1,310 matches
-
aibă cu fiica lui, care continua să trăiască în lumea ei, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți erau nervoși și nedumeriți.- Lea, după ce termini, te aștept la mine în birou! rupse el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate.- Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie.- Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați!... XVI. DILEME ( FRAGMENT 28), de Silvia Giurgiu
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Și alta se va înălța mirată, Nu pentru Cel ce-a fost bătut în cuie. O frunte genială-i decretată, Dar piatra-i moartă, n-ar putea să spuie Acelor ce se chinuie să-l suie De ce e bolta tristă, încruntată. Statuile se-nalță cu duiumul, Cu-ncrâncenare-n uzurpate roluri, Însă dispar cum se destramă fumul... Nu vor rămâne după ele goluri, Destinul le va spulbera și scrumul... Aducem mulți himerelor oboluri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Himere / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare
HIMERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Himere_0.html [Corola-blog/BlogPost/356984_a_358313]
-
și criticul de artă spune despre această carte: “el scrie o carte împotriva lui Cărtărescu, dar fără îndoială, animat subteran de un demon polemic îndărătnic și nesățios, el scrie o carte din care nu poate fi exclus cu totul dialogul încruntat și chiorâș cu Cărtărescu“, “o călătorie responsabilă condusă inteligent și consemnată, de multe ori, memorabil, când în singurătate, când în compania unor citate mai mult sau mai puțin celebre“. “Există încă un popor român din care nu ne e rușine
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Panegiric_emotional_implini_al_florin_tene_1372758075.html [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
el, în sinea lui, era sigur că unii dintre colegi nici nu îi cunoșteau numele real. La nașterea lui, probabil că Dumnezeu se amuzase modelându-i pe buze un rictus ciudat, pe care nu reușea să îl mascheze, oricât de încruntat ar fi stat. Își lăsase părul creț și întunecat ca noaptea să crească mai mult decât ar fi dictat-o moda, în speranța că șuvițele care îi încadrau fața vor îndulci expresia. Ansamblul nu era strălucit, iar el era conștient
MASCĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417062093.html [Corola-blog/BlogPost/382094_a_383423]
-
în jurul lui Cezar care se prefăcea ca nu o mai poate stăpâni. - Mona! Încetează, Mona! Uf! Și tu nu mai râde, că iei bătăiță! Ești mai copil ca ei, zău așa, l-a repezit Gabi pe soțul ei privindu-l încruntată, în speranța că și copiii se vor liniști dacă este autoritară cu tăticul lor. Și efectul a fost cel scontat. Mai multe persoane au auzit discuția și întorceau capul către ei zâmbindu-le cu multă înțelegere și simpatie. Erau toți
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_10_.html [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
straie bătute-n culoare împărătească, numai că ... purpura-i curgea ca sângele în valuri, pe sub coaja tencuielii în care îl ținuseră prizonier pe viață toți ienicerii. L-am recuoscut de cum L-am văzut după ochii amândoi și sprânceana un pic încruntată, după cuvântul din gură și, mai ales, după Dreapta cu care-mi făcea semn să trag mai aproape de El, spre zid și ... să-I cânt ,,Leru-i ler, flori de gutui”, așa ca în Țară la noi. Nu, nu să-L
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
la salutul celuilalt. - Măi băiatule, dacă nu am și eu decât fete, mi ar fi fost drag să ... Bine, bine, am înțeles, nu te mai uita urât la mine, a schimbat șeful de post imediat vorba când a văzut fața încruntată a bărbatului ce rămăsese în cadrul porții cu o mână ridicată parcă pentru a lovi. E groasă rău de data asta. În ce necaz te ai mai băgat iar? Nu ți vine și ție să ți mergi pe cale odată și o dată
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
aici că dacă... - Niciun dacă, bre! A zis numele meu careva, pe undeva, ia spune? s a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l au dat... Au dat doar portretul robot. Seamănă rău de tot cu tine, băiatul. - Lasă dracului expresia aia, că mă înfurii rău de tot! Ți am zis
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
deh, e pământul lui și toată recolta e a lui... Ce, bă, nu vă convine? Vreți să fiți mereu slugi la CAP? se îndrepta el cu aceste întrebări spre cei ce stăteau rezemați pe mesele de la perete și-l priveau încruntați. „Aha! N-ați avut pământ și nu aveți ce lua. Asta e, nu? Lasă, bă, că o să munciți la noi, ăștia care o să-l avem! De mână de lucru va fi nevoie, oameni buni... Dar, să țineți minte, bă sărăntocilor
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
un costum ce imita pielea, cu aere de vedetă, în ritmul melodiei. A încremenit când privirea ei s-a oprit asupra lui și i-a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, s-a întors cu tot trupul, cu privirea în podea, încruntat și, fără să spună ceva prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu-se de cuplurile de dansatori care, oricum, nu i-au dat nicio atenție... Atent și conștiincios în toate activitățile, Gabriel a terminat serviciul militar cu gradul de
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de iubire al cerului, acum însă simt altfel... Funiile ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
-și brațele în chip de învingător... Cele două ore de după pauză au fost, cel puțin în mintea acelor elevi, cele mai lungi din semestrul ce încheia anul școlar. Sandu își furișa privirile spre banca a doua, asupra Mihaelei, țintuind-o încruntat, încă supărat că l-a înfruntat în fața grupului. „Hm! Da’ ce se crede ea? Că e cea mai deșteaptă? Știe ea mai bine ca mine cum arată marea la Constanța sau la Eforie? Fac prinsoare că nici n-a văzut
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 by http://confluente.ro/Muntele_sihastrilor_1_marian_malciu_1373620658.html [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
și doamna Mariana să zbiere, dacă vezi că nu sunt eu, dă-mi drumul! Lasă-mă să plec! Deși tremura de spaimă, repetă, lasă-mă în pace pe mine! Vreau să mă întorc acasă, la soțul meu! Omul o privea încruntat și atent. La un moment dat i se păru că gândurile îi plecaseră în altă parte și că parcă se uita prin ea. În sufletul ei spera că va scăpa din calvarul ăsta. Privindu-l mai atentă, i se făcu
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1444571947.html [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
toamnă. Lumina abia se vedea prin cețurile negre persistente după o noapte ploioasă cu un vânt ce-mi zgribulise și somnul. Am primit această zi ca o nemaiîntâlnită paradă în zumzetul vântului plumburiu ținând pe umeri o ceață crestată și încruntată, trăgând peste ochii pădurii doruri uscate ori suspinări în lunecare. De aproape o săptămână mă aflam aici la Gropeni, pe malul Dunării, pentru câteva zile de creație avându-i ca invitați pe niște prieteni artiști-plasici, profesori de desen în orașul
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Intr_o_toamna_la_gropeni_constanta_abalasei_donosa_1393324369.html [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Vise prăfuite... N- am renunțat la noi, să știi Deși nu ești nici pe departe Vreun lord ce imi trimite poezii Ori trandafiri în miez de noapte. Nici nu zâmbești, esti încruntat, Vorbești la telefon continuu, Discursul tău a lâncezit, pari supărat. Și ești mereu plecat, s- a încălzit și vinu' De când aștept o urmă( timidă) de păcat. ( firește sunt sobra, nu zâmbesc nici eu) Sărutul s- a uscat demult pe- obraz
VISE PRAFUITE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1460557916.html [Corola-blog/BlogPost/368943_a_370272]
-
Își îndreaptă spatele și zâmbește mulțumit, cu privirea ațintită spre instrumentele de percuție înfășurate în beteală. Devine nerăbdător, cu toate că știe că a venit mai repede decât ora anunțată pentru începerea concertului. Lângă el se așează doi flăcăi gălăgioși. Îi privește încruntat, nemulțumit și mustrător. - Ăsta vine în țară numai de Crăciun să-și umple desaga și apoi pleacă bine mersi în străinătate, spune unul dintre ei. Nenea Duca ar vrea să îi spună că nu merită privilegiul de a participa la
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1419133228.html [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
din nou se întâmplă acel ceva nelămurit și va trebui să mâzgălesc ceva aici", a hotărât Gabriel, destul de greu, aplecându-se asupra hârtiilor. După fiecare frază lua o pauză de câteva minute. Recitea ce a scris, își exprima nemulțumirea mormăind încruntat și se ridica pentru a măsura în lung și lat încăperea cu pași mici și repezi. Trecea din nou la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să-și amintească exact ce-i ceruse polițistul. Abia acoperise
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Petrov Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dup-o vreme, necuratul, Coada-și vâră între soți, Se-nțeapă unul pe altul, Mai împacă-i...dacă poți! Amândoi stau ca pe ace Și se privesc încruntat, Unul țipă, altul tace, Au un ego...pronunțat! Ea, timidă și sedusă, Se preface supărată, El, mereu cu capsa pusă Și cu mâna ridicată! O alintă... ca bărbatul! Sacul peticu-și găsește, Ea crede c-așa e datul, Îl coase...și
SACUL ŞI PETICUL de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1484425584.html [Corola-blog/BlogPost/377476_a_378805]
-
Iar peste iadu-acesta de chin și zvârcolire Coboară-o pace sumbră desprinsă din mormânt, E ceasul cel din urmă cu cel din urmă înger Cel mai temut luceafăr coboară pe pământ. În urma lui arhangheli, venin din săbii storc Și săbii încruntate înfing peste cuprins Precum gladiatorii din lupte când se-ntorc... Atâta nor de duhuri îmbracă orizontul Că pare-acum pământul un colț din iad desprins. Făcu un semn străjerul, și fiara din adâncuri Legată timp de-o vreme, își năpusti afrontul
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_catalin_varga_1330784989.html [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
și privea strada. Ce faci, tată? îl intreb cu frică să nu mă certe ca mama. Ce să fac, uite, stau aici. Tu ești fata mea, te iubește tata! Și eu te iubesc, tăticuțule! Începe să zâmbească, nu mai este încruntat. Când îi spun „tăticuțule”, el râde și-mi spune: „Eu sunt tătic-cuțel-cățel” și ne jucăm. Mă alinta, niciodată nu mă certa, îmi aducea mereu ceva bun și-mi lua apărarea în fața mamei atunci când făceam prostii. Lasă fata în pace! Ce-
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sapte_ani_0.html [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
Ea mă privea lung... înțelesese. Începu să-și desprindă ușor mâinile de geam și să se înalțe lin... cu privirea ei de foc mereu înfiptă într-a mea, cu o nuanță de dezamăgire parcă în ochii săi roșii și mai încruntată decât la sosire se îndepărtă... mereu cu fața către mine, înălțându-se, cu spatele către cerul spuzit de stele și ochii săi nu mă slăbiră nici o clipă, până se pierdu pe cerul spuzit al nopții, la fel cum venise, devenind
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
De atunci însă ,uneori înainte ca cineva apropiat să plece, se întoarce și-mi dă un semn. Mereu e altfel deghizată, însă eu o recunosc ca pe femeia coborâtă din stele,oricât s-ar deghiza și ea mă privește mereu încruntată și amenințătoare . Comunicăm telepatic. Ultima oară am văzut-o acum câțiva ani când tata era în spital și ea a apărut deghizată în femeie ușoară ce mi-l răpea. Am urlat la ea în gând întrebând-o pe cine vrea
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463774383.html [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
târziu, după ce se sătură să o privească, Letiția se retrase în aerul răcoros al sufrageriei. Scoase un mic țipăt de spaimă când dădu de umbra proiectată pe peretele opus terasei. Căpitanul Gherman intrase neauzit, se apropiase de masă și privea încruntat cioburile fine ale termometrului de cameră zdrobit de colțul mesei. O picătură de mercur cât gămălia unui ac, strălucea încă pe lingurița de argint cu care fusese aranjată dulceața de trandafiri pe farfurioare. Vântul porni din nou să bată, aducând
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1465280742.html [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
Petrică! Învățătoarea îi zâmbi copilului, în speranța că-l va vedea și pe el zâmbind. Dar, copilul se întristă și mai tare. ― Petrică, ești bolnav? Te doare ceva? ― Nu! răspunse el. ― Atunci ce este cu tine? De ce ești tot timpul încruntat? Nu-ți place școala? Băiatul tresări, speriat. ― Nu, nu! Aici la școală mă simt cel mai bine. Aici cu colegii mei și cu dumneavoastră! O spuse apăsat, de parcă dorea să o convingă pe învățătoare. ― Dar de ce nu te joci și
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1490614553.html [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]