2,466 matches
-
și enervant, duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea că asistă la o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca, căci ușile sălii erau încuiate, iar cheile nu mai existau demult. Și, cititorule, dacă stai să te gândești bine, adevărata tragedie seacă și amară aici nu era atât faptul că ea petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucra febril și Încerca să găsească o portiță de scăpare. Școala avea o așezare În forma literei “U”. Cancelaria se afla undeva În față, completând litera “u”, devenind astfel un pătrat. A tras cu disperare de ușile claselor. Toate erau Încuiate, cancelaria, de asemenea. În timp ce mai Încerca o ultimă ușă pentru a se salva, aude pași apropiindu-se, și voci din ce În ce mai aproape de locul În care se afla. Întunericul Încă mai lăsa umbre pe ici pe colo. Unde este cancelaria? insista omul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cuvertură și ieși cu el în brațe pe ușă. Reușise să-mi zică doar că intenționa să meargă la parcul de mașini al gospodăriei, să roage pe omul care era de serviciu în acea noapte să-i ducă la spital. Încuiasem ușa și mă așezasem pe pat. Chiar în acea clipă, îmi amintisem visul pe care îl visasem. Atunci nu știam că este păcat să crezi în vise. Nu știu de ce, dar mă cuprinse o frică mare că îmi moare copilul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
încuiată, porțile la fel. Nu trecu mult timp și cineva bătu în poartă. Era o doamnă cunoscută, care venise cu o treabă la ei. Gheorghe aduse din beci un borcan cu compot pentru a o servi pe doamnă, dar nu încuiase ușa cu lacăt, se gândi că o va face pe urmă, după ce va pleca oaspetele, care stătuse până mai târziu. Când plecă doamna de la ei, Ana o însoți până la poartă și, după ce se despărțiră, intrase repede în casă, fără a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
grațioasa asistentă. * - Ei? o întrebă Olga pe prietena ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar deloc. Dar n-am avut la mine un zâmbet de rezervă pentru inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În dulap, dar mâine când vei reveni... Râseră pe seama inginerului care, în lipsă de alte ocupații aduna zâmbete, și-și promiseră să petreacă duminica în pragul căreia se aflau, împreună, ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să merg pe unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fie neîncăpătoare și nu voia în ruptul capului să piardă ceva. Probabil că va ține un speech și el trebuie să fie în față, să audă tot, să prindă tot, toate ideile, tot ce nu fusese încă scris. Corina încuie repede, coborî scările în timp ce și îmbrăca haina. Pe drum o luă la fugă, nu simțea decât o imensă părere de rău că nu putuse să facă mai mult, adică să facă ceva cu adevărat, doar avusese cele mai bune intenții
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-ți spun, ori, mai bine, să-ți arăt. Cum vrei. Cum ți se pare mai potrivit. Mai potrivit mi se pare ca să te invit la mine, în cameră. De ce? O să-ți arăt. S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
observă, lângă piciorul mesei, un sac din plastic, răsturnat. Din el ieșiseră la lumină bani. Bancnote. Multe bancnote, de tot felul cu valori diferite. Unele teancuri, legate profesionist. Altele - vrac. În sfârșit, scapă din bătaie. O zbughi în bae. Dânsa încuie ușa, după care fugi la telefon, și accesă numărul 112. Spuse rapid ce-i trecuse prin cap să spună. Se duse apoi la bae și-cuie ușa. Se lipi cu spatele de ușă. Nu dură prea mult și apărură cei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la vedere, de către mireasă, mire și alte câteva persoane dinainte stabilite. Timpul, pentru cei doi, părea că se deapănă prea cu încetinitorul. În sfârșit, au părăsit arena distracției, și ultimele persoane cu atribuții organizatorice. Au mai rămas mirii. Mirele a încuiat caseta metalică în care fuseseră ascunși banii, mireasa o luase, o pusese la subsioară, și erau gata de a părăsi, și ei, localul. Atunci, cagularii au izbucnit din autoturismul în care se ascunseseră, au dat buzna peste miri, strigând, amenințător
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ploaia încetând, valurile pierzându-și marea putere devastatoare, iar, pe cer, apărând un soare care nu l-ar fi mai putut lăsa pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se uită descumpănit la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în curtea unui mare șef din oraș, la acea oră. Îl recunosc numaidecât: era gestionarul prăvăliei (magazin înseamnă ceva mai mare și mai diversificat) la care se vindeau lactatele. Avea două plase în mâini și călca apăsat. Intră în curte, încuie portița după el, se oprește puțin în verandă, descuie ușa bucătăriei și zăbovește cel puțin vreo cinci-șapte minute acolo. Se auzeau mișcări pe la chiuvetă, pe la aragaz, ca și cum voia să-și facă o cafea sau să fiarbă laptele. Hotărâsem să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd cine intră în curte. O recunosc pe doamna de la Pâine. Intră, lasă plasele jos, încuie după ea, își reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reia plasele și se îndreaptă spre bucătărie. Din bucătărie, aceasta fiind foarte aproape de șopron, se aude vorbă și mai apoi tăcere. Deja începusem să înțeleg ce fel de comunicare se pune la cale în bucătărie, mai ales că femeia și încuiase după ea, portița. Era clar că nu mai aveam cum să ies curând din bazin și că trebuia să mă mulțumesc cu ceea ce-mi oferea spațiul de câțiva metri cubi, oferit de cavitatea pe care mi propusesem parcă cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult. Bine, domnule. Lasă-le aici. Ai încredere. Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în stradă, după care încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a Iozefinei, venită pe nepuse masa, stârnește râsul. Roji aplaudă: Asta e o glumă în premieră tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și mai apoi, altul. Prea repede le zici - remarca doamna Finica zâmbind cu ochii ei micșorați. După vreo câteva bancuri plasate doar pentru o oarecare încălzire în prealabil, Grig pregătea bomba, dar nu înainte de a-l ruga pe Bogdan să încuie ușa. Așa se petrecură lucrurile și în seara în care nu credea niciunul dintre soții Paloș că ar mai veni vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vara. Bogdan se întoarse spre musafir zâmbind: Să nu zici, domnule, că ai venit iară cu “o bombă” - își îndreptă pictorul privirea către Grig. Lui Grig îi și fugiră privirile spre ușă, din reflex, ca și cum ar fi vrut s-o încuie repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spre ușă, din reflex, ca și cum ar fi vrut s-o încuie repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul, gratiile și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu ușile închise. Adică discuțiile ar putea fi contra curentului. Tot pictorul completă: Nici când ascult Europa Liberă nu încui ușile și nici ferestrele - zise domnul Bogdan. Eu n-aș putea, onorate doamne și stimate domn - făcu Grig dezinvolt, accentuând nota de exagerare a respectului față de gazde tot din simpla rațiune a stârnirii râsului-Așa mam obișnuit de când eram mic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrebat ea, privind galeș la Hliboceanu. Costache, care - se vedea bine că nu are chef de vorbă - i-a răspuns: Dacă Pâcu zice așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu crezi. Tocmai mă gândeam să încui porțile și să mă duc acasă, când hopaaa... o dat buzna treaba peste mine. M-am și speriat când am văzut că ușa se dă de perete și intră flăcăul ista ca un harap, plin de omăt din cap până în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]