1,401 matches
-
gând să faci, va trebui să te ajut. Ai câștigat, Scout. — Eu cred că mai e mult până la câștig, tu nu? Am clătinat din cap, alungând întrebarea. — Care ți-e planul? 26 E-o memorie slabă care nu merge decât îndărăt Exact ca rocada la șah, planul lui Scout era simplu și evident - evident după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să urmărești de fapt. Ca și Dorothy, își adusese condurii de rubin cu ea. Spre deosebire de Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fără dezgustul dezamăgirii. Te-a iubit-durut, să știi, dar n-a avut putere să egalizeze vîrstele. N-a vorbit, cît a mai vorbit, decît de "puștoaică": "Spune-i, Brăduț, să nu caute muzici dispărute, să nu-și treacă viața uitîndu-se îndărăt după ce n-a avut, după ce nu se mai poate". La capitolul femeie, mai multe n-am învățat decît am învățat de la tata, dar nepăsarea era jucată. Era jocul lui de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și toate câte sunt, cu pisica, păpușa, culorile care-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau și mă ascult îndărăt, nu mi-ar ajunge timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-și facă loc și să se strecoare mai departe fără a fi nevoit să se expună în cîmp deschis. După ce se puse din nou în mișcare, fără să-și dea seama ce face, își răsuci pentru o clipă gîtul îndărăt. Privirea îi îngheță asupra chipurilor celor doi. Avu nevoie de secunde bune pînă să se convingă pe sine că ceea ce vedea era real. Deși fețele scăpaseră fără nici o zgîrietură, cineva le scosese ochii, iar în fundul fiecărei orbite stinsese cîte un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și frumoasă zi. Fiecare s-a Închinat și a cerut În felul său câte ceva Celui de Sus: Te rog, Doamne, să ai grijă de diamantul meu, fă să nu mi-l poată lua cei de la Cățălești, adu-mi-l sănătos Îndărăt, mai voinic și mai frumos, ajută-mă să-mi termin casa și apără-ne pe toți de răutățile celor răi!, Îngâna Victor, iar Va mormăia imperceptibil: Doamne, fă-mă mare și deștept ca ticuțul meu și alișpranchi ca nenea Ionel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
erau oameni gospodari, harnici și hotărâți, știau să muncească metodic, după principiile moștenite de la Înaintașii lor răzeși și nu ca cei din Poiană care „calcî di douî ori pintr-un loc, odatî la nijloc șî tot n-o călcat ghini, dând Îndărăt ca racu’”, așa cum spunea deseori bunica Ileana. Vacanța de vară a fost pentru Valerică una plină de miracole, evenimente și schimbări, poate normale pentru alții dar În sufletul său mare, acestea se amplificau până la dimensiuni uriașe, erau trăite la intensitate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță voievodală hărțuită, hotărîți să iasă undeva la lumină, dar nu s-au mai Întors niciodată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trebuie să-l scoți de acolo. La fel și Înțelepciunea syriotă: va constata mai Întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce refuză să se Înlănțuie, dau Îndărăt de la legarea lor Într-o structură. Dar cleștarele sînt acolo și Închid În ele crîmpeie de lume. Priveliști care au fost și nu mai sînt, Însă de care el leagă anume identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul punitiv al protejatului Său, strigă din cer către arhanghel: „Poruncește, Mihaile, să se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap. X). Rigorismul patriarhului se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu zicea nimic. Se apropia șovăielnic de scările blocului, își lua un elan strategic și se repezea spre ele ca spre o redută pe care voia s-o cucerească. Strategia nu-i reușea mereu din prima, așa că făcea câțiva pași îndărăt, studia din nou obiectivul care trebuia luat cu asalt, își reconsidera, energetic vorbind, startul, și se avânta atât de năvalnic, încât nu se oprea decât în ușa de la intrarea în bloc, dacă aceasta era închisă. Impactul cu neașteptatul cerber producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al materiei voluptuoase care-și găsește împlinirea în chiar exuberanța și foamea cu care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate, grădina rece, golașă; îndărăt, iarna încapsulată în această clipă unică, munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singură, cuprinsă de pace, și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
întrarea căruia era figura lui Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-a uitat la Căiță întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia că Trotinel s-a așezat cu spatele la statuie și, după un salt înainte și unul îndărăt, a lovit cu amândouă copitele atât de puternic încât s-a desfăcut în mii de bucăți înșirându-se pe pământ, producând un zgomot infinit de mare cu mult ecou. Grupul privea la castelul deosebit de impunător și aparte de frumos lucrat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nici un tendon, Își Întoarse brațul drept cu pumnul În sus dar cu lama În jos, deviind cu un clinchet sec spada care Îi căuta iar trupul Într-un atac tot atât de imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu. Căpitanul Își mișcă degetele mâinii rănite, convingându-se că răspundeau: tendoanele erau neatinse. Își simțea sângele picurând lent și cald pe degete În jos. — Există vreo soluție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vrut să-l audă: o scuză, o explicație, o vorbă, două, care să domolească puțin lucrurile. Și gloata o lăsase mai moale. Se trezise stârnită de câțiva inși mai guralivi, în frunte cu Starostele postăvarilor, și tocmai aceștia dădeau acum îndărăt, lăsându-i, de nu se putea altfel, pe alții să arunce primii cu piatra. Zi-ne ceva, Ceasornicarule, și domolește-ne! Le-a zis. Vorbe parcă pe dos alese, întărâtând iar mulțimea. Întâi a amuțit-o. „Orologiul acesta - am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înotând; păstrăvii crescătoriei pe care i-am văzut ieri. Circulă în bancuri mari, mușcați, albicioși, jupuiți pe la cozi de pielea lor brună, după "bătaia" din primăvară... Când ne întoarcem, se întorc și ei, ca niște ace magnetice, și ne petrec îndărăt, curioși, ca niște deținuți după gratii. "Crapii unde sunt?" - "Crapii, dincoace. Ei turbură apa, nu le place să-i vezi." Câinii de pază, doi lupi negri, se zbat în lanț, lătrând, și lanțul glisează în sus, în jos, pe sârma
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
Constantin Țoiu Am sărit gardul de mărăcini în iulie cu un spin agățându-se de pantalon sfâșiindu-l m-am uitat îndărăt întorcând capul în timpul săriturii m-am uitat la botez la pruncul pe care popa îl scotea din cristelnița pusă afară la umbra amiezii de iulie fiind foarte cald de mâinile popii voinice cântând în iordan botezându-te tu doamne m-
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
pas vremelnica prezență în România, acest traseu inițiatic recuperează toate accentele necesare disocierii dintre nuvelistică și proza de amplă respirație. Dacă, în ediția din 2003, rapoartele bătute la mașină umpleau, interstițial, spațiul dintre două capitole consecutive, acum ele își încarcă, îndărăt, fundalul. Ofițerii odiosului serviciu secret capătă, în afara paginii, voci îngroșate, își răcnesc unul altuia indicațiile tactice, suferă de boli ale stomacului cauzate de stres, se mituiesc și se felicită alternativ. Exotismul acestor note, deja intrat în recuzita de serviciu a
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
scara vagonului: "Nu vă lăsați!..." Șuieratul nesfîrșit al unei locomotive i-a acoperit glasul, apoi au început și sirenele locomotivelor din triaj, iar după ele au început să urle, stîrniți, cîinii din oraș. Locomotiva care șuierase prima a pornit furioasă îndărăt și după vreo două minute a intrat pe linia moartă unde aștepta vagonul-pușcărie. Maiorul Scipione cîștigase. Amenințase Bucureștiul că dacă prizonierii lui nu sînt tratați omenește îi eliberează, cu somația de a se prezenta fiecare de bună voie acolo unde
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
în epocă... Era un băiat urâțel, slab și care tăcea tot timpul. Semăna cu Cecilia. Atât că era băiat și ea fată. Ofițerul se răstise la el, și el se speriase și se dăduse înapoi, temător. Se dăduse și ea îndărăt, - și culmea, - poate nici n-o să vă vină să credeți, îl apucase de mână cu mâna ei dreaptă... Fusese ca o logodnă, ce mai!... Iar nunta, unirea lor modestă avu loc peste o lună și ceva. Nesiliți de nimeni. Ne-
Nume de personaje întâlnite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6805_a_8130]
-
de-o sută de ani pe o clipă simți că i se-nvârte capul și se rezemă de murii primăriei până se dezlănțuiră triumfal clopotele bisericilor toate râvnind pe întrecute să-și acopere dangătele unele altora Apollo surâse aruncându-și îndărăt peste cap cârlionții scăpătați apoi se întoarse brusc pentru ca după câțiva pași să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
un pitic ce ar fi crescut mare, brusc. * Cu întinerirea pe care o aduce în glas, subit... are un glas întinerit de durere, - strigătul bătrânei întorcându-se de la o înmormântare... numele iubitului ei consort, decedat... Ca și cum ea, ar fi dat îndărăt glasul din pricina durerii, cu zeci și zeci de ani... * "Te iubesc ca pe o femeie micuță, vioaie, în totul, în pasiunea ta, în ura ta, iubirea ta, și al cărei secret nu am reușit să-l cunosc niciodată... * Ai fost
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
acesta. A juca barbut - act desemnat, printr-o metonimie asociată cu o metaforă, de expresia a da o gheară - implică existența unui număr destul de mare de formule specifice: șanu Brăila, juma-juma, la perechi, la ce vine, para-n coadă, para-ndărăt (la pace). Evocările literare, memorialistice sau pamfletare le enumeră, de obicei, fără explicații: "Para-n coadă! - Trei-trei... Jocul se îndârjea" (E. Barbu, Groapa, 1974: 55); "Seara, când nu băgam șanu Brăila, para-ndărăt, juma-juma și nici nu ciripeam pas-parol sau
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
la ce vine, para-n coadă, para-ndărăt (la pace). Evocările literare, memorialistice sau pamfletare le enumeră, de obicei, fără explicații: "Para-n coadă! - Trei-trei... Jocul se îndârjea" (E. Barbu, Groapa, 1974: 55); "Seara, când nu băgam șanu Brăila, para-ndărăt, juma-juma și nici nu ciripeam pas-parol sau sec, mai ieșeam pe la Coloană cu câte o gagică benga" (nastyboy. wordpress.com, 17.10.2008); "Greu de spus de ce veneau tocmai pe țăcălie să joace Ťoaseť, îndeosebi barbut. De la ei am învățat
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]