1,549 matches
-
să iau totul de la Început la vârsta de 43 de ani. Am părăsit domiciliul conjugal, cu mari temeri În privința violenței părăsitului soț și tată, folosind o strategie care a dat totuși roade: adolescentul și fiica au plecat primii, pe furiș, Îndesându-și În buzunare sandvișuri și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe ușă cu cei doi gemeni, când tatăl lor adoptiv vorbea la telefon. Ne-am reunit ca două armate Învingătoare pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru că-mi amintesc fundițele colorate și ouăle din hârtie care atârnau la porți când ne apropiam de fundație. Am urcat pe aceleași scări pe care, acum un deceniu, fusese făcută poza de grup din ziarul pe care Dora mi-l Îndesase În buzunarul hainei („Doar ceva pe post de memento, dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de patruzeci de ani la secție, au descoperit cum Își rezolvase problema. Stând lângă mașinărie, Karp explică: — Aceste fâșii din piele erau Înfășurate În jurul mijlocului. Bobinele pentru ață pe care le vedeți aici erau folosite pentru reglarea tensiunii. Bauer a Îndesat pantofii furați de la maică-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
desigur. — La cine? Râzând, Dora Își eliberă brațul de al meu. — Nu ți-ai dat seama că e o ea? Am scotocit după țigările din buzunarul hainei, fiind conștient că erau undeva sub hârtia și chestionarul pe care le-am Îndesat În el. — Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am aprins bricheta. Manșetele, vesta, cravata. Zici să era o uniformă. Am inspirat adânc. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat seama că, de fapt, nu prea conta. Oricum lucrurile urmau a fi confiscate de administratoră. (Mai devreme În dimineața aceea, după ce m-am Împrumutat din portofelul lui Anton, am reușit să acopăr două luni restante din cele trei rămase, Îndesând un plic În cutia poștală a doamnei Britz, cea cu semnul exclamării. Dar acum toate fondurile prietenului meu erau epuizate. Nu m-ar fi deranjat să mă agăț cumva de cartea lui Heller și de chestionarul care rămăsese În sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În formă de V, Diels scoase un nor de fum mulțumitor. Totuși, ai dreptate. Puteam să avem mai mult tact, nu-i așa, Pieplack? Înainte ca partenerul său să găsească răspunsul potrivit, Diels ridică de pe jos niște obiecte și le Îndesă În sertare Într-o ordine aleatorie. Dar a fi hotărât e o virtute mare, și timpul e ceva ce ne lipsește tuturor. Trebuie să acționezi cât mai poți. Asta ne spune mereu inspectorul Wickert. „Trebuie să acționați cât mai puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Învățase să-mi asum identitatea. Dacă, În sfârșit, i-aș explica de ce am părăsit-o cu trei ani În urmă? Cine știe, poate că discuția despre problema sexuală ducea totuși undeva. Spre după-masă, camera mare era din nou aproape prezentabilă. Îndesând gunoaiele Într-un colț, reușisem să ridic biroul și curățasem cele câteva articole de Îmbrăcăminte pe care le-am putut salva. Încetul cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de un sunet afundat, care Îmi dădea de Înțeles că persoana căreia Îi aparținea aprinsese lumina. Acum auzeam că vocea se apropie de baie. Cât se poate de recptiv, m-am prefăcut brusc ocupat, lepădând prosopul și Încercând să-mi Îndes trusa de machiaj În buzunare - când mi-am dat seama că n-aveam nici unul. Și mai tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se mișcă cineva. — Da, nu e asta camera 202? M-am dat Înapoi cu un pas ca să verific numărul de pe ușă. Cu o mișcare lină, bărbatul se strecură pe crăpătură și Închise ușa după el. Acum am observat că Își Îndesase un prosop la brâu. — Dora? repetă. Sunteți... surori? Tonul lui devenise mai moale, fără a părea, totuși, prietenos. Probabil că era curios ce vroiam să iau din cameră, sau măcar să afle ce-am văzut În cele câteva secunde neglijente, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se. Zâmbind, a spus ceva ce suna a „să nu fie ridicat“. Pentru că nu l-am Înțeles, am vrut să repete ce-a spus. Dar cuvintele mi s-au transformat În vată. Până la urmă, săturându-se de eforturile mele, Își Îndesă mâna, simplu dar brutal, În gura mea. Spre surprinderea mea, a tras până când a scos de-acolo o larvă albă, zvârcolindă, lungă de câțiva metri, acoperită de păr alb, umed. În mod ciudat, am răsuflat ușurat. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Le trase la loc. Alo... Knisch... Domnule Knisch? Cred că am alunecat Într-o parte, pentru că atunci când mi-am deschis ochii din nou, Inspectorul Încerca să-mi pună poșeta sub cap, pe post de pernă. — Frăția, am suspinat chinuit. Dar Îndesându-mi poșeta sub cap, Wickert nu mă ascultă. — Sunteți pe mâini bune, domnule Knisch, mă anunță luând loc. Mi-aș dori să vă pot lăsa să vă faceți somnul de frumusețe. Dar trebuie să acționăm imediat. Suntem pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
stat În ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea cât mai plin de importanță, am luat un teanc de hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără cale de scăpare. În cele din urmă, cea care ne pune în mișcare e Maimuța. Se apropie de Lina, se înalță deasupra ei (of, Doamne, nu mi-e ea de-ajuns? nu mi-o fi ajungând cu vârf și îndesat pentru nevoile mele? câte pule am?) și își băgă mâna între picioarele fufei. Ne-am imaginat scena asta dinainte, în fel și chip, am visat-o cu glas tare timp de luni de zile și, cu toate astea, rămân ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În clădirea gării, stătu cu ochii În patru. Nu trebuia să riște nimic. Dacă era prins, va trebui să Înfrunte o condamnare pe viață, nu o săptămână În pușcărie. Trebuia să aleagă cu grijă. Câteva poșete aproape că i se Îndesară singure În mâini În sala aglomerată, atât de neglijent erau ținute, dar proprietarele lor păreau a fi prea sărace sau prea pierde-vară. Prima categorie va avea doar câțiva șilingi, celelalte, mai mult ca sigur, nu țineau În poșetă nici măcar mărunțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu o săptămână În urmă, fiecare zi o pusese În fața unei decizii, a unei temeri pe care trebuise s-o ascundă. „Avem oferta aceasta la Constantinopol. O primești sau refuzi. Mai sunt o duzină de fete pe scară“. Apoi Myatt Îndesându-i biletul În geantă, proprietăreasa ei sfătuind-o una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vedeți, domnule Myatt, În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doamnă, spuse el, băgându-i la curea. Ne vedem data viitoare, i-am zis, ținând ușa deschisă ca să poată ieși. Aproape că Jim ieșise pe ușă, când se Întoarse și spuse: —Asta era În buzunarul domnului Mortimer, doamnă. Mi-a Îndesat ceva În mână și a dispărut pe coridor. Închizând ușa, m-am uitat la ceea ce-mi dăduse Jim: o punguță Ziploc din plastic transparent, care părea să aibă În ea un teanc de chitanțe. M-am gândit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Phoebe se Întoarce, În mijlocul propoziției, spre direcția din care venea lumina strălucitoare. — Ia uite! Uite-o pe Valerie cu Baba. Cred că e prescurtarea de la Balthazar, spuse Phoebe, năpustindu-se În direcția unei alte tipe trăsnet al cărei copil era Îndesat fotogenic Într-un portbebe tivit cu blană, pe care-l ținea agățat În fața ei. Adevărul e că singurele persoane de acolo care erau băgate În seamă erau Îngerașii de bebeluși din mulțime, care continuau să vină. Aceasta este, totuși, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oftat nefericită. Am vrut să plec. Doar o clipă, am ceva pentru tine, spuse Marci, prinzându-mă de mână. Să nu crezi că sunt vreun traficant de droguri sau ceva de genul ăsta, dar asta e pentru tine. Marci Îmi Îndesă În palmă o batistă albă Împăturită. Am despăturit-o. Înăuntru era o singură tabletă. Mi-am strâns palma, făcând-o pumn. —Marci! —E un Klonopin. Mai este cunoscut și ca valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
începe să agite un tub de fixativ, apoi îl pulverizează spre ea. Femeia se ghemuiește cu ochii acoperiți, aplecată înainte, cu amândouă mâinile apăsate pe față. Și Helen dă din cap spre camera din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu s-a ales decât cu o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și mestec. Mă doare piciorul; îmi scot pantoful. Mestec și nu mă opresc. Mona adoarme. Mestec și nu mă opresc. Stridie se uită pe geam la niște buruieni dintr-un șanț. Înghit pagina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceaslovul în geam, Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]