505 matches
-
Iar dacă revine la viață asta înseamnă că el a înviat, nu-i așa?! spuse Gamaliel. -E foarte adevărat preaînțelepte rabin! Saducheii n-ar fi însă de acord cu această doctrină a învierii. -Poate că de asta sunt atât de îndârjiți arhiereii Caiafa și Anna în a zdrobi amintirea învățătorului Iisus din Nazaret. -Poate că se tem de înviere... -S-au temut întotdeauna Serah! În confruntările scripturistice pe care le-am purtat cu saducheii m-am gândit de multe ori la acest
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
ei pricina, Căci constructorul, se pare, Nici că se stresa prea tare. Au tot strâns din dinți, măsele, Vreo doi ani în continuare, Până când, din întâmplare, Au căzut bucăți din ele, Din fațade laterale, Prinse cât să stea-n picioare. Îndârjiți nevoie mare Să își afle dar dreaptatea, S-au gândit că poate partea Le-o va ține clar și tare, Și acuma, tot primarul. Că doar le-a promis cu carul. Strânși grămadă într-o sală, I-au primit cu
REABILITARE (PSEUDO)TERMICĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373865_a_375194]
-
învățător fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl loviseră doriseră să-l audă țipând sau cerând îndurare, lucru pe care condamnatul nu-l făcuse nici când îl țintuiseră pe cruce, iar de aceea călăii se îndârjiseră din acest motiv și fuseseră fără milă. Pe alocuri se puteau zări pe pielea condamnatului acele piese de plumb în formă de oscior legate la capătul cozilor și care făceau să dea greutate loviturii, sfâșiind pur și simplu pielea, intrând
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
neon din prispa casei. Deodată, Leu, câinele Tomiții, care aștepta smerit să-și primească porția de mâncare, se repede înrăit la gardul de la drum, lătrând iritat de un adversar apărut incognito. Larma era mare. De-a lungul gardului, Leu lătra îndârjit la un câine care făcea la fel de cealaltă parte a ulucii. Fugeau când la Deal și când la Vale, căutând o hudă inexistentă, prin care să iasă la luptă. Nu i se păruse! Cineva bătea discret în poarta mică de intrare
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
în toata perioada de 12 ani am stat în ultima bancă, cum mama m-a facut atât de înaltă... Și nu numai înaltă, de asemenea grăsuță. Cam toată viața mea am avut probleme cu greutatea, abia spre adolescență m-am îndârjit și am slăbit 20 kg, pe care ulterior le-am acumulat, căci mi-era tare dor de ele. Să mai și zâmbim puțin, să ne descrețim frunțile. Eram, bineînțeles, ținta glumelor proaste din această pricină. Și nu eram singura. Chiar
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
mea cresteau, cred că se apropia punctul culminat al urmării mele iar apoi deznodământul. Vine revoluția, stau eu la serviciu ce stau iar apoi spre casă, credeam că s-a terminat, dar ce să vezi, să nu, cât erau de îndârjiți împotriva mea că și în noaptea revoluției ăștia mă tot urmăreau și mă intimidau, iar într-o seară când mergeam la serviciu și luând-o prin centrul orașului - nu aveam de ce să-mi fie frică - numai ce văd că vrea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE!14 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371274_a_372603]
-
de pace. Este vorba de doi dintre ultimii laureați ai premiilor Stalin: Simeon Babaevski și Vasili Ajaev, unul mai nechemat decât altul și unul mai publicat și mai premiat decât altul, cuplul lor în timp marcând decrepitudinea totală a discursului îndârjit de îndoctrinare a cititorului tot mai prost și tot mai dezinformat, prin aspirații tot mai proaste și mai șablonarde; precum și drumul pe care cohorta de lăudători din critica literară a vremii ar fi împins întreaga literatură dacă nu venea acel
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
creadă ce a auzit. Nu putea înțelege cum și de ce s-a ajuns la o așa discuție urâtă. Dorea să-i pună capăt, dar, în aceeași măsură, revolta ce o simțea născându-se și cotropindu-i gândirea și trupul o îndârjea. Avea nevoie de explicații. - Tu realizezi cât mă jignești? Ce să înțeleg din toate astea? Că m-ai folosit atâta timp și eu, ca proasta, am crezut în tine? - Crezi ce vrei. Nu mă interesează si lasă-mă dracului în
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și alunecă mișelește pe gât, dibuind locurile călduțe pitite sub haină. Zgribulit, singuraticul își ridică ușor umerii și își pleacă și mai mult chipul îndesându-și protector gâtul la adăpostul gulerului. E îndârjit. Nici ploaia, nici vântul, nici umezeala, nici întunericul, nimic din toate acestea nu-l pot abate din drumul său - să se întoarcă, din contra îl ațâță și îi strecoară speranța - O să se termine toate, cu bine!. Acolo, în cătun, îl
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Cioran recunoștea că Eminescu „a vertebrat cultura română”. Toate acestea nu contează? Contează că un eseist face valuri numindu-l „scheletul din dulap al românilor”? Fenomenul este destul de evident! După 1998, în revista "Dilema”, numărul din martie, începe atacul tăios, îndârjit contra lui Eminescu. Antieminescienele din "Dilema" au șocat, au produs o tresărire din somnolența care cuprinsese eminescologii. Principalul e că Eminescu este „om al timpului modern”, cum spunea tot Maiorescu. Nimic mai firesc nu ar fi decât să recunoaștem în
15 IUNIE 2017, 128 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376865_a_378194]
-
Literatura > Beletristica > CONDAMNAȚI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Condamnați Condamnați la singurătate, de-o eternitate suntem, De lanțuri să ne eliberăm, nu știu dacă putem. E o luptă aprigă, îndârjită de sentimente opuse, Chiar și speranțele de azi în cui ne sunt puse. Cei patru pereți ce ne sunt martori tăcuți, Formează un cor de interpreți muți. E un labirint din forme îngrozitoare, Un foc ce ne mistuie ca-n
CONDAMNAŢI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377990_a_379319]
-
fost batjocurit de învățătorul meu în fața întregii clase. Se legase de fizionomia mea și de hainele pe care le purtam. Poate n-o fi făcut-o cu răutate, darși-a ales neinspirat momentul. Să mă fi sensibilizat și să mă fi îndârjit și mai mult peste ani? Poate. Peste vreo 20 de ani, un unchi de-al meu m-a deferit Securității. Am să revin asupra acestei chestiuni, cu altă ocazie. Numai prin muncă am făcut totul, nimic fără ea, totul cu
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNŢĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372793_a_374122]
-
generos cu liniuțele. După raportul de dimineață, Ion era primul chemat la „mămica”. Și atunci începea teatrul. - Numai eu, numai eu? se plângea el, mergând cu picioarele crăcănate. Mi-ați bășicat fundul, că nu mai pot să merg! Asta îl îndârjea pe domnul Fusulan, care-l lovea cu furie. Țipete și circ, spre deliciul copiilor. Și Ionel se ținea în continuare de trăsnăi. Tot alergând prin clasă, ca să recolteze liniuțe, a observat că domnul Fusulan dormea cu capul pe catedră, protejat
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
sens) nu știu care, cel din sud sau din nord de ecuator, ce mai contează, bine c-au fost eliberați contra unei sume frumușele la pachet cu norocoasa zebră pe care de-atunci n-o mai calcă-n picioare nici la propriu îndârjindu-l pe polițistul de la rutieră să-și achimbe politica de proximitate și să umble destul de des la chitanțier ... nevastă-sa n-a dat niciun ban, dăduse pe toți la divorț cu doar două zile înainte că dac-ar fi știut
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
tropicelor(existau, desigur, mari dubii în acest sens)nu știu care, cel din sud sau din nordde ecuator, ce mai contează, bine c-aufost eliberați contra unei sume frumușelela pachet cu norocoasa zebră pe carede-atunci n-o mai calcă-n picioare nicila propriu îndârjindu-l pe polițistul de larutieră să-și achimbe politica de proximitateși să umble destul de des la chitanțier ...nevastă-sa n-a dat niciun ban, dăduse pe toțila divorț cu doar două zile înainte că dac-ar fiștiut zicea, sperând că
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
ca un gladiator aruncat în arenă, ce aștepta resemnat să fie supus la încercări necunoscute și deosebit de periculoase. Imposibilitatea ei de a se apăra în vreun fel o enerva și o neliniștea la culme, dar o și provoca și o îndârjea în egală măsură. Cinismul și ironia cu care își înfrunta soarta o uimea chiar și pe ea, dar îi plăcea că era os dur, altfel cum ar fi suportat situația în care se afla? O amuzau atențiile exagerate care i
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
fluviilor” și „vuietul furtunii”, pentru a-și putea continua truda ca o „flacără înaltă”, ca un amurg trufaș, nedându-se bătuți de zeul zilei - de Timp, dar discret și spre divinitate, căreia, smerită, poeta îi recunoaște puterea de a o îndârji în lupta cu acest zeu tăcut. Astfel, poezia ” Nu trageți în altare” e elocventă, poeta recunoscând „bucuria sufletului” în locul acela unde „cuvintele râvnesc dumnezeirea”. Ca și Iona, personajul biblic care, reluat în piesa lui Marin Sorescu, preferă să moară pentru
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
cunosc! Moartea rămase ca proasta, cu mâna întinsă și gura căscată: A, uitasem că ești un idiot care nu mă recunoaște decât cu coasa și costelivă...Stupidă imagine! Poftim, îți fac pe plac! Și se transformă în binecunoscutul schelet. Se îndârji și se repezi coasa în el. Dar tăișul coasei se lovi de cremenea gândurilor lui moș Ion, sărind înapoi cu sunet metalic prelung. Moartea se enervă: Ce-nseamnă asta? Nu mi s-a întâmplat niciodată... Ba, ți s-a întâmplat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
așa-zisă de lingvistică balcanică, reprezentată de lucrarea lui Sandfeld, Lingvistica balcanică, probleme și rezultate (1930), care subliniază rolul substratului comun în formarea limbilor albaneză și română. Disputa lingvistică a atins apogeul atunci cînd ideologii unguri și români s-au îndîrjit. Problematica pune în lumină legătura între o limbă și spațiul său de origine. Or, valorizarea substratului balcanic mută limba română din leagănul său dac, în momentul în care studiul asupra permanenței acestui substrat dac reinstaurează continuitatea daco-romano-română. Această ipoteză, a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
utilizării pe o scară mereu mai întinsă a mașinilor câștiga totuși teren în societatea moldovenească. În condițiile, ascensiunii capitalismului în Moldova, cu toată frânarea pe care o exercita modul de producție feudal în cadrul căruia el se dezvolta, în condițiile goanei îndârjite după profit a boierimii și a burgheziei, rezultatele pe care le-a dat mașinismiul în Europa, ideea introducerii și a folosirii mașinilor, ca o cale nouă spre înavuțire și superioară forței fizice, limitate, a omului, nu putea să nu preocupe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din satul Măgura, comuna Lipeț, sala a putut cu greu să-și înăbușe compasiunea. Dar, trecând pe alt ton, Ludovic L. a asigurat Curtea că pentru aceste momente grele ale existenței sale, a găsit remediul în muncă, ele mai mult îndârjindu-l. Dovada? "Mă vedeți aici viu și activ, fără măcar să încerc să mă sinucid!". Deși a recunoscut că se mai întâmplă ca un sentiment curat să fie respins sau ca o operă artistică să fie refuzată, Justiția suverană a precizat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pe nevoință și pe un oarecare răgaz. Căutăm soluții miraculoase și intrăm În febrilitate temporală. Vrem ca totul să se producă fără prea mult efort, „instant”, „pe loc”. Repudiem acțiunea laborioasă, experimentarea și sudoarea, trecerea prin Încercare și eroare. Ne Îndârjim să mergem „la fix”, evităm „acoladele” căutătoare, nu ne „pierdem vremea”. Mâncarea o primim „la pachet”, ne cumpărăm costume „de-a gata”, Îngurgităm formule cum să câștigăm bine, cum să iubim, cum să trăim. Iar În ceea ce privește Învățatul, stăm cu mâinile
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în Moesia și Dacia romană, sunt legate de prigoana dezlănțuită împotriva lor de împăratul Diocletian, la începutul secolului al IV-lea. În acest context, sunt amintiți mai mulți martiri creștini. Mama lui Galerius era o păgână originară din nordul Dunării, îndârjită împotriva creștinilor, dar cei mai mulți dintre ei erau din orașe, Sf. Dasius era din Durostorum, ostaș roman sărbătorit la 20 nov. Martirii creștini din zona Dunării, în secolul al IV-lea, proveneau din medii sociale diferite, soldați, veterani,orășeni, iar numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii întregi”, acumulată de străbuni, robi, căci nu au putut ajunge la Logos. Hrisov postum al înaintașilor petrecuți în obscuritate și dizgrație, cartea poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
decât observațiile acelea lingvistice, mi-a venit în minte un gând surprinzător: „Iată o jumătate de secol de când limba aceasta trăiește într-o izolare completă, vorbită foarte rar, abordând o realitate străină de natura ei, asemenea unei plante care se îndârjește să crească pe o faleză golașă...” Și totuși, franceza Charlottei păstrase o extraordinară vigoare, densă și pură, transparența de ambră pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]