1,396 matches
-
cel puțin ciudat să nu fi reținut numele persoanei care l-a cunoscut atât de bine. — Dar eu nu am nici un nume. Eu sunt naratorul. Credeam că v-ați dat seama până acum. Nu, n-am știut... Vera îl privi încurcată, neînțelegând rolul acestuia în povestea lor. Privirea lui rece o sperie... La revedere, domnule narator. În timp ce Vera alerga spre casă, noaptea creștea în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se retragă, dar n-a fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat. Vestibulul era amenajat ca o încăpătoare sală de primire. Luați loc, i-a poftit el, și, să stăm de vorbă. Însă, rogu-vă, pe scurt, că am destulă treabă. Pe scurt. Iată. Ne dai toți banii pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Milena depășea catifelat, cu un zâmbet, ofticoșeniile și fițele pe care i le mai făcea Săvuleasca, augusta ei șefă, altminteri bună prietenă cu domnul profesor Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne despărțim, scoate un disc. Părea cumva încurcată. Dă din umeri în chip de scuză și zice: "Poate că o să ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spună ce i s-a întâmplat. Dacă o să fie vreo istorie de-aia gogonată, una care să acopere cine știe ce penibilitate, să vezi ce-i fac! Aș pune pariu că luni o să-l vedem din nou pe-aici, cu o figură încurcată și cu ochii-n pământ." Hm! Ești un scump, domnule Cuzbășan, dar eu în locul dumitale n-aș risca un asemenea rămășag. Indiferent de asta, îți rămân îndatorat. Bine că ai dezamorsat-o pe nebună și n-ai plecat urechea la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lei." Râse zeflemitor: "Nu-mi băga mie texte! Să nu-mi zici acuma că tu te-ai apucat de facultatea asta ca să te dedici luptei cu boala întru binele oamenilor. Luptă, luptă, dedicație, dedicație, da' moca?!" "Eee, nu...", recunoscu tipa încurcată. "Și normal că nu moca! Da' oricum, mai finuț, frate! Nu ca ăsta de aici, de la chirurgie toracică de-i spunea lu' moșu' ăla că atunci când îi vine pensia, să treacă pe la el pentru operație. Las-o dracu', nici așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ora (Nebunul de Aprilie s-a urcat în turn, a întrebat cât e ceasul), cântecul de 1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu ea și să nu dea importanță oricăror avansuri. Altădată era convins că, înfiripând o relație cu ea, ar provoca gelozia lui Sima, ceea ce ar putea conduce eventual la destituirea lui din funcția de administrator. Și cu cât erau mai încurcate aceste căi de a-l îndrepta spre o relație sigură cu Iozefina, cu atât sentimentul lui de iubire față de ea era mai fierbinte, cu atât Gerard era mai nebun după ea, iar sentimentul pur de iubire îl punea, cu certitudine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ferme, de parcă În polițist ar fi văzut nu omul pe care cu câteva minute Înainte Îl vânau, ci o specie intermediară Între fierătanie și ființă, care, asemenea lor, funcționa mai degrabă pe baza unei scheme tehnice decât pierdut În desișul Încurcatelor traiecte ale gândirii. În Înălțimea singuratică a postului de conducere, polițistul părea un girofar care Împrăștia lumină În toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
general din domeniul profesional. — Lucrezi de multă vreme aici? Mi se pare că nu te-am mai văzut... — De cîteva săptămîni, răspunse fata. — Și cîștigi bine? se interesă Christina pe un ton cît mai neutru, deși cam precipitat. Lenutza zîmbi Încurcată, ridicînd numai dintr-un umăr. Asta Însemna: relativ. Nu Îndrăznea să-i spună adevărul, mai ales că exista riscul ca vreuna dintre colege să audă, fie și Întîmplător, ce discutau. După aceea, dacă ar fi aflat patronul, s-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Început, doctorul Încercă o eschivă. — Mda, ironic, ca de obicei... — Nicidecum, Îl contrazise Vic. Mi-ai spus chiar tu, În urmă cu cîteva săptămîni, că ai auzit doi tipi discutînd la cîrciumă despre asta. Thomas clipi de mai multe ori, Încurcat, părînd că nu-și amintește despre ce e vorba. N-ar fi vrut să-i dezvăluie lui Vic chiar tot ce se Întîmplase Între timp. Dar nici să fie luat de fraier nu-i venea la Îndemînă. — E posibil să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eficientă, părea spontană și excludea inițiativa vînzătoarei cu care el stătea de vorbă, sau a oricărei alte vînzătoare. De prisos să mai adăugăm că Naggie o pregătise de acasă. Marlon se Întoarse către interlocutoarea sa de pînă atunci, surîzÎnd cam Încurcat. Cel puțin așa văzu Naggie, care porni spre cabina de probă, fără să mai privească În urmă, intră și trase În urma ei cortina de catifea vișinie, explicînd Încă o dată: — Vreau să probez fusta asta. Băiatul rămase, bineînțeles, afară. Poate și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu-și dădu seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze: — Gata, s-a terminat, Polul Sud s-a Întors Înapoi la locul lui. Acum puteți pleca acasă, mai anunță ea și porni imediat către Dacia-papuc, cu o grabă suspectă, de parcă s-ar fi temut să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spre seară, cînd Marychka l-a adus pe Kiki acasă, s a uitat bănuitor la Pablo și, trăgînd-o deoparte, În dormitor, a Întrebat-o În șoaptă pe Christina cine e omul acela. Christina i-a răspuns tot În șoaptă, nițel Încurcată, că e un domn pe care l-a cunoscut la Marea Spirală, venit pe neașteptate În vizită. — Doamnă, dar știți că i-am văzut poza În ziar! A ucis o femeie nevinovată! o preveni În șoaptă Marychka. — N-a ucis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Înainte de a se căsători, nici după aceea, nu se culcase cu nici o altă femeie, În afară de Naggie. Desigur că nimic n-o obliga să-l creadă, și chiar nu-l crezu și-i spuse asta cu toată hotărîrea, deși un pic Încurcată, ceea ce avu darul să-l enerveze pe Bill, care plecase trîntind ușa. Ceea ce nu mai făcuse niciodată pînă atunci. În zilele următoare, presa a avut voie să scrie, iar populația a putut afla aproape totul, din surse bine informate, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Înțeles. — În acest caz, sunt aproape sigur că mi-ai răspuns, acceptă Pablo, fără să se supere. Ce ar fi să-mi dezlegi picioarele, ca să stăm de vorbă În mod civilizat și să dezbatem În continuare această problemă? Michel tăcu Încurcat. Nici măcar nu se putea preface că n-a auzit. Ca să cîștige timp, mai puse cîteva vreascuri pe foc. Felinarul pîlpîia tot mai anemic, dînd semne că acetilena e pe terminate; În curînd, aveau să rămînă pe Întuneric. — Sunt rănit, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
m-a rugat să i-o Înapoiez. Știți, m-ați luat cu mașina la Moinești, În ziua cînd erați cu doamna aceea care s-a supărat... — Da, Îmi amintesc. Însă În mașină nu a rămas nici o sacoșă, zisei. RÎse nițel Încurcat. — O sacoșă cu un caiet mare și alte documente, repetă. Citisem Între timp „Memoriile“, astfel Încît știam cu cine am de a face - sau măcar presupuneam că știu. Mi am permis chiar să mă amuz un pic. — Poate a luat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
puțin pe internet și ne-am cam lungit la vorbă... N-am vrut să vă mai deranjez acasă... Mi se adresa din nou cu pronumele de politețe, ceea ce avu darul să mă pună pe gînduri. Bazil părea și el destul de Încurcat. Sau poate confuz. Nu se mai ridică de pe scaun, ci Îmi Întinse mîna și scutură de cîteva ori din cap, confirmînd astfel salutul meu. — Oricum aveam de gînd să trec pe la tine, zise. Dai și tu ceva de băut? Uite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l întorcea cu gura-n jos, deșertîndu-l pe parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le așeza pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un tabel. O indusese în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
faci, bestie? l-am salutat. De ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Antonia arde de nerăbdare să te vadă. Nici nu-ți închipui ce viață monotonă ducem. Hai, vino pe-aici să ne mai înveselești. Alexander păru puțin încurcat, spuse că ar veni cu plăcere, sigur că da, că-i pare rău că a fost atât de absent dar că mai întâi de toate are să-mi spună ceva important și că ar prefera să mi-o spună de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prea fascinau aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își trase lent mănușile. — E șase și un sfert deja. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
locuiau În oraș, veneau doar În vizită o dată pe lună și stăteau o săptămână. — Ca niște vânzătoare ambulante Îndrăgostite? Chelnerul sosi; chelnerul plecă. Amestecând zahărul din cafea, Anton Îmi ignoră Întrebarea. Totuși, când a menționat Hotelul Kreuzer, câteva femei păreau Încurcate. Locul le era cunoscut clienților regulați și devenea din ce În ce mai popular. Mult timp a fost folosit doar de către doamnele metatropice și de aceste minette. Dar acum locuiau acolo doar bărbați. — Brigada de Moravuri a percheziționat casa săptămâna trecută. Cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în Zona Doi, are el un sudor bun, am să-i dau și eu telefon. Ziceai că vrei să pleci mai devreme? Da, cu o oră. Aștept pe cineva la autogară... E frumoasă? întreabă Stanciu prietenește, simțindu-l pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse Ramona cu vocea sa cea mai sugestivă. — Poftim? o privise Bull încurcat. — Cauți companie? În mod normal, tonul sălbatic al lui Bull ar fi determinat-o pe Ramona să renunțe. Nu avea în nici un caz nevoie de scandal. Dar insistase. Bărbatul acesta mare, cu blazer și pantaloni gri de flanelă, avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]