1,250 matches
-
celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ea (ah, Triunghiul Bermudelor dintre coapsele Ei!), a început să te sufoce cu sărutările Ei, să te sfâșie cu dinții, să te mursece (se enervase deja!), smulgând hălci crude din tine, înfulecându-te pe nemestecate.“ Se simte... plăcerea cu care încruntatul filozof evocă - sub pretextul că dezaprobă - erecția, actul sexual, sexul femeii etc. O carte care it ´ i face sete Unii autori cred că frumusețea unei cărți constă în frumusețea realității descrise în paginile ei. Dacă personajele sunt frumoase, dacă hainele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
turbulente Versurile lui Ara Alexandru Șișmanian din volumul Migrene IV (Paralela 45, Pitești, 2007) sunt la fel de obscure ca acelea ale Roxanei Gabriela Braniște, la care există referiri în această carte. Autorul nu este însă zglobiu-cabalistic ca Roxana Gabriela Braniște, ci încruntat ezoteric și macabru-licențios, ca el însuși, cel din volumele Migrene I, II și III, publicate anterior. Iată, ca ilustrare, extrase din mai multe poeme: „unde să intri cu partea ca să fii expulzat cu întregul • ca un căluș digital într-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dat de asfalt. Eu zic că a fost un semn ceresc... A apărut soarele, ceea ce înseamnă... Tacă-ți fleoanca, se rățoiește EL. Dispute electorale O vreme chinuitoare, cu vînt, lapoviță și frig se abătuse asupra Iașilor și oamenii, zgribuliți și încruntați, grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu fața asta de îndrăgostită? Te-a pălit astenia, te descompui, fetițo, te descompui? Am irosit orzul pe gâște anul aceasta! Hai, ieși, du-te și dă cu apă pe față! Doamna Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
insinuant, continuu, o susține atitudinea degajată, exercițiul ei Îndelungat de a vrea și de a ști să placă, profesarea acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot ?! Băiatul (mormăind): Păi, ea m-a trimis ! Celălalt copil (arată cu degetul spre postamentul de piatră) : Unde ? Singur, la statuia lui Vishnu ?! (întorcându-se spre el, râzând) Nu te cred ! Mă, tu vrei să fugi de-acasă ! Băiatul (hotărât, încruntat, cu pumnii strânși, repezindu-se la ei amenințător): Dacă vreți să știți, eu o să prind picioarele timpului, că așa mi-a spus mama ! O să-l țin strâns, o să-l aduc pe tata înapoi și n-o să mai fim "cei necurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de Anatomie, cu figura de pe copertă puternic colorată. Cu o pâclă de gânduri În minte a pornit către biroul secretarului de partid... ― Intră! S-a auzit răspunsul sec de dincolo de ușă. ― Bună ziua - a salutat Gruia, privind la chipul rece și Încruntat al securistului. ― Te ai hotărât să te prezinți? Gruia n-a răspuns la Întrebare, căreia nu-i vedea decât partea de reproș. A rămas În picioare, ținând tratatul de Anatomie la piept, cu desenul de pe copertă la vedere. Spre satisfacția
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni necunoscuți, femeia îl trase tare de mână înăuntru și trânti ușa după ea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi pe cine arestăm?... Pădurarii tăcuseră cu bărbiile în piept, de parcă ar fi fost cu ceva vinovați, iar milițienii se priviseră unii pe alții încruntați și posomorâți. În cele din urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descendentul unor vestiți haiduci din Codrii Vlăsiei, era mai puțin exuberant și nu prea vorbăreț. Deși era aranjat convenabil în casa unor rude materne, unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la postul de miliție, unde un ofițer de la Securitate îl supuse unui lung interogatoriu în legătură cu Fănel Trifu, despre care declară că nu-l mai văzuse de mult timp și că nu mai știa nimic despre soarta lui. Ofițerul, un tip încruntat și nervos, îl amenință cu pușcăria, dar până la urmă îl lăsă să se întoarcă teafăr și nevătămat acasă, unde Mariana îl așteptase cu lampa aprinsă toată noaptea, temându-se că va fi arestat, iar ea va rămâne singură cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit-o. Fetița mea înfloritoare, fetița mea pură și diafană nu mai exista. În locul ei se găsea o tânără palidă, încruntată, cu o cicatrice sângerândă pe obrazul stâng. Doar ochii erau ai ei, ochii lui Simion. Deci era ea, Minodora, copilul meu, copilul unic al iubirii mele unice. Trăia, și asta era cel mai important. A doua zi mi-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe Angi pe obraz, vizibil cu entuziasm: Ce bine că ai putut să vii. Te așteptam. Apoi, privindu-mă, îmi zâmbi și adăugă: Tu trebuie să fii fiica lui Angi, îmi întinse mâna, zâmbind. Eu sunt Amèlie. Îi întinsei mâna, încruntată. Nu numai faptul că îl primi pe Angi așa cum o făcu mă irită, ci și felul în care mă privi și mă dădu în vileag ca pe fiica lui, când ceilalți era limpede că mă considerau frumoasa parteneră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la tăcerea mea, deveni și mai atent. Puțin încruntat, mă privea mai tot timpul și era pregătit să-mi satisfacă cel mai mic capriciu. La un moment dat îmi luă bărbia în mâini și, uitându-se în ochii mei, mă întrebă dacă nu mă poate ajuta cu ceva. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-mi faci? Infidelule. A! În plus de faptul că mă bagi în sperieți plecând așa, mă mai și jignești, fără temei, țipă el nemulțumit. Ipocritule! încercai fără succes să plec și aș fi plecat. Se opri o clipă, întrebând încruntat, cu tot sufletul: Asta crezi? Vocea lui șoptită marca un moment capital. Eu știusem atunci că nu mă minte, că mi-a fost fidel din prima noapte. Asta simțisem de la început, altfel povestea noastră nu-și avea rostul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pat. O.K. Deci e plăcut să fii cu cineva, dacă-ți pică. Să vedem ce ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e vorba de cineva mult mai puternic decât dânsul. Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
foarte încet, abia găsindu-și cuvintele: - Dar tu nu ești așa, știu asta bine, căci am ajuns să te cunosc... Cred că ar trebui să încerci să fii mai optimistă... 88 Rareș Tiron - Sigur că nu sunt așa!, izbucni Maria încruntată. Deloc nu sunt! Însă nu pot să fiu nicidecum optimistă. Nu pot și nici nu vreau să-mi rezerv libertatea de a face imprudența asta. În primul rând, pentru că nu vreau, cu niciun chip, să-mi fac iluzii, doar pentru ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare om este nefericit în felul lui. Pe de altă parte, revin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile cunoscute, cei trei bărbați
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și faptul că era dintre cei care n-au nevoie să amenințe decât o singură dată, și cel mai adesea nici atât. Dar chiar și așa, Alatriste Își răsuci cu două degete un vârf al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii În rate, nici să fie probozit, noaptea și la lumina unui felinar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o mică săliță Împodobită cu covoare flamande și avea la Îndemână, pe o masă acoperită cu catifea verde, un pahar cu rachiu din care nu băuse. Guadalmedina, Într-un superb halat de noapte și cu papuci de atlaz, preocupat și Încruntat, se plimba de colo-colo prin fața șemineului aprins, cugetând la cele povestite chiar atunci de Alatriste: istoria adevărată, pas cu pas, a celor petrecute, cu doar câteva omisiuni, de la episodul cu mascații până la deznodământul ambuscadei de pe drumeag. Contele era una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra și pe Mediterana, după ce fugise de la școală ca să se Înroleze ca paj și toboșar la treisprezece ani - Întipărise În el felul acela de a accepta riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
susținuse în picioare. A mai avut timp s-o prindă înainte de a se izbi de mobilă, dar în schimb s-a lovit ea. A încercat să-i ridice capul, ca s-o ajute să respire, și a privit-o: era încruntată, avea fruntea asudată și bodogănea întruna. A mângâiat-o până i s-a părut că s-a liniștit, cufundându-se într-un vis care i-a adus în mod inexplicabil un zâmbet pe față. Oare ce vedea bunica? Ce amintiri
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
insignifianți pentru Y și viceversa. Criteriul secționării și al valorizării nu mai este unificat-estetic, ci fluid-ideologic. De ani buni, "optzecistul" Ion Simuț face eforturi notabile de a se desprinde de militantismul postmodernismului autohton (un postmodernism deloc tolerant și relaxat, ci încruntat, mohorât, suspicios), pentru a deveni, cum spune, o parte din conștiința critică a literaturii române contemporane. Simptomele actualității literare e un titlu care-l reprezintă atât prin conținutul eterogen, dar integrat al volumului, cât și prin termenii de pe copertă, reiterați
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]