2,268 matches
-
din buze Maria. Nu... clatină ușor din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui cam necioplite (dar plăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte din cauza efortului și, în scurt timp, fiecărei strâmbături îi corespundea un scârțâit al markerului pe tablă. Doctorii începuseră să se agite. Alan văzuse deja câțiva cunoscuți, inclusiv pe Hurst și pe Mukherjee de la cabinetul său. Dar fusese și mai amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o poezie în timp ce faci șapte pași prin cameră. De nu vei reuși, să știi că unde îți stau picioarele, îți va sta și capul." Auzind porunca fratelui său, Cao Zhi s-a întristat peste măsură și s-a revoltat totodată. Încruntând din sprâncene și meditând repede, într-o clipă, poezia fu gata. Cao Zhi a recitat-o pe loc: " Vând trist amărâte boabe de soia, Focul îl faci cu tulpinile ei. Din tulpini de soia amarnic bocesc în tigaie. Din aceeași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ziceam și eu ceva din filme, ca să intrăm în vorbă. Nu m-a băgat niciodată în seamă - privea tot timpul spre granița dintre sus și înainte. L-am invitat să mâncăm ceva la braserie - m-a ignorat. Râdea și se încrunta singur la ce spunea. Prin ’88, nici Cinemateca nu mă mai putea salva. Mă duceam rar, mă așezam și mă ridicam de pe scaunul rabatabil ca un automat, uneori eram atât de beat încât nu-mi mai aminteam ce film am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ai făcut bine. Încă din vitrina librăriei ai depistat coperta cu titlul pe care-l căutai. Urmărind această indicație vizuală, ți-ai făcut loc în librărie prin barajul dens al Cărților Pe Care Nu Le-Ai Citit, care te priveau încruntate de pe mese și din rafturi, încercând să te intimideze. Dar tu știi că nu trebuie să te lași impresionat, că între ele se întind pe multe hectare Cărțile De Care Te Poți Lipsi Să Le Citești, Cărțile Create în Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de spaimă, și alunecând. Ar fi căzut, desigur, și ar fi fost călcată de mulțimea ce avansa ca o cireada de elefanți, dacă n-aș fi prins-o imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
J.L.B. Matekoni se lumină de plăcere. — Încerc să păstrez ordinea în camera asta, zise el. E important să ai o cameră în care să-i primești pe musafirii deosebiți. — Ai musafiri deosebiți? se interesă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Până acum, n-am avut, mărturisi el, dar se poate întâmpla oricând. Așa-i, fu de acord Mma Ramotswe. Nu se știe niciodată. Se uită peste umăr, spre ușa care ducea spre restul casei. — Celelalte camere sunt în partea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
despre mine. Nu mi-ar plăcea să știu că nu vorbește nimeni despre mine. — Așa-i, replică Mma Ramotswe. E mai bine să se vorbească despre tine decât să nu se vorbească. Cu anumite excepții, vreau să spun. Menajera se încruntă. Fierbătorul era acum plin și îl scoase de sub robinet. — Sunt foarte ocupată, spuse ea, dându-le parcă de înțeles s-o lase în pace. Sunt multe de făcut în casa asta. — Ei, da, aprobă Mma Ramotswe. Într-adevăr, sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
continuă convorbirea. Dacă mi-ați putea da o parte din uleiul acela alimentar, spuse ea, orfanii ar fi foarte fericiți. Le plac cartofii prăjiți în ulei și le fac bine. Vocea de la capătul firului îi dădu replica, iar ea se încruntă și se uită la domnul J.L.B. Matekoni de parcă ar fi vrut să-i transmită iritarea ei. — Dar nu puteți vinde uleiul dacă e expirat termenul de garanție. Nu văd de ce-ar trebui să plătesc pentru el. Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
casă e. E destul de mare, nu-i așa? — E o casă confortabilă, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Cred că vom avea destul loc în doi. — Prea mult loc, replică Mma Potokwane. O să aveți loc și de copii. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Încă nu ne-am gândit la asta. Poate suntem deja prea în vârstă ca să mai avem copii. Eu am patruzeci și cinci de ani. În plus... Ei bine, nu-mi place să vorbesc despre asta, dar Mma Ramotswe mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plăcea. Îi dădeau cadouri în bani, iar aceste cadouri erau și mai mari dacă apucau să petreacă ceva timp împreună în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni. Toate acestea se vor sfârși dacă se va schimba ceva cât de cât. Menajera se încruntă. Situația era destul de serioasă ca să recurgă la măsuri disperate, dar nu prea vedea ce-ar putea face. N-are nici un sens să încerce să-i deschidă ochii; odată ce o femeie ca aia și-a înfipt ghearele într-un bărbat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
deși nu era decât o secretară. — Mă bucur că sunteți mulțumită de mine, spuse după un moment. Aș fi vrut să fiu detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar nu-i același lucru cu a fi detectiv. Mma Ramotswe se încruntă. — Asta-ți dorești? În fiecare zi, mărturisi Mma Makutsi. Mă gândesc la asta în fiecare zi. Mma Ramotswe se gândi la secretara ei. Era o fată muncitoare și inteligentă și, dacă asta însemna atât de mult pentru ea, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la domnul Badule. Ce părere ai? Cartea domnului Andersen ne sfătuiește să pornim de la o ipoteză de lucru. Am fost amândouă de acord că Mma Badule e plictisită, dar crezi că mai e și altceva în afară de asta? Mma Makutsi se încruntă. — Cred că este ceva la mijloc. Primește bani de undeva, aproape sigur de la un bărbat. Plătește ea însăși taxele școlare cu banii puși deoparte. Mma Ramotswe fu de acord. — Deci tot ce ai de făcut este s-o urmărești într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un alt bărbat, dar că nu știu cine-i respectivul. N-are nici o importanță pentru el. Tot ce trebuie să știe este că nevastă-sa se vede cu un alt bărbat. Ce contează identitatea lui? Tânăra îi șopti ceva celeilalte, care se încruntă. — Ce s-a-ntâmplat, Mma? vru să știe Mma Makutsi. Menajera mai în vârstă se uită la ea. — Sora mea se-ntreba care-o fi treaba cu băiatul. Vedeți dumneavoastră, femeia aia elegantă are un băiat. Nu ne place femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o vadă în celulă și să o apere în instanță. Mma Ramotswe puse o porție zdravănă de fasole în farfuria domnului J.L.B. Matekoni. — A dat vreo explicație? se interesă ea. N-o văd bine. Neroadă muiere. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Când am ajuns era în plină criză de isterie. A început să urle la gardieni. A fost foarte neplăcut pentru mine. Ei îmi spuneau: „Vă rog spuneți-i soției dumneavoastră să se controleze și să-și țină gura aia spurcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să fie privit drept În ochi, mai ales că, din cînd În cînd, uriașul care-l capturase Îl trăgea cu putere de părul roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se apere, majoritatea fetelor de pe stradă rup o bucățică de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să arate ca o unghie normală. Aici, Gwen vede ceva pe monitor. Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung la închisoare, își spune Gwen în monitor, sau când nu mai sunt atrăgătoare, unele fete folosesc lama-unghie ca să-și taie venele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic de văzut acolo. De aceea renunță destul de repede și se întoarse bolborosind, umflîndu-și obrajii, "aha, deci și dumneata ești din ăia, jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît de încet se scurgea o zi în copilărie. Mal târziu, ah, mai tîrziu, cînd știi o groază de lucruri, cînd pricepi și te ocupi cu o mulțime de chestiuni, vremea zboară. Ați fost vreodată închis, domnule Georgescu?" Locotenentul se încruntă, nu prea înțelegea, "cum adică, închis? La închisoare?" Pangratty zîmbi fermecător, cum numai el știa să o facă atunci cînd ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de libertate. De exemplu, la arest. Dumneata ai fost vîrît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală. Asta cu ani și ani în urmă. Tu, tu ești tot săracă. Părul îți cade, rupându-se lângă scalp. Din cauza alimentației proaste sau a gravitației, oamenii cred că te-ncrunți chiar și când n-o faci. Pe fata asta care ți-a fost colegă o vezi ieșind dintr-un hotel șic din centru, portarul îi ține ușa deschisă în timp ce ea iese legănându-și blănurile și purtând pantofi cu toc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din umeri și a spus: — Doar la asta se folosesc... Afară, în hol, l-a întrebat pe un alt detective dacă le văzuse. A întrebat unde erau păpușile-copii? Strângea din dinți. Punctul dintre sprâncene o durea de cât și le încruntase. Își simțea urechile arzând. Fierbinți, parcă topite. A găsit păpușile în biroul directoarei. Stând pe sofa. În pielea goală, zâmbind. Cu fețele pline de pistrui, nerușinându-se de nimic. Directoarea Sedomnulak trăgea de unul dintre sfârcurile băiatului. Cu degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan și Luana schimbau impresii la gura sobei. Din vorbă în vorbă băiatul o întrebă: Tu mai crezi în Moș Crăciun? Fata își încruntă sprâncenele, să prindă sensul întrebării. Nu înțeleg... Te-am întrebat dacă mai crezi în Moș Crăciun. Luana încercă să nu priceapă rostul vorbelor lui Dan. Inima începu să-i bată mai repede. Ce vrei să spui? Aa, făcu băiatul, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]