui să delimiteze spațiul în care ne mișcăm eu, Valeriano și Irina, unde povestea noastră poate să se nască din nimic, să găsească un punct de plecare, o direcție, o intenție. Pe Irina o cunoscusem în ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ba prizonieră într-un slum din Manhattan: Cum a ajuns acolo, încătușată de un instrument de tortură? De ce e constrânsă să sufere un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în mod continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau la cafeneaua Universității, n-ai unde să mergi; deci, singurul lucru de făcut e să te apuci de alergat în lung și în lat pe deal, printre paltini și sălcii, cum fac mulți studenți și chiar mulți colegi. Ne încrucișăm pe cărările foșnind de frunze și uneori ne salutăm: „Hi!“, alteori nu, căci trebuie să ne economisim suflul. Alt avantaj al alergatului față de alte sporturi: fiecare e singur și nu trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori mi se pare că distanța dintre scrisul meu și cititul ei este imposibil de umplut, că orice aș scrie va purta pecetea artificialului și incongruității: dacă ceea ce scriu ar apărea pe suprafața netedă a paginii citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nocive, respirația pământului, nevoia de a rămâne în acord cu natura și de a te supune regulilor ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem un popor de artiști, de eroi, de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu un efort vădit înainte, își înclină capul pe spate coborînd pleoapele, privind așa, ca printr-o ambrazură. Leonard Bîlbîie îl auzi pe prinț spunînd cu o amărăciune pînă atunci nesesizată în voce, îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cea dintîi flotă aeriană a Europei, poate cea bolșevică să fi fost mai mare, dar cine a văzut-o vreodată ?, aviația lui Italo Balbo zbura, o putea vedea o lume întreagă, iar el însuși cu hidroavioanele lui ca niște cărăbuși încrucișați cu libelulele se afla aici, sub ochii lor! Toți erau deopotrivă, într-un fel sau altul aveau în mînă aceleași jucării fermecate, nici unul nu riscase mai puțin decît Balbo atunci cînd zburase, moartea e aceeași pentru toți care se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parte și de alta a intrării. Îi cunoștea, erau doi băieți de prăvălie care lucraseră o vreme la magazinul de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit niciodată că tăiau strîmb cupoanele de stofă și mai și furau cînd puteau și de la client, și de la stăpîn. A trebuit să se hotărască, intră sau nu intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neadevăr, nu realitatea de imaginație. De fapt este uimitor că tocmai dumneavoastră, domnule director, dumneavoastră, care luați în considerație imaginația adversarilor, care lucrați cu imaginația dumneavoastră și a lor, nu ați reușit să ordonați corect sferele de distincție." Pangratty își încrucișase mîinile pe piept, se cam umflase în pene și avea un aer foarte doctoral. Consider că sfîrșitul lui Leonard Bîlbîie se datorează în principal acestui mod viciat de a gîndi, în care realitatea se contrapune imaginației, în loc ca adevărul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui amintire era Încă vie În Palestina, Iudeea și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑și mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să tragă pe dreapta. Obiective turistice Un poem despre Sfântul Fără-Mațe — Asta-i slujba la care am renunțat ca să vin aici, spune Sfântul. Și viața pe care am părăsit-o. Fusese șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, atât de slab încât mâinile i se ating în mijlocul spatelui. Acolo-i Sfântul Fără-Mațe, cu un singur strat de piele aplicat pe schelet. Claviculele îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
manualele lui de istoria artei. Era în fața celei mai faimoase picturi din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strânse, spune: O cameră video mi-a distrus căsnicia... Privind în urmă Un poem despre doamna Clark — Instruiești un nou angajat, spune doamna Clark, ca să preia vechea ta slujbă plicticoasă. Atunci când crești un copil. Doamna Clark pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, fiecare mână ținând cotul celeilalte ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
jos printre picioarele fetiței, directoarea spunea: — Măi să fie, parcă-i adevărată. Cora i-a spus directoarei că-i pare rău. S-a aplecat să-i dea băiatului părul de pe frunte și a spus că habar n-avusese. I-a încrucișat fetiței brațele peste sfârcurile trandafirii. Apoi i-a încrucișat și picioarele din genunchi. I-a pus băiatului mâinile desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
parcă-i adevărată. Cora i-a spus directoarei că-i pare rău. S-a aplecat să-i dea băiatului părul de pe frunte și a spus că habar n-avusese. I-a încrucișat fetiței brațele peste sfârcurile trandafirii. Apoi i-a încrucișat și picioarele din genunchi. I-a pus băiatului mâinile desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți pare rău?, a întrebat directoarea. Pentru că irosise fondurile locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]