259 matches
-
ogni speranza voi ch’ entrate 1), dacă nu de la Pragul sărăciei noastre? Închis paranteza. Ninge, domnule, drumuri înzăpezite, uitlaje înghețate, începutul unui an electoral... Și câte altele! De Mona Nicolici ne arde nouă ? Nici un pic de patimă, nici o promisiune, nici o încruntare, nici o acuzație... Nimic, fratre! Totul liniștit, totul normal - povestea vieții unei prezentatoare de televiziune, văzută roz și trăită gri de cele mai multe ori, cu încrâncenări, cu revolte, cu renunțări, cu reveniri, cu lupte aprige cu sine și cu alții, mai totul
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
a guvernării, își exhibă slăbiciunile și nu pierde nici o ocazie de a arăta românilor cât de nepregatită este pentru a face opoziție reală. Tone de declarații inutile, stârnite de teme fără relevanță publică, atacuri reciproce, guerille fratricide, reglări de conturi, încruntări - toate arată că idealul unificării dreptei, pentru care militam și despre care vorbim încontinuu, este departe de realizare. Nu credem că acum e nevoie de așa ceva. Treziți-vă, oameni buni!", a susținut joi liderul FC, Mihai Răzvan Ungureanu, într-o
MRU, dezamăgit de dreapta politică: Treziți-vă, oameni buni! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39942_a_41267]
-
peste suflet, prin mâl și prin tină. 100 Muntele piere, Iarba rămâne undeva. De multe ori murind În lume se va-napoia. 123 Umbra nopții, ca durerea - fără voce, mută. Umbra dimineții, precum pacea - doar tăcută. 124 Trufia-și scrijelește Încruntarea-n stâncă. Iubirea se lasă în flori Și învinsă cântă. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 125 Pensula
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
alterare și aburire/ a cuvintelor/ Picioarele în sandalele tatălui nostru măcinate de două veri/ anterioare oasele de sidef scoteau mici chicote voluptăți/ pentru care timpul nu are dimensiuni// ninge "cum illo tempore"/ printr-un labirint imaculat cu chipul necuprins în încruntările/ zilei ce începea/ un vers medieval dezvinovățindu-se: "n-am nici o vină n-am"/ expediția mea pe cei zece metri de ogradă la marginea orașului/ prin noaptea zăpezii nu trebuia să aibă nici o/ victimă/ ca mult mai tîrziu în trei
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
la ea. Zâmbește nu pentru că ar avea vreun motiv, ci pentru că încearcă să-și camufleze cele două riduri de expresie de pe frunte. Nu se știe când au apărut și de ce n-au mai plecat. Nu le-a chemat nimeni și încruntarea cea nouă o indispune”. Metafora alergătorului/ alergătoarei - cu trimiteri livrești la Paul Auster și Mario Vargas Llosa - se referă chiar la această strategie de anduranță, de cursă lungă. A-ți continua drumul, a avea voința de a merge mai departe
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
un personaj sau altul interpretat de Toma Caragiu, pentru a relua pe pagina următoare, mărit, pus sub lupă, un detaliu: ochii, în special, o deschidere a mîinilor ca aceea celebră a Primarului său din Revizorul, mirări, profiluri, un zîmbet, altul, încruntări, tristeți, pălării... Morții lipsesc de la un timp dintre noi scria Toma Caragiu undeva în volumul său Poeme și alte confesiuni. Cartea aceasta, al cărei protagonist este chiar el în zecile de ipostaze prezentate de sora lui, Matilda, provoacă, în același
Ochii lui Toma () [Corola-journal/Imaginative/13626_a_14951]
-
de Sf. Maria, ori care se calcă-n picioare ca să atingă moaștele unui sfânt. Dimpotrivă, uneori le invidiez inocența și ardoarea. Tot ce-mi doresc, în schimb, este ca și ei să respecte rezervele celorlalți, fără a mai săpa cu încruntare la groapa dintre marele public și elitele culturale. Atât. Nu mi s-a părut consult să spun toate acestea la moartea omului. Dar față de atâtea provocări, am considerat inoportun să tac. 18 noiembrie 2010 O surprinzătoare jubilație cultural-comunitară Oricât de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
moral și spirit civic), pe atâta m-a contrariat mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în arene greco-romane scările din fața standului Humanitas, la Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, pentru Cioran și Gabriel Liiceanu, Antoaneta Ralian și Radu Paraschivescu, Anne Frank, Grigore Leșe, Horia-Roman Patapievici. Rudele și prietenii mi-au contorizat cu înduioșătoare încruntare agitația, nebuneala și tensiunea arterială, dar nimeni nu m-a putut extrage din euforia inconștientă în care te aruncă imaginea unei cozi la autograf pe patru rânduri, cale de-o sută de metri, timp de trei ore, cum a fost
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă pitisem sfielnic într-un colț, la tratația de după, împreună cu Stelian Țurlea, bunul meu prieten și mare aliat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
financiară (ca și între literați și oameni de știință, între învățători, preoți și academicieni, între lumea teatrului și sfera medicală etc.) nu pot fi decât fertile: dacă nu neapărat pe moment, în orice caz pe termen lung. 22 martie 2012 Încruntări benefice dinspre arhitectură Acum câteva luni, când Igloo își aniversa zece ani de existență, Bruno Andreșoiu, editorul redutabilei reviste de arhitectură și directorul Igloomedia, mărturisea în editorialul numărului respectiv intenția unei „trageri de cârmă pentru a schimba direcția de navigare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dinspre Cotroceni. Pe scurt, cu vorba cui știm: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!“ Sfârșit de rubrică. Cu acest text mi-am încheiat, în iunie 2012, rubrica din Dilema veche începută în aprilie 2010. Cu toate că știu bine câte încruntări stârnesc pe chipul judecătorilor literari culegerile de articole, nu m am sfiit niciodată să recurg la acest procedeu de pură conștiință (și, într-un fel, igienă) profesională. Sortită prin definiție efemerului, atunci când vizează principii și fapte perene, ori când depășește
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în medii pe care un burghez obișnuit le-ar fi evitat. Avea prieteni prin mahalale, pe la tară, mai ales de când cu Mișcarea, intra prin locuințe sordide, mânca la masă chiar și cu o spălătoreasă, fără nici o Netrebnicule! (fr.). G. Călinescu încruntare, cu un firesc extraordinar. Nu făcea nici o sforțare pentru asta, de aceea și plăcea grozav oamenilor simpli. Cu "camarazii" Hangerliu dormise de atâtea ori doi într-un pat, suportând miasmele inerente cazării în comun. Singurul lucru care distingea pe Max
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
independență în complimentele sale onctuoase. Pomponescu spuse din mișcarea mâinilor că totul e zădărnicie, apoi voi să afle opinia lui Gaittany. - Crezi c-am făcut bine? Pentru întîia dată Pomponescu punea o astfel de întrebare, ce părea sinceră, judecând după încruntarea ochilor săi. Lui Gaittany, profesorul de beton armat i se păru cam alterat la față, îmbătrînit. El, care nu-și putea închipui respingerea unei mari demnități publice, exprimă un reproș zîmbitor: . - Ce vorbiți?! Ați făcut foarte bine, era nevoie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se prăbuși ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înalte imperii, către care corpul zbura cu capu-nainte, spărgând alveolele moi ale viitorului. De aceea, pe partea deschisă spre viitor a trupului, pe ovalul ce-avea stanțat semnul OMO, pe palma facială în care citeai, înscrise-n linii adânci, zâmbetul, încruntarea, nedumerirea, disprețul, neîncrederea, neliniștea, ura, regretul, tristețea, cinismul, cruzimea, în care ghiceai prietenul sau dușmanul, iubitul sau necunoscutul, pe palma deschisă ce susținea, ca o mână de rege, sfera cerebrală, se grupau vămile, strâns lipite de creier: globii oculari, bile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și profesorilor de azi trebuie să fie luat de cineva; timpul trece, puterile și forța lor scad, iar noi ne facem mari și trebuie să ne găsim un rost și o ocupație, zice Raluca. Ochii lui Sorin o privesc cu încruntare. Care va să zică, părinții tot îmbătrânesc. Și, până la urmă,... O întâmplare cu tâlc Toată familia e neliniștită. Mama și Sorina stau mereu în jurul lui Sorin. Iar tata a și plecat după doctor; trebuie să sosească din clipă-n clipă. Oare ce s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
luat-o către est spre Spree. — Doamne, sper din tot sufletul că nu e prea târziu, urlă Six. Își recăpătase vigoarea de dinainte și se uita cu hotărâre În față, un bărbat de acțiune, având pe chip doar o ușoară Încruntare, care-i trăda neliniștea. De obicei, sunt un excelent judecător al caracterului unui om, zise el, ca un fel de explicație, dar dacă asta e vreo consolare pentru dumneata, Herr Gunther, mă tem că te-am subestimat profund. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să fie doctorașu’? Nici vorbă. Sub luminile din studio, deformat de transmisie și de stresul apariției în public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de o cămașă roșie fără guler, care părea din mătase. Pe ecran părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vom fi gata să îndeplinim dorința padișahului, pornind către Edirne. Domnul încheie, urând lui Selin pașa o zi bună și-l concedie cu un gest abia schițat al capului. Zâmbea domnul cu toată gura fără ca pe frunte să-i apară încruntarea de durere. Să mă fi înșelat oare Constantin bei? - se trezi Kuciuk Selin vorbind cu glas tare. Doar am stabilit că plecarea va fi astăzi după rugăciunea de dimineață, și iată, soarele arată aproape prânzul și... nimic. Unde e alaiul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorinței împăratului să aflăm și părerea divanului nostru. Nu putem dar să primim cinstea ce ni se face până nu va fi venit răspunsul boierilor țării. Turbanele albe aprobau, mișcându-se lent, nostalgic, sub ele gânduri și întrebări nășteau vagi încruntări. Oare ei de când nu mai sunt consultați? Reprezentanți ai marilor familii turce, ocupau - în special de când vizirii veneau din devșirmé, adică dintre copiii creștini din școlile de ieniceri și copiii de casă trecuți la Coran - doar un post de corativ
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
găsească împăcați creștinește și cu cugete curate. Boierii lăcrimau, doamna Marica plângea, la fel și celelalte femei, doar vodă și cei patru feciori ai săi zâmbeau ca de pe zugrăveala de la Hurezi, doar că între sprâncene li se desena la toți încruntarea..., chiar și lui Mateiaș mezinul. Ultimului boier care-i sărută mâna, Io Constantin Voievod îi înmână o scrisoare către Ștefan Vodă. — Mă rog finului nostru Ștefan Vodă să aibă grijă de averea noastră, ca vânzările de bucate și de vite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spus, ce interesează și folosește celor ce ne ascultă. Să nu ne manifestăm niciodată cu nervozitate. Înainte de a vorbi cu cineva, să afișăm un zâmbet pe fața noastră. Zâmbetul îl va determina pe interlocutorul nostru să accepte discuția cu noi. Încruntarea și tonul ridicat al vocii noastre, îl va speria pe interlocutorul nostru și acesta va fugi de noi. Să nu vorbim fără rost niciodată, deoarece și vorbele ca și gândurile se înfăptuiesc în realitatea vieții noastre, prin acțiunea legii cauză-efect
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
se Întâmpla. Nu putea nici măcar să se certe ca lumea, dacă avea nevoie să se apere. Se bâlbâia, În căutarea cuvintelor potrivite. Orice avusese special devenise inutil și irelevant, iar ce prețuia ea mai mult fie era primit cu o Încruntare, fie le era necunoscut acestor oameni. Tot ceea ce pierduse Îi lăsase un gol În suflet. Era un gol pe care numai dragostea sau relațiile nu Îl puteau umple. Chiar și alături de cei doi bărbați pe care-i iubise, primul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când vroiam, să privesc doar ceea ce aveam chef să privesc, să trag cu ochiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]