4,713 matches
-
maximei ei contestări de către oficialitate, aceea a directoratului lui A.E.Baconsky. L-am cunoscut destul de bine pe Victor Felea, fără să fi fost prieteni, ca să depun mărturie despre perfecta lui bună credință și despre credibilitatea aprecierilor lui. Nici un scriitor îndoielnic nu se bucură de favorul autorului Jurnalului, nici unul cu adevărat valoros nu e tratat fără respect. Am reluat de curând lectura Jurnalului și m-am gândit că n-ar fi rău să-l recomand tinerilor critici ca leac împotriva prejudecăților
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
instituirii condiției ca, pentru ocuparea funcției de judecător la CCR, candidații să depună o declarație pe propria răspundere că nu au fost membri ai vreunui partid politic. Credibilitatea de care trebuie să se bucure acest for nu poate fi una îndoielnică, iar, atât timp cât vor exista temeri cu privire la gradul de independență cu care decid cei care sunt chemați să delibereze asupra constituționalității legilor, va exista un conflict între ceea ce se dorește a reprezenta Curtea Constituțională într-un stat de drept și modul
Judecătorii CCR vor vota în continuare după partidele din care fac parte by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/42152_a_43477]
-
Emil Constantinescu. El îl acuză pe Traian Băsescu că și-a numit oameni apropiați în fruntea CCR. "Curtea Constituțională a fost transformată într-o organizație politică de Traian Băsescu. Posturile în CCR au fost oferite unor persoane de o moralitate îndoielnică, complet necalificate pentru o asemenea funcție. Cel mai bun exemplu este numirea de către Băsescu a președintelui CCR Augustin Zegrean, un simplu avocat de la o firmă obscură dintr-un oraș de provincie. În mandatul meu, președinte la CCR a fost Mihai
Emil Constantinescu pentru Tageszeitung: Ura s-a reaprins () [Corola-journal/Journalistic/42503_a_43828]
-
A.Ș.: Fenomenul mass-media poate determina o dezbatere fără sfârșit. Eu citesc ziarele românești ca un exercițiu de amuzament. În general însă, și din păcate, media nu mai informează, iar în România jumătate din informațiile pe care le primești sunt îndoielnice, dacă nu de-a dreptul mincinoase. E aceeași goană după un senzațional care se consumă în câteva secunde, până la următoarea informație. Toată gama de posibilități care se oferă consumatorului îi stă la dispoziție: reaua-credință, mitocănia, șmecheria sunt exprimate voios și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
cei care nu au venit la vot s-au manifestat, astfel, în favoarea sa. Philip Gordon a pus puține întrebări, în special în legătură cu aspectele enunțate de Traian Băsescu. El a fost de acord că referendumul din 29 iulie are o ”legitimitate îndoielnică” și l-a asigurat pe Traian Băsescu de întregul sprijin al Statelor Unite pentru respectarea ”legii, a democrației și instituțiilor independente din România”. De asemenea, Philip Gordon a spus, în glumă, că Traian Băsescu are un susținător la București în persoana
Ce a discutat Băsescu cu Philip Gordon în curticică () [Corola-journal/Journalistic/42914_a_44239]
-
ștampilă aurie și pe doamna Plumb zâmbind nevinovat că ea asta are, ea nu a mințit. Un certificat de participare nu înseamnă că ai învățat ceva acolo”, a precizat europarlamentarul PDL. Monica Macovei i-a mai indicat pe lista miniștrilor “îndoielnici” pe Mircea Diaconu, Lucian Isar, Corneliu Dobrițoiu, Andrei Marga. “Cu tristețe o spun, Mircea Diaconu este în conflict de interese, este cercetat și penal pentru abuz în serviciu, o spun cu tristețe pentru că a fost un actor bun și un
Macovei: Miniștrii lui Ponta ne duc spre dictatură () [Corola-journal/Journalistic/44741_a_46066]
-
că o citise și-l interesase și, deși pentru mine cartea nu mai reprezenta decât un document bio-bibliografic, n-am avut de ce să nu dau curs invitației, mai ales că edițiile anterioare fuseseră tipărite pe hârtie proastă și aveau coperte... îndoielnice, ca mai toate cărțile înainte de 1989. Ceva mai târziu, Liiceanu îmi va mărturisi că interesul i-l stârnise una din primele scrisori ale lui Steinhardt din volumul în curs de apariție, în care autorul Jurnalului fericirii îi spunea lui Ierunca
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
cuvânt, de tot ce Înseamnă mocirla societății noastre. Ne delectează cu știri despre evenimente politice, administrative, economice, culturale, muzicale. Până aici e bine, pentru că toți redactorii (reporterii) radio se străduiesc să rămână "sus" și să ne ridice și pe noi. Îndoielnică este numai uneori prestația invitaților unor emisiuni. Vom reveni la acest aspect cu un exemplu În capitolul următor. Bravo lor, celor de la toate studiourile de radio, locale sau centrale! Dar, și acest "dar" este semnificativ: omul zilelor noastre nu se
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
directorului revistei -, Blaga afirmă că „nu strică dacă introducem chiar în sânul ei anume tensiuni“. Tensiunile au stricat însă chiar și dincolo de marginile revistei. Nae Ionescu a ajuns astfel o victimă colaterală a adversităților și polemicilor lui Lucian Blaga. Etica îndoielnică a gestului său e agravată de faptul că el însuși se folosise de triada pelerin-amant alchimist în cursul Istoria religiei absolute, fără să-i acorde vreun credit lui Evelyn Underhill, deși, precum se vede, i-a fost mult mai fidel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Pentru a dovedi acest lucru autoarea identifică întâi 25, apoi peste 50 de instanțe în care el i-ar fi dator lui Evelyn Underhill. Acuzația de imoralitate e susținută, în prima versiune a textului, prin invocarea unei „istorii orale“ extrem de îndoielnice. Conform acesteia Nae i-ar fi mărturisit Cellei Delavrancea „împrumutul“ pe care îl făcuse din cartea scriitoarei anglicane. Informația a circulat prin telefonul fără fir al solidarității feminine: ea ar fi fost transmisă Georgetei Mircea Cancicov, care la rândul ei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
se găsesc idei ale altor autori, care au fost recreate și integrate propriei înțelegeri a lumii într un mod atât de organic, încât nu se mai pot distinge de ideile dobândite în mod nemijlocit. Decurge, deci, că este nu numai îndoielnic, dar și inutil în ordinea construcției sale filozofice să contabilizeze autorii care i-au servit ca punct de plecare pentru idei personale (și nu căutat originale). Marta Petreu înregistrează mărturisirea lui Nae Ionescu, dar numai în ultima versiune a textului
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nouă paranteză nu am descifrat mai multe din viața Teodorei. Dar cred că am reușit să ghicesc câte ceva din „condiția de mediu” ce ar fi putut să-i marcheze viața: provincia. Este monstrul invizibil ce își insinuează tentaculele unei moralități îndoielnice până în sufletele cele mai pure. Provincia are voluptatea maculării, a nivelării tuturor indivizilor având drept reper mediocritatea liderilor. Este vorba tot de un „genius loci”, cum ar zice Domnul R., dar unul negativ. Nu-l vezi, dar îl simți peste
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fi aplaudat atunci intervenția ei. Este clar că Voltaire avea dreptate: în viață totul nu este altceva decât o impresionantă contradicție. Este interesant de înțeles în lumina trecutului critica prezentului, însă acest mod de a compara epoci diferite este oarecum îndoielnică, uneori chiar fără rost. Nimic nu se repetă identic în scurgerea vremurilor. Richelieu și Mazarin se străduiau, fiecare, să câștige favoarea stăpânului lor. Prințul cu 1000 de capete, al cărui politicieni caută azi să-i intre în grații, poate fi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie. (7) Nu se pedepsește femeia însărcinată care își întrerupe cursul sarcinii.” După confuzia evenimentelor din decembrie 1989 și până în ziua de azi, am asistat, pe plan legislativ, la legalizarea multor fapte de o moralitate îndoielnică, dar care s-au înscris în categoria unei „emancipări a timpurilor moderne”. Sub acest fragil pretext, din codul penal au fost înlăturate infracțiuni considerate a fi cu un grad scăzut de pericol social, dar de a căror lipsă de moralitate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
-mi scot pantofii și să pun niște papuci. Acum, problema nu era că aveam ciorapi desperecheați, ci că pur și simplu nu puteam să înțeleg cum o femeie care se pregătește să schimbe umori cu tine într-un pat decorat îndoielnic îți poate cere să-ți scoți pan tofii la intrare și îți oferă niște diformi papuci, moșteniți de la un amant anterior. Traumatism, sau tară românească... puține lucruri urăsc mai mult pe lume decât papucii... să ajungi acasă la un om
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ministru de externe, cel de-al doilea pentru că alegea să se mintă pe sine și pe alții cu privire la adevărata importanța politică, anvergura culturală, putere economică și planuri ale Franței. Era, la Villepin, un orgoliu fără acoperire și de o eleganță îndoielnică." (p. 34) Ca pentru orice om de dreapta, valorile nu sunt pentru Mircea Platon capricii, ci repere. Știe că nu le poate schimba după epoca și nici nu le poate negocia odată cu fixarea salariului. Și mai știe că e cea
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
creșteam!" Sunt, din principiu, destul de sceptic față de poezia așezată de critica literară - prudent și, dacă stăm să ne gândim, concesiv - sub eticheta aproximativă de "autentic". În genere, ea ascunde microscenarii publicitare, texte mai curând nesigure, experiențe-limită dintr-un imediat foarte îndoielnic. O dată, însă, cu Cenotaful Ioanei Nicolaie, câteva dintre sursele esențiale atitudinii rezervate încep să mi se estompeze. Sunt curios în ce redută conjuncturală se vor refugia, acum, într-un gest perfect previzibil, militanții partizani ai "autenticismului". Și cum își vor
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
miros, artistul român recurge în continuare la finanțarea românească. Iar aici se întîlnește cu obstacolele noastre locale, mai rele decît marșandizarea capitalistă. Culmea e că cei care izbutesc să mulgă vaca subvențiilor autohtone o fac fie în numele unui trecut devenit îndoielnic, fie în numele unei mediocrități cu proptele care își clamează valoarea recognoscibilă de mîine. În ciuda acestor idealiști de strînsură care mizează pe recunoașterea de mîine a unei valori ignorate azi, cred că cine nu există acum nu prea are cum să
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
de litere, încep să creadă că sunt ei înșiși scriitori, că au ceva interesant de comunicat lumii. Cum ar fi isprăvile lor medicale! Așa încât se pun pe treabă și scriu. Și publică. E plină lumea de producțiile de un gust îndoielnic ale unor doctori grafomani. Chirurgii sunt, curios, cel mai adesea în această ipostază. Ați observat ce multă literatură despre sine (în primul rând memorialistică) au produs chirurgii? Nu m-am gândit la asta, dar eu îi înțeleg, probabil că e
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
Emil Hațieganu și Mihai Romniceanu, care să reprezinte opoziția în calitate de miniștri fără portofoliu. Au fost făcute și vagi promisiuni de a acorda mai multă libertate presei și de a se proceda la o oarecare îndulcire a cenzurii militare. în pofida acestui îndoielnic rezultat, regele a consimțit să înceteze greva. Din toamna lui 1945 - Theodor Pallady, un pictor fermecător; locuiește în Franța, dar războiul l-a adus în România. Are o barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori. A fost elevul lui
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
impună noțiunea în interiorul culturii europene, de-a lungul aprinselor lor dezbateri asupra autenticității unor texte din Biblia ebraică, precum și a cîtorva Evanghelii din Noul Testament. Scrierile acceptate drept canonice căpătau automat autoritate sacră, în timp ce acelea respinse erau considerate apocrife, supralicitîndu-li-se caracterul îndoielnic. În mod evident, dimensiunea ecleziastică a noțiunii cuprindea ideea de origine și, totodată, pe aceea de valoare. Extracția divină a unui anumit text îi conferea o natură eschatologică, făcîndu-l valabil in aeternum. Cartea canonică (și, bineînțeles, autorul ei) devenea(u
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
de a face rău". Așadar timpul și nu spațiul. Mai bine zis spațiul prizat prin mijlocirea timpului care deține supremația. Avem a face cu o abordare tipică de poet, întrucît timpul e, spre deosebire de spațiu, un fenomen capricios, de-o obiectivitate îndoielnică, apt de modelările prodigioase ale subiectului ce-l poate umple ad libitum cu imaginile sale, ce-l poate dilata sau accelera în funcție de trăirile de care are parte. Firește, nu poate fi pus semnul egalității între timpul operant pe tărîmul științei
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
ne apare în toată complexitatea lui atunci când abordăm problema fantomei în teatrul lui Shakespeare. În Hamlet, fantoma este numită "Lucrul", "the Thing", termen indicând ceva greu de numit, de calificat, de identificat. Horațio i se adresează spectrului ca unei "forme îndoielnice" ("in such a questionable shape"). Ceea ce face ca fraza inaugurală din Hamlet: "Who is there?", "Cine e acolo?" - întrebarea străjii ce veghează pe metereze - să-și lărgească orizontul, devenind o întrebare ce privește deopotrivă fantoma și teatrul. O întrebare pe
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
care afirmă totuși că "i-ar fi primit, neîndoielnic, cu bucurie colaborarea". "Siberianul" ar fi căutat "de fapt o publicație independentă sau liberal opozițională" crezînd că "o astfel de publicație e mai utilă scopurilor sale". Existența respectivelor "rezerve" este însă îndoielnică atîta vreme cît "Munca" îi găzduiește lui C. Stere, în 1894, cîteva articole, lucru pe care îl face apoi și ziarul care îi ia locul, "Lumea nouă". În același timp, se cuvine să se observe că, în ciuda declarațiilor tîrzii, "polemica
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
al doilea, lucrat în cărbune, este datat 1927, în perioada în care pictorul își făcea studiile la București. Această încercare de a sprijini, a posteriori, o mărturisire a artistului în legătură cu propria sa formare, nu înseamnă nicidecum că mărturisirea ar fi îndoielnică sau că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea însăși poate fi invocată ca argument în cazul oricărei observații și evaluări exterioare. Am insistat, însă, asupra acestui moment, pentru că identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]