792 matches
-
discuri de vinilin de la Gică Petrescu au fost uitate! Dacă ele n-or mai fi într-o zi, nimic n-ar mai exista în urma lui Gică Petrescu! Apartamentul său dintr-un bloc de pe Bulevardul Elisabeta din București are o ușă încuiată, cu sigiliu pus. Înăuntru e pustiul iar pustiului, și lui i se plătește chirie. S-a acumulat o datorie grea la asociație, de când s-a stins maestrul, iar cine ar trebui să identifice o soluție, alcătuiește variante penibile de soluții
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
Emerit». Emeriți au fost mai mulți: mari cântăreți și actori din teatre, dar ca artist de revistă, Gică a fost singurul... emerit!” (Alexandru Arșinel). Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gică Petrescu. În urma maestrului, doar o ușă încuiată... / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
o ușă aurie și mare se deschise, și doi îngeri-străjeri îmbrăcați în straie albe, cu părul lung și cu aripi coborâră pe pământ. Amândoi aveau o sabie. Unul ținea într-o mână trei lacăte mari, identice cu cele care fusese încuiată colivia cea uriașă, și celălalt avea o harpă. Când ajunseră pe pământ, cel cu harpa, începu să cânte duios una din colindele de Crăciun. Celălalt înger îi privi pe toți și apoi vorbi: - Moș Crăciun, cum te simți? Acum am
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul jalnicei "vrednicii"omenești, ușa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi și care ne-ar face "vrednici"de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepția Sfințeniei lui Iisus Hristos însuși pe care El în nesfârșita Sa dragoste și milostivire ne-a împărtășit-o și nouă
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
dulceața comunicării cu Domnul, trebuie să ne asemănam tot mai mult cu El, și El este sfânt. În umblarea Lui pe acest pământ a fost smerit. Chiar și acum, deși este încununat de slavă, faptul că El stă la uși încuiate și bate, mi se pare un fel de... umilință!... El, Domnul Universului, bate la ușile ferecate de păcat ale inimilor noastre: "Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el
SINGURA SI ADEVARATA IMPLINIRE A VIETII NOASTRE de ADINA SAS-SIMONIAK în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349008_a_350337]
-
de Ion Inculeț N-a fost un om supărat pe regim și asta n-am înțeles-o niciodată. Muncea mult și vorbea cu tâlc. Se purta îngrijit, cu cămașă albă zilnic. Serile citea și se ruga în singurătate, cu ușa încuiată. Mergea drept pe drum. Era frumos și plin de demnitate.. Nu înjura. Nu mânca mult. Nu bea decât două păhăruțe de vin bun la o masă. Vinul îl cumpăra numai de la oameni gospodari care știa el că aveau vie și
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
îl voi arunca că nu mai pot iubire să-mi doresc. Să nu mă cauți, dar dacă m-ai găsit să știi că vreau să îți rămân plecată Din timpul meu să nu mai risipești și lasă-mi poarta inimii încuiată. Referință Bibliografică: Să nu mă cauți / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1319, Anul IV, 11 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SĂ NU MĂ CAUŢI de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349401_a_350730]
-
a oprit la un onsen, o baie termală tradițională japoneză, într-un complex turistic foarte plăcut. Suntem primiți cu o mică plecăciune de un japonez care ne îndeamnă să ne descălțăm și să punem pantofii în locker, într-un dulăpior încuiat. De acolo luăm o cheie cu un număr, pe care o lăsăm la recepție, în schimbul altui număr. Ni se înmânează, cu o plecăciune, un prosop plușat și un mic cadou personal, un alt prosop mai mic, pe care să-l
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Rialto, cel mai mare pod peste Canal Grande. În Florența, peste Arno, Ponte Vecchio are o mulțime de magazine de bijuterii. Tot acolo există un obicei străvechi - la mijlocul podului, în jurul statuii lui Benvenuto Cellini, să prinzi de pod un lacăt încuiat, ca simbol al dragostei eterne. În fiecare săptămână, municipalitatea e obligată să taie kilograme de lacăte. În Roma se găsește unul din cele mai frumoase poduri din lume - cel care, peste Tibru, duce la castelul San Angelo. Proiectat de Bernini
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
o dublă biografie, cu „el înfometat, iar ea, sursă de hrană”, în „A fost odată”se ajunge la eludarea minimei decențe în favoarea unui stil neartistic.(„Dragostea a fost odată, / sunt uncheaș, am și prostată, / Poți veni și dezbrăcată, / Gășești ușa încuiată. „/ „Bă, amice”este struturat pe stanțe scurte, șucare, cu iz de târg periferic în care se fac portrete satirice la adresa consoartelor sau concitadinelor. Se sare și în această ipostază peste măsura permisă de decență („Văduva”) Apar însă, în mod ciudat
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
de la arest. Ai fost ținut că nu ți-ai făcut temele! În fond și la urma urmelor cam aveau dreptate. Lui însă îi lipsea George. Altceva nu mai conta. * La “arest” rămâneau cei mai zăbăuci copii. Domnul Diță îi ținea încuiați o oră în sala de clasă, pentru a-și scrie temele nefăcute. În vremea asta el își cumpăra pâinea, o ducea acasă, sorbea liniștit zeama unui borș, citea câteva rânduri după care petrecea drumul înapoi către școală să-și elibereze
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VIAȚA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului, mereu încuiate, mereu pe picior de plecare, niciodată pregătiți pe deplin... ne mistuim în iubiri de o clipă făcând din ele verbe la trecut, ne înălțăm din căderi învățând singuri ce-i zborul, ctitorim în cenușă zidiri cu noi înșine în temelii
VIAŢA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366613_a_367942]
-
sfârșit. Cele sfinte, Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt doar pentru cei ce sunt sfinți. Dar nimeni nu este sfânt decât Unul Sfânt Iisus Hristos. Și în acest fel, la nivelul jalnicei "vrednicii"omenești, ușa este încuiată; nu există nimic ce putem oferi și care ne-ar face "vrednici"de acest Dar Sfânt. Într-adevăr nimic, cu excepția Sfințeniei lui Iisus Hristos însuși pe care El în nesfârșita Sa dragoste și milostivire ne-a împărtășit-o și nouă
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
și bagă la cap, că ce vă arăt este valabil pentru amândouă. Nu vă prezentați ca două proaste în fața băieților. Sunt destui proști printre ei care nu știu despre ce dorește o fată tânără de la ei. Chiar dacă sunt niște țărani încuiați, pot face și ei uneori mai mult decât au auzit din poveștile altora, așa că deschide bine ochii ce trebuie să-ți facă un băiat ca să te simți bine și atrasă de el. - Eleonora, lasă copilele în pace, nu te mai
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
zbatere de-acorduria început să-mi doarăși să-mi cântefără orchestră,fără dirijor... XI. VIAȚA ÎNTRE DOUĂ GEAMANTANE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2040 din 01 august 2016. Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului, mereu încuiate, mereu pe picior de plecare, niciodată pregătiți pe deplin... ne mistuim în iubiri de o clipă făcând din ele verbe la trecut, ne înălțăm din căderi învățând singuri ce-i zborul, ctitorim în cenușă zidiri cu noi înșine în temelii
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
rădăcini și rodim prin copii.... acolo, între ele, ca între două paranteze ne conjugăm diurn, necenzurați, uneori împreună alteori pe cont propriu, și alte verbe-ale trăirii.... ... Citește mai mult Între două verbe ca între două geamantane păstrate în spatele gândului,mereu încuiate,mereu pe picior de plecare,niciodată pregătiți pe deplin...ne mistuim în iubiri de o clipăfăcând din ele verbe la trecut,ne înălțăm din căderiînvățând singuri ce-i zborul,ctitorim în cenușă zidiricu noi înșine în temelii,înflorim din rădăciniși
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
ți-am lăsat o floare Ce mi-a crescut în suflet și uneori mă doare. Câte amurguri, vise și stele-ngândurate Mi-ai dăruit tu mie... mă regăsesc în toate. Am acostat o clipă la țărmul slovei tale. E ușa încuiată, dar am găsit o cale. În fuga-mi clandestină, cu roua în cuvinte Îți mulțumesc, poete, prin slova mea fierbinte. ALERGARE Alerg în sus, alerg în jos, Alerg prin tot ce e frumos. Printre ninsori sau flori de mai, Alerg
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
sunt mai frumoase și este zăpadă mai multă și se merge cu colindul. Am colegi, aici la oraș, care nu știu ce înseamnă sa mergi cu colindul. Nu în toate cartierele de aici se mai păstrează acest obicei. La blocuri sunt ușile încuiate și aproape nimeni nu deschide dacă aude la interfon că vin colindătorii. Nici nu se mai dau daruri acestora, după datină. Se dau bani și copiii merg să-și cumpere sucuri și gumă de mestecat sau țigări, din păcate. Și
VACANŢA DE CRĂCIUN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351385_a_352714]
-
ar cade cerul, raiul n-ar mai fi un vis. Între oameni n-ar fi pizmă, traiul n-ar mai fi hidos, Cu Dumnezeu, mână de mână, ne-am plimba prin Paradis. Dacă, în seara de Crăciun, tu ții poarta încuiată, O să mă cațăr peste ea, ca să te colind în tindă. La căsuța cea săracă poarta-i veșnic descuiată; Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă. Referință Bibliografică: Mama, cu mine în brațe, la geam cântă o colindă
MAMA, CU MINE ÎN BRAŢE, LA GEAM CÂNTĂ O COLINDĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350973_a_352302]
-
89 -17 Dec. 2011 Nu știu de ce, dar îmi vine să plâng, Prin mine acum e un fel de răscoală, Decembrie, gândul mă-ntreabă nătâng, Pe treptele-acelea de catedrală De ce ei muriră atunci și ne mor, Copiii aceia lângă zări încuiate? Doamne, iartă-le sufletul lor, Iartă-ne, Doamne, acele păcate! ................................................... Sunt un om liber, prea liber acum, Lacrima pruncilor arde sub pleoape, Se-aude Colindul cum vine pe drum- Vai, TIMIȘOARA e-atât de aproape! Referință Bibliografică: Colind însângerat... / Nicolae
COLIND ÎNSÂNGERAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351018_a_352347]
-
după spusele fetei. Se potrivește descrierii... Ia spune, omule, aici ai lăsat mașina, sau ba? l-a întrebat el pe stăpânul casei, privindu-l parcă dușmănos și fără încredere. - Da, domnule procuror. Am lăsat-o aici, în fața casei. Asigurată și încuiată... Se vedea și din drum, că doar n-aveam ce ascunde. - Ai văzut-o vreodată în ultimele două săptămâni, domnule ajutor șef de post? - Da, domnule procuror. Am văzut-o de vreo trei ori, când făceam rondul de noapte. În
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
ușa!... După dumneavoastră, domnule comisar, l-a invitat amabil pe acesta, încercând o înclinare pe care trupul său mătăhălos nu prea a reușit-o. - Ce-i asta? a exclamat Gabriel cu reală surprindere. Domnule comisar, jur că am lăsat ușa încuiată... La fel ca poarta de la curte... Am verificat doar. E descuiată... În mod sigur am încuiat-o. Așa o țin mereu, nu... - Da, am reținut și acest aspect. La anunțul de vânzare ai scris numărul de telefon, sau nu? a
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
câte ceva deranjat. A crezut că i se pare. Era doar un scaun în alt loc și ușile de la dulap deschise. „Înseamnă că a fost adevărat atunci, nu mi s-a părut... Cineva a fost în casă. Dar am găsit ușile încuiate! Parcă a mai fost ceva, dar nu-mi aduc aminte acum.... Nu, nu le spun nimic. E posibil să mă ia în râs. Și așa, după cum văd, procurorul mă ia peste picior și nu crede nimic din ce-i spun
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
așa, domnul Delureanu. Dumneata vei da o mână de ajutor aici. Apoi, cu șeful postului vă organizați să aveți permanent sub supraveghere această casă. Până la noi ordine. Rețineți pe cine pătrunde neautorizat în curte și pe oricine manifestă această intenție... Încuiați toate ușile la final. Lasă cheile, domnule Breazu... Așa! Putem pleca liniștiți la drum. Când tot grupul era la poartă, comisarul Olaru a cerut o lanternă și a îndreptat fasciculul de lumină pe gard, în partea superioară, lângă porțile mari
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
Lasă ora, știu că ești de serviciu. M‑a răpit un nenorocit. Nu știu unde... Nu în București, într‑un sat... O casă sus pe deal... Ca la fata aia... Da, da, da!. E pe capotă, mort... L‑a prins ma-și-na... sunt încuiată.... Știe că ești agent de pază... Nu mai pot, vino, vino! Între porți și mașină... Cum s‑o opresc... Dacă ia foc? Vino! Gabriel a mai zis ceva, dar ea nu mai putea vorbi și nici asculta. Mulțumea Domnului că
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]