184 matches
-
stilul nostru nu este eufemistic. Ne-am deprins a căta pentru orice idee espresia cea mai exactă posibilă. Dac - am voi să glumim, daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur. Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur; de-aceea în adevăr nu știm de ce-am vorbi de ele cu încunjur? Când un om în rebeliune fățișă proclamă azi răsturnarea regelui și e numit mâni adiutant al aceluiaș
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
căta pentru orice idee espresia cea mai exactă posibilă. Dac - am voi să glumim, daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur. Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur; de-aceea în adevăr nu știm de ce-am vorbi de ele cu încunjur? Când un om în rebeliune fățișă proclamă azi răsturnarea regelui și e numit mâni adiutant al aceluiaș rege există aci vrun menajament pentru opinia publică, pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
daca nu ne-ar păsa de adevărul ce-l zicem am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur. Dar lucrurile la noi nu se petrec cu încunjur; de-aceea în adevăr nu știm de ce-am vorbi de ele cu încunjur? Când un om în rebeliune fățișă proclamă azi răsturnarea regelui și e numit mâni adiutant al aceluiaș rege există aci vrun menajament pentru opinia publică, pentru conștiința de drept a poporului? Nici unul. Când un om e medaliat c-un Bene-merenti
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar putea fi fatale. S-a zis adeseori că independența statelor țărmurene ale Dunării nu poate fi, în orice caz, decât relativă, adecă că sunt menite de-a gravita împrejurul uneia sau alteia din cele două mari împărății cari le încunjură. Pentru România s-apropie momentul în car va putea dovedi că acest vechi axiom au încetat de-a fi adevărat. Siguri de sprijinul Europei, oamenii de stat din București vor ști să apere interesele legitime ale țării lor și dezvoltarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de principiu". În tot cursul acestor tratări purtarea României a fost de la început până la sfârșit incorectă și îndărătnică România nu s-a mulțumit cu opoziția din Comisia Dunăreană; ea a mutat cearta pe uliță. Oameni din opoziție cari, vorbind fără încunjur, au poftă de bani și funcții și diplomați austrofobi ai mai multor state se uniră în intrigi de aceeași opinie și în articole de gazetă în cari se vorbea înainte de toate de o siluire a României prin Austria, poftitoare de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rămîne-n urmă și-i merge rău. Acesta e un adevăr valabil, după Darwin, pentru toată lumea organică, deci și pentru om. ["REGELE A COMIS GREȘALA... "] 2264 Regele a comis greșala de-a judeca pop[orul] rom[în] după oamenii cari-l încunjoară și fiindcă aceștia n-au avut onoare, r[egele] a crezut că poporul românesc n-o are, fiind[că] aceștia n-au rușine casnică și publică, r[egele] a crezut că p[oporul] r[omîn] n-o are. M[aiestatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL NARATIV Testul nr. 33 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunii, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în care au ars lumina unei vieți bogate. Mă voi așeza sub cascada unui pârâu; liane și flori de apă să încunjure cu vegetația lor corpul meu și să-mi strățese părul și barba cu firele lor... și-n palme-le-mi întoarse spre izvorul etern al vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182. Ca și în poezie, proza reliefează, în ipostază sublimată, libertatea absolută în care trăia copilul neurmărit de ochii nimănui, ceea ce îi dădea o profundă notă de liniște sufletească. Liber cu natura firii sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și mai intens mister, că luna stăpâna nopții se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat 193... De-aici înainte funcția de oglindă a lacului o preiau zidurile castelului, construite dintr-o marmură lucie și albă, atât de lucie, încât în ziduri se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Luceafărului; de aici vine și forța năvalnică a zborului-combustie. Starea de vis a copilului care se imagina zburând se regăsește transpusă mai târziu în Sărmanul Dionis: Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, [...] îi încunjură talia [...], iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială a plânsului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
inima lui știa." (Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (f) "Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? A Mamei-pădurilor, răspunse ea suspinând; mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt? Ea încunjură cu amândouă brațele ei goale grumazul lui și se uită lung la el, în ochii lui. Ce-mi pasă a cui ești, zise el, destul că te iubesc." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (g) " Ce fericiți sunt! Băiatul încălecă pe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a actualiza originalul sub aspect lingvistic, la 100 de ani după prima publicare, și de a-l face mai accesibil contemporanilor noștri, iubitori de istorie. Astfel, cuvinte ca: opiniune, relațiune, pozițiune, religiune, ambițiune, cetățan, imitează, confirmațiune, excluziune, extorsiune, mediațiune, a încunjura etc. au primit forma modernă: opinie, relație etc. Datorită devine datorată, îndatorit - îndatorat ș.a. Dar s-au păstrat termeni originali ca: nimică, închizășluiește, predomnire, de altmintrelea, extracte, mântui, oareșcare, oareșcum, șădere, trebuințe, prădăciune, ca și nefirescul cabinet rusesc, general rusesc
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
proletarizare, a promulga, protectorat, putere beligerant, reședință, a stipula ș.a. Alături de numărul mare de neologisme, publicistica eminesciană înregistrează numeroase forme lexicale arhaice și regionale: a condemna, curagiu, cu osebire, disculț, a dizbate, a hrăpi, iașeni, împlerea, împrotiva, a închizășui, a încunjura, îndușmănire, mulțămire, nimărui, obicinuit, păharnic, rumpere, sumuțare ș.a. Utilizarea lor este generată de contexte tematice care fac referire la evenimente istorice sau la documente vechi, pentru care "Eminescu a manifestat o adevărată pasiune"404: "estragem din "Îndireptarea legii" lui Matei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fi fost dușmanul singur, încă n-ar fi fost atâta rău, dar el a făcut să vie cealaltă Țară Românească (l'altra Valachia), de o parte, și tătarii de alta, și el însuși cu toată puterea lui, și m-au încunjurat din trei părți, și m-au găsit pe mine singur, și toată oastea mea risipită, ca să-și scape pe ai lor. Și bage de seamă Excelența Voastră ce mulțime aveau asupra mea, fiindu-mi împotrivă atâtea puteri! Eu, cu curtea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întors în folosul țărei, căci curentul opiniunei publice s-a îndreptat de la sine spre partidul național unionist care în campania electorală de atunci a învins cu o puternică majoritate. Mai figurau între candidați: Lascar Catargi, Petru Mavroghene și Costache Negri, încunjurați fiecare de un număr de amici personali și politici, iar Vasile Alecsandri a fost pus înainte de alții, fără ca el însuși să aspire la domnie. Îl vedeam des în casele unchiului meu, Dimitrie Văsescu, unde se adunau mulți deputați tineri spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
capra cade moartă ca de-o sută de ani. A doua capră îi vine spre stânga care are aceeași soartă, lovită cu aceeași iuțală de moș Cațichi. Sturdza, supărat foc, prinse să-i caute ceartă; dar noi toți l-am încunjurat pe bravul moș, i-am făcut ovațiuni și l-am ridicat în triumf; iar pe polcovnic 64 l-am făcut să înțăleagă că n-a avut decât ce-a meritat, pentru că nu trebuia să se bage înlăuntrul goanei cu intențiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cum eram, cu o față nu tocmai respingătoare, cu mustețele răsucite a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și eu de această patimă, încunjurat cum era de oameni care nu cunoșteau altă petrecere decât cărțile. Dar, în schimb, precum zisei, m-am dedat la o îndeletnicire mai estetică, la vechea mea dragoste de pușcă. Aceasta nu puțin a contribuit la a-mi întări mușchii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca El să aibă în adevăr toate însușirele unui mare cârmaci și să realizeze visul socotit nerealizabil de cei mai mari Domni ai țărilor noastre. După ce Vodă Carol primi din mâna edililor capitalei pânea și sarea tradițională, plecă în mijlocul ovațiunelor încunjurat de mulțime, în sunetul clopotelor și bubuitul tunurilor, la camera legislativă, spre a depune jurământul. Precum văzusem pe Vodă Cuza când s-a ales în Iași în ziua de 5 ianuarie 1859, așa am avut fericirea să văd și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai la păpuși!... Hai la păpuși!... La păpuși! Cum voiți, boieri dv., să vi le joc, de-a dreptul sau pe încunjur? Pe încunjur, răspunse pudicul Naum, spăriat de întrebarea păpușerului. Bună 'sara, domnii mei, strigă atunci o păpușă care ședea pe un scaun picior peste picior într-un colț al scenei. Eu sunt președintele celor nouă care nu înțeleg niciodată nimic. Am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alte vederi... El nu-și va găsi răsplata nici în sine însuși, nici în lumea din afară... PĂCATE MĂRTURISITE (1904) CATRINȚAȘ Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zice poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel, cu mare alai, încunjurat de vro trei câni, căci și el era iubitor de animale și fusese în tinereță un călduros discipul a lui Nemrod. Se înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un frate mai mic. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șubredă, potricălit 162 de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]