224 matches
-
de sudoare. Ochii lui sticloși, aparent lipsiți de vedere, se rostogoliră în orbite până când întâlniră privirea lui Marin. Trask șopti răgușit: ― David, ceva a încercat să pună stăpânire pe mintea mea în ultimele câteva minute. În jurul lui Marin umbrele se îndesiră din nou. I se păru că în sală era aproape întuneric, iar siluetele oamenilor din ea se desenau pe fundalul unor tenebre groase. Își aminti de fiul lui, David Burnley, care avea și el "ceva" în creier. "Nu simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe stăpâna casei. — O, nu. Aș avea grijă să nu scape de sub control. Îl pot ține sub control pe individ. E un om de vânzări de prima mână. Primăvara e un anotimp bun să Începem. Chiar acum. Înainte să se Îndesească frunzele prea mult pentru fotografie aeriană. În vară am putea să facem Montauk, Chilmark, Wellfleet, Nantucket de pe mare. Tata nu vrea să ne dea banii. — E mult la mijloc? — Un aeroplan și echipamentul? Da, e considerabil. Vrei să cumperi aeroplanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
om în viață. Reînnoindu-se ea însăși, conștientă de propria existență și de sarcina ce-i revine, rămânea un mister pentru orice creatură umană, insensibilă la corupție și capabilă, teoretic, să se opună la orice tentativă de distrugere. Mulțimea se îndesea pe măsură ce se apropiau de Mașină, iar enormitatea masei acesteia devenea din ce în ce evidentă. Forma sa circulară și dimensiunile îi confereau o alură avântată și aerodinamică, pe care nu o alterau rândurile de cabine individuale care se înșirau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
printre arbori. Noroc că avea o busolă care să-l ajute să-și mențină direcția generală. Mai mult nu putea spera. Mergând fără oprire prin această pădure aparent fără sfârșit, la un moment dat băgă de seamă că umbra se îndesește în jurul lui. Fără îndoială, în sfârșit se-nopta cu adevărat. Tocmai se întreba dacă va trebui să doarmă la poalele vreunui copac, când ieși la loc deschis într-o prerie întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. Și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
parte a orașului. O stradă nu prea lungă, dar centrală, a rămas cufundată în beznă, încît trecătorii, în primele clipe, se ciocneau, bâjbâind, speriindu-se unii de alții. Întâmplările astea nu erau chiar simple întîmplări. Ele au început să se îndesească. Din ce în ce mai multe becuri se spărgeau. Și culmea era că nimeni nu pricepea cum anume, din ce cauză. Pur și simplu becurile crăpau brusc. Parcă arunca cineva cu piatra în ele. Treptat, a pornit să se răspândească în oraș un fel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lor lipicioasă. Cu greu am ajuns la albia din fundul văii. Soarele asfințise, noaptea era grăbită și, acum, nu se mai distingea aproape nimic. Ne-am continuat drumul, mergând oarecum la întîmplare, până ce tufele de mărăcini au început să se îndesească. Atunci ne-am văzut nevoiți să renunțăm. Orbecăind, nimeream în mărăcini tot timpul. Încotro ne îndreptam, ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un roman tradus din franceză, de un autor belgian puțin cunoscut, Bertrand Vandervelde, intitulat... Așteptați să vi-l arăt. Cavedagna se îndepărtează și când reapare îți întinde un fascicul de fotocopii: - Iată, se; cheamă Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Avem aici textul francez al primelor pagini. Vedeți cu ochii dumneavoastră, judecați ce escrocherie ! Ermes Marana traducea un roman de doi bani, cuvânt cu cuvânt, și ni-l prezenta ca cimerian, cimbric, polonez... Răsfoiești fotocopiile și de la prima privire înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l căutai, dar fie pentru că nu-ți displace începutul, fie pentru că doctor Cavedagna, tot mai preocupat, a fost înghițit iarăși de vârtejul activităților lui editoriale, nu-ți rămâne decât să te apuci să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc Degeaba trăgeam de deschizătura sacului de plastic: abia ajungea la gâtul lui Jojo, iar capul rămânea afară. Alt sistem era să-l bag în sac cu capul în jos, dar nu-mi rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
displace începutul, fie pentru că doctor Cavedagna, tot mai preocupat, a fost înghițit iarăși de vârtejul activităților lui editoriale, nu-ți rămâne decât să te apuci să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc Degeaba trăgeam de deschizătura sacului de plastic: abia ajungea la gâtul lui Jojo, iar capul rămânea afară. Alt sistem era să-l bag în sac cu capul în jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nutrească în posibilitatea unei lecturi sincere, chiar și aici, în editură. Iată-l pe bătrânul redactor reapărând prin ușile de sticlă. Apucă-l de o mânecă, spune-i că vrei să citești mai departe Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. — Ah, cine știe unde e... toate hârtiile afacerii Marana au dispărut. Paginile lui dactilografiate, textele originale, cimbric, polonez, francez. Dispărut el, dispărut totul, de pe o zi pe alta. — Și nu s-a mai aflat nimic? — Ba da, ne-a scris... Am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o femeie cu temperament sensibil și neliniștit; ea resimte izolarea la care o constrâng dislocarea geografică, obiceiurile locale și eticheta de la curte și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei, tânăra sultană îi scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
după zi, oră după oră. Citesc pe chipul ei ceea ce dorește ea să citească, și transcriu fidel... - Prea fidel - îl întrerupse Marana, înghețat. - Ca traducător și reprezentant al intereselor lui Bertrand Vandervelde, autorul romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, pe care îl citește femeia aceea, vă desfid să-l mai plagiați de acum înainte! - Flannery devine palid: un singur gând pare să-i ocupe mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să găsești ascunzătoarea lui Flannery, numai ca să poți privi prin ochean femeia care citește, sau să-i cauți urmele în jurnalul scriitorului aflat în criză... (Te tentează ideea de a putea relua lectura romanului Privește în jos unde umbrele se-ndesesc, chiar sub un alt titlu și o altă semnătură?) Acum, Marana transmite știri tot mai îngrijorătoare: ea e ba ostatică într-o deturnare de avion, ba prizonieră într-un slum din Manhattan: Cum a ajuns acolo, încătușată de un instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrea să-l întrebi pe Cavedagna dacă îți poate da să citești imediat Într-o rețea de linii ce se leagă de pseudo(sau autenticul?) Flannery, care ar putea fi chiar același lucru cu Privește în jos unde umbrele se îndesesc al autenticului (sau pseudo?) Vandervelde. Abia aștepți să alergi la cafenea, unde ai întâlnire cu Ludmila, ca să-i povestești rezultatele confuze ale anchetei tale și ca să te convingi, văzând-o, că nu poate avea nimic în comun cu cititoarele întâlnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pune pe nas ochelarii de prezbit și citește cu glas tare: „Dacă într-o noapte de iarnă un călător, în afara localității Malbork, ițindu-se de pe coasta abruptă fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Capitolul al doilea..........................................................................................39 În afara localității Malbork..........................................................................47 Capitolul al treilea......................................................................................54 Ițindu-se de pe coasta abruptă ....................................................................65 Capitolul al patrulea .................................................................................78 Fără a se teme de vânt și amețeală.................................................................86 Capitolul al cincilea................................................................................98 Privește în jos unde umbrele se-ndesesc..........................................................109 Capitolul al șaselea .................................................................................120 într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul al șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul al optulea.................................................................................168 Pe covorul de frunze luminate de lună...........................................................195 Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bâlciul, năzdrăvănia continuă, îl găzduiește. Și-a găsit, iată, o treabă precisă și idioată, o rătăcire care îi aparține, ore fixe și zile repetabile, doar ale sale. Iarăși miercuri, pândind în casca receptorului. Iarăși vineri, pe teren, vânătoarea fantomei. Ar îndesi exercițiul acestei zădărnicii, mai multe ore, mai multe zile, toate orele, toate zilele. Dar e joi. Așa arată calendarul, cadranul. Soarele acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sale grele. Cu chiu, cu vai, Maria reuși să-i aducă la cunoștință minunea care i s-a Întâmplat, iar Victor a dorit să-l vadă personal pe chiup. Acesta dormea un somn profund, bruma de transpirație parcă se mai Îndesise, au Închis la loc „ușa” și puține lucruri și lucrări au mai putut face În seara și noaptea aceea. Emoții de tot felul, teama continuă, agitația celor două suflete care luptau pe mai multe fronturi erau atenuate de o bucurie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
înconjurat de munți nu prea înalți, plin de copaci și o vegetație bogată. Venind de la Bartès, urmez strada spre Lourdes, admirând câmpurile înverzite, un lan mare de grâu treierat, iar în apropiere de destinație, copacii devin mai deși, casele se îndesesc, iar după ce văd indicatorul de localitate, deja simt parcă aerul sfânt al acestui oraș. Mă impresionează mulțimea pelerinilor pe care îi vezi de la intrarea în oraș, persoane de toate vârstele, dar prevalează adulții și bătrânii. Ajung repede în centru, trec
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Visurile nu mai cresc din trăiri spre veșnicie; ce mai este românesc în a noastră Românie? Un popor se zbate-n grele ofuri de-a ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt și mai rele... când se îndesește ceața, nu da drumul pe cărare! Toate râurile-n mare își pierd numele și viața. 2010 Omul autonom 1 Circulăm printre ispite ce ne răvășesc ființa; cine și-a pierdut credința, consecințele-s cumplite... Gândul nu mai suie drept spre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Nu, dar nu-i bine să mai rămânem! Se întoarse pe călcâie, îl luă pe Cristi de braț și îl trase după ea. Porniră repede spre oraș. Pașii lor răsunau pe dalele de piatră de pe pavaj. Deasupra lacului, ceața se îndesea cu repeziciune. În lumina lunii, deja apa părea o suprafață lăptoasă, ce fremăta în valuri mici. Deși nu bătea nici un firicel de vânt, dinspre lac se simțea o răceală puternică. De ce ne grăbim așa? întrebă Cristian Toma. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum acesta îl aude, sunt aici, la câțiva pași. Nu-ți fie teamă, sunt eu, taică-tu. Vin să te duc acasă. În timp ce vorbea alerga spre locul de unde auzise glasul copilului. Se afunda în pădure tot mai departe. Ceața se îndesise și acum îl înconjura din toate părțile. Își dădea seama că îi va fi din ce în ce mai greu să dea de puradel în aceste condiții. Vorbea fără încetare cu acesta, îndemnându-l să stea pe loc și să-i răspundă la chemări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
norii se răzbunaseră pe cer. Inspectorul nu putea să-și dea seama, dar probabil că luna ieșise dintre nori și se afla acum deasupra capului. Ridicându-și privirea putea distinge o zonă mai luminoasă prin ceața care de acum se îndesise binișor. Negura căpătase o culoare lăptoasă și de la o clipă la alta i se părea că devine și mai consistentă. Cu greu mai reușea să zărească ceva la o distanță mai mare de câțiva pași. Tresări speriat și abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]