3,404 matches
-
aglomerat de note de lectură pe marginea gazetelor citite (și maghiare și nemțești), aspru în aprecieri, neînduplecat în opțiunile sale mai vechi, deși, acum, nu mai ocupa roluri în conducerea luptelor politice. Dna Anca Sârghie nu va putea fi nicicînd îndeajuns elogiată pentru fapta de a fi editat, prima oară, jurnalul lui N. Cristea, însoțindu-l de un substanțial studiu introductiv. A adnotat util jurnalul, în note informate și la obiect. Din păcate, n-a respectat criteriile, anunțate în nota asupra
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
perspectiva eternității, găsindu-i merite care-i fac figura mai puțin dezgustătoare în fața urmașilor". A fost sau nu frumoasă Veronica Micle? Se vede că, neatestată suficient, în calitate de "femeie frumoasă", prin fotografiile ce ni s-au transmis (am spune azi: nefiind îndeajuns de fotogenică), muza lui Eminescu poseda, totuși, un farmec indicibil, un inefabil misterios care-i acorda o alură erotică irezistibilă: "figura-i trebuie să mai fi avut ceva, ce scapă lentilelor și plăcii fotografice moarte, ceva imposibil de imprimat doar
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
rămîne, pentru mine, (dar numai pentru mine?) o amintire răscolitoare. În vremea aprigă, noptatecă a regimului Ceaușescu emisiunile d-sale (împreună cu cele ale soțului ei, dl. Virgil Ierunca) mi-au înseninat viața, întreținîndu-mi speranța. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce a reprezentat și a înfăptuit. Se remarcase, în cronicile ei, (pe lîngă vestita emisiune "Teze și antiteze la Paris"), drept un redutabil critic literar, ceea ce s-a verificat cînd le-a publicat (oare toate?) în volume. Între
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
mă gîndesc la personalitățile din străinătate din lumea științifică și încă alții, chiar români). Dar, și așa, darul e de neprețuit (a adunat, totuși, cum mărturisește autorul, 2000 de scrisori ale lui Eliade) și niciodată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns acestui aproape neștiut profesor secundar, dl. Mircea Handoca, care, în 1968, decide să se consacre operei lui Mircea Eliade, intrînd cu el în corespondență, făcîndu-i servicii pentru ca, apoi, cîștigîndu-i încrederea, să obțină întreaga arhivă lăsată în România în custodia sa
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
regizorul nu-și face simțită prezența. Marius Stănescu variază registrele și datorită personajului feminin-masculin, deși nici el nu-și exploatează, decît estompat, cea de-a doua față a lui Iason. Sensibil, insinuant, grațios, învăluitor în ipostaza primadonei, strident și nu îndeajuns studiat atunci cînd cade masca. Cele două roluri feminine - Irina Mazanitis (Helga) și Jeanine Stavarache (tovarășa Chin) - completează cuplul în dimensiunea reală, nefuncționînd ca un simplu pandant: Helga - soția oficială și decorativă a diplomatului francez, tovarășa Chin - securistă vehementă și
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
îngrijească și de Revista de Filosofie, de el înființată. Firește, Rădulescu-Motru a întreținut relații epistolare cu personalități de prima mărime din țară și străinătate. A publica această, probabil imensă, corespondență e o datorie care, realizată, nu va putea fi niciodată îndeajuns lăudată. Pînă atunci, dl Virgiliu Tătaru, cu sprijinul Inspectoratului pentru cultură Mehedinți, ne propune o primă tentativă de acest fel. Cea mai mare parte a corpolentului volum (din cauza hîrtiei prea groase pe care s-a imprimat cartea, ceea ce o face
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Constantin Țoiu Totdeauna m-a impresionat felul cum vorbesc călugării și călugăritele întîlniți în toate ținuturile țării pe la munte sau la șes. Venind de la oraș, unde limba suferă influență neplăcută a atîtor activități nu îndeajuns de bine întemeiate, educate sau conduse, de unde și exprimările incorecte, plus acțiunea periferiei prezenta în orice comportament, contactul cu monahii, pe lîngă înțelepciunea lor naturală, îmi prilejuiește momente de încîntare lingvistică ,- să-i spunem, - o vorbire a limbii române cum
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză nu cedează, ci se suprapune chipului real, astfel cum un individ și-ar retușa chipul pentru a semăna cu o fotografie. Mecanismele sincerității sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea reduce la simplă lor opoziție cu simulacrul. Cinicul e un om care gîndește/acționează liber de "prejudecăți", or, libertatea de gîndire, ne spune Nietzsche, "este forma pe care spiritul dominator termină prin a o
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
despre Poezie... ei, pe ăsta, e ceva mai complicat s-o priceapă, drept pentru care îi lasă indiferenți. Între timp, haiku-ul a intrat în patrimoniul universal, dincolo de numărători, hokku, tsukeku, kigo sau makura no kotoba. De astă se ocupă îndeajuns literații. Paradoxal, haiku-ul ține acum de postmodernism și poezia americană e plină de el, uneori fără ca poetul care scrie să fie conștient de astă (de ex. "This poem was made/ to be seen and not/ heard" - trei versuri independente
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
Hitler îl modelase într-un anume fel? Ar trebui să ne iubim mării scriitori cu orgoliu, dar și cu înțelegerea unei arte pe care ei o posedă cu asupra de măsură: artă sinuciderii. 2. Schopenhauer educator. Nu vom sublinia niciodată îndeajuns rolul lui Eminescu 1) în formarea lui Slavici. Provenit dintr-o familie mai degrabă săracă, peregrinând pe la școli aproximative, Slavici îl întâlnește pe Eminescu într-un moment în care ideile de autoritate intelectuală, protecție, formare deveneau vitale. Tânărul cu o
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Mircesti, fie, mai bine, în voiajuri protectoare în străinătate, particulare sau oficiale. Războiul de independență i-a smuls stări de exultare, apoi redevenind omul de lume care a știut să se facă prețuit și la Junimea. Niciodată nu va fi îndeajuns prețuit faptul că, tot primind corespondență de la Ion Ghica, a intuit artisticitatea epistolierului, îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Maupassant avea un apetit sexual considerabil și faptul că făcea dragoste de 12 ori pe zi nu l-a împiedicat să scrie un număr impresionant de române, povestiri, note de călătorie". Credem că nu e nevoie a insista pe confuzia îndeajuns de grosiera ce se produce astfel între genialitate și celebritate. Printr-un vădit abuz, geniul apare că un echivalent al personalității accentuate ori numai bucurîndu-se, la un moment dat, de o extensie a renumelui. Să vedem însă cum ar putea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
religie degradata" a comunismului (idee enunțata de Jules Mounerot, de Nikolai Berdiaev, de Dmitri Merejkovski, ca și de alții), deoarece nu asistăm, de facto, la o "mitologizare", la o "sacralizare" a poetului național, ci, dimpotrivă, la o interpretare a sa îndeajuns de meschina, "adaptată" într-un chip rudimentar propagandei curente. Nu poetul este înălțat pe firmamentul gloriei, ci ideologia se celebrează pe șine, nedîndu-se în lături a-l înjosi. Eminescu e pus a certifică "transcendență" găunoasa a marxism-leninism-stalinismului. Sau, după cum ne
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
poate că al nostru confrate ieșean nu are cunoștință). Prin duplicitatea care n-a dispărut, din ce in ce mai abila, măi rafinată, pseudo-estetică și interesat conservatoare a postideologilor de azi, orizontalitatea (eufemism pentru prostituarea) literaturii de sub egida comunismului își are acum legatarii săi îndeajuns de bine cunoscuți. Emil Iordache - Literatura orizontală, Ed. Timpul, Iași, 1998, 154 pag., preț neprecizat.
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
trăim!... Ducem o viață lipsită de sens și semnificație! Sensul-lipseide- sens! Totul în imanent, nimic în transcendent.” (p. 209) „O singură Salvare! Un zâmbet și... Muzica! Și poate pe tine... Să nu-l uit pe Olivier.” (p. 210) Sunt acestea îndeajuns?! Pierderea lui Bill, pisica lui dragă, din vina sa și plecarea - de fapt o amânată revenire definitivă - lui Relli, căreia el nu a reușit să-i pronunțe speranța unui viitor împreună, îi cauzează o recidivă: „Tatăl dumneavoastră a suportat un
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
puternică originalitate e periculoasă (vezi tema din Doctor Faustus) - iar îndărătnicia contemporanilor o știe -; periculoasă până ce nu se potolește prin ceremonioasă includere în patrimoniul cultural. Vasăzică, e limpede de ce nu sunt un scriitor mai bun decât sunt. Nu mă obsedează (îndeajuns) lucrurile detestabile pe care, la o vârstă sau la alta, le-am gândit, ori, mai rău, le-am și făcut. Citesc Stephen eroul. Încă nu întâlnisem un asemenea portret al prostiei omului deștept. În disputa dintre mamă și fiu pe
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2507_a_3832]
-
sau, mai bine zis, escortează un fir director a cărui natură e mai puțin accidentală. Greu de descris, nu și de aproximat, această natură pune „în vedetă” instituțiile vieții literare. Cafeneaua, cenaclul, redacția, editura, librăria, conferința și celelalte. Sintagma e îndeajuns de laxă cât să acopere o întreagă pletoră. Din acest punct de vedere, memoriile lui Vlaicu Bârna sunt mai apropiate de o cercetare ca Apariția scriitorului în cultura română (1976) a lui Leon Volovici decât de, să spunem, hagiografica Bohemă
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
regretatul Petru Creția va semnala, în ediția Maiorescu, „un număr, deloc mic, de intervenții destinate să facă mai limpede ceea ce i se păruse obscur sau, pe alocuri, să înfrumusețeze ceea ce credea el că, pentru un text de Eminescu, nu era îndeajuns de frumos. Bune, chiar dacă perfect ilicite intenții, dar a fost scris ca Maiorescu, căruia i-au reușit mai toate în viață, să eșueze ca filolog.” 2 Rîndurile de mai jos nu-și propun să forțeze uși deschise. Este vorba doar
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
le-a ales spre traducere, conțin știința omului și a animalelor: antropologia și zoologia în termeni largi, adică secretele creaturilor aflate ierarhic deasupra regnului vegetal. Premisa esențială a volumului stă într-o ipoteză metafizică: ca să cunoști esența unui lucru e îndeajuns să știi originea numelui său. Cu alte cuvinte, nomen est omen și în numele pe care îl poartă o ființă se dezvăluie rațiunea ei pe Pămînt. O astfel de cunoaștere strict nominală e opusul cunoașterii prin experiență, empiria fiind neglijată în favoarea
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
și biciuind ca persanul Xerxes mările Greciei să i se supună. Trăind însă în alte veacuri, Poetul n-a avut la îndemână decât Cuvinte. Adevărate cuvinte, deoarece în casă, tatăl (Dumitru Ivănescu 1914-1994) le-a impus să învețe corect și îndeajuns limba română. Franchețea cu care se rostește Poetul în multe privințe cultural-lite rare i-a adâncit inamicițiile, dar și-a câștigat mulți adepți ai creației pe care a dezvoltat-o: de la Petru Creți, la Constantin Noica și Marin Preda. De la
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
noi rolul unui veritabil șperaclu, spărgînd enigma psihicului și dîndu- ne posibilitatea de a pricepe orice conduită, oricît de aberantă. Ne credeam niște inițiați în stare să descîlcim meandrele sufletului. Vroiam să înțelegem de ce cutare coleg se purta bizar? Era îndeajuns să-l învăluim în trei formule freudiene și îi descopeream coeficientul de servitute față de șiretenia impulsurilor inconștiente cărora le slujea fără să bănuiască. De la conduita psihopaților treceam la opera autorilor iluștri. Vroiam să știm de ce Cioran își spurcă țara și
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
toate, că instituția "studiilor literare" este infinit mai importantă în Statele Unite decît este în Franța. În Franța, profesorii de literatură din toate universitățile țării nu constituie un mediu omogen și închis în sine, ca în Statele Unite. Pentru că acolo ei sînt îndeajuns de numeroși pentru a-și alimenta, între ei, propria existența și au o legătură foarte slabă cu lumea din afară. În Franța, acest lucru este imposibil. Aici, profesorul de literatură e foarte adesea cineva care este scriitor și ziarist, ori
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
Un punct de vedere extrem. În fine, în cea de a treia zi a Colocviului, participanții au discutat despre situația romanului în "era mediatică", subiect atins de altfel și mai înainte. În comunicarea sa, Adrian Dinu Rachieru a desfășurat tabloul îndeajuns de întunecat, deși aparențele sunt mai degrabă vesele, al unei societăți dominate de "imperialismul mediatic", în care "mass-media guvernează cultura" și în care divertismentul devine "supraideologia epocii noastre". Laurențiu Ulici a împins mai departe descrierea acestei lumi de apocalips cultural
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
că sînt autori care au neșansa, neșansa, repet, a intraductibilității. Vorbiți uneori în cărțile dvs. despre traducere în termeni de suferință, chin, trudă dar și bucurie, fericire, jubilație, despre o nesfîrșită urcare a muntelui, ca în cazul lui Proust. Este îndeajuns de gratifiantă truda traducătorului? Bucuria echilibrează suferința? Da, da, cu siguranță. Cel puțin în cazul meu. Cu cît truda e mai mare, și reușita e mai mare, și bucuria reușitei e mai mare. Și iarăși revin la această idee de
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
frig, strig/ și răspund:/ Doamne, e atît de tîrziu, cu ce parte a mea să mai scriu?"), alteori cu sugestii blagiene ("Marelui orb să-i împletim cununa/ a trecut din pustie-n pustie mai mare/ și a scris pe nisip îndeajuns"). Ca și L. Raichici, Iacob Roman e un poet stăpîn pe ceea ce scrie, capabil să scoată acorduri plăcute din presărarea aparent întîmplătoare a rimelor în peisajul arid al versului alb (cum procedează, pe de altă parte, și Doru Ilana): "Umblă
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]