178 matches
-
a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia. Spiritu’ nu i-a plecat prea departe. Helena a aruncat un pumn de țărână pe mormânt; Alice a făcut la fel. Ellis nu s-a mișcat însă. Figura îi era îndoliată. Acoperă-l, i-a spus Helena bărbatului. Regretul n-o să te împiedice decât să-mi faci gardul pe care mi l-ai promis. Crede-mă, moșnege, că nu mai aștept încă un an ca să-mi fac grădina de legume. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în spatele casei. Fiindcă făcusem deja febră, au vrut să mă îngrijească, să mă îmbrace în țoale civile și să mă țină la ei, ascuns în pivniță, până când, cum spuneau, „aveau să se termine toate astea“. Fiul lor, a cărui fotografie îndoliată stătea pe un raft cu cărți, căzuse în lupta pentru Sevastopol. Tânăr, în jur de douăzeci de ani. Costumul lui mi s-ar fi potrivit. Cărțile lui se aflau la îndemână. Privea din fotografie de sub o pieptănătură cu cărarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii ca o umbră de nor peste cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii în lanternă. 77. Lumina dimineții ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
instrumentelor, Întrucât alte examene mai amănunțite ale trupului deveniseră imposibile din cauza urgenței, lăsau o hârtie semnată cu ajutorul căreia aveau să se liniștească agențiile funerare În legătură cu natura specifică a materiei prime, adică, să fie sigure că, dacă veniseră la acea casă Îndoliată după un papagal, nu aveau să ia de acolo o cioară vopsită. După cum trebuie să se fi Înțeles deja, inspirata reabilitare a drapelului național avea să aibă o dublă finalitate și un dublu avantaj. La Început ghid pentru medici, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înlătură fictiv. Ori, poate În măsura În care am avea dreptul să o asemănăm cu o Fata Morgana lăsată să alerge singură prin deșert În numele nostru, obligată să rezolve ea, speranța, ce nu rezolvăm noi... Sigur că prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu nu face decît să le dezvăluie... (...Întreg universul Încape sub aripile unui fluture, cu condiția ca acesta să zboare fericit În soarele de amiază. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lăsând în inimile părinților goluri de neînlăturat. Mama vrednică, iubitoare și ocrotitoare, înconjurată altădată de copiii adorați, își consuma, discret, mâhnirea pentru absența lor. Când și tovarășul de viață a părăsit‐o pentru totdeauna, durerea, dorul și așteptările i‐ au îndoliat iremediabil inima. Cu spatele încovoiat de povara anilor, cu privirile stinse, cu sufletul răvășit de tristețile adânci, în casa îmbătrânită, goală și bântuită de amintiri a mai rămas doar ea, mama, ca să‐ i țină de urât singurătății. LE SĂRUT MÂINILE
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tata a plecat să moară, putea să mai întârzie pe-aici, el mă lăsa să întreb, știu că tu m-ai născut, tu poți să faci ce vrei chiar dacă mă mai naști o dată, tot fetița ta ascultătoare am să fiu, îndoliată de curiozitate, de ce e dincolo de gard, dincolo de noi e școala și dincolo de școală o alta mai mare în care am să fiu eu și am să întreb, dar dincolo de oameni și oameni și mare, ce e, și dincolo de Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că fie trimiteau scrisorile, fie pe el. În cele din urmă s-a căzut de acord asupra unui singur document colectiv, pe care l-au dat din mână în mână ca să-l semneze toată lumea, până ce toată coala A4 a devenit îndoliat de neagră, iar cei de la capătul cozii au început să bănuiască că la sfârșitul acestui mormânt colectiv de nume se ascunde și e pe cale să iasă la iveală Tatăl nostru. Startul a fost impresionant. La patru fără un sfert a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a uitat semnificativ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
satul se bucurau de viață, fratele mai mare, deschizătorul de drum spre școli superioare, s-a înecat în iazul Dorohoi. Era în clasa a 7-a de seminar, penultimul an de școală. Tributul apelor întunecă văzduhul, sfâșie sufletele. S-a îndoliat casa. A oftat satul. O durere de nespus a încremenit sufletele înecate în lacrimi, acoperite de jale și luminate de rugăciuni. Dar cum orice mamă află resurse să treacă prin durere mergând mai departe și cum în orice casă cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Memoria-mi abia mai irizează Iar eu am ostenit de-atâta căutat. Liniște Când ziua pleoapele-și închide Și înserarea firea o cuprinde, Liniștea s-așterne ca în paraclise, Iar somnul vine-mpovărat de vise. Negura nopții străpunsă de sulițele Lunii Îndoliază câmpuri, coline și genuni. Doar creșterea ierbii, din reavănul pământ, Tulbură liniștea și pacea de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb, nu avură decît să observe chipul livid al Mariei care punea piciorul pe uscat și privirea Îngrijorată În care o Învăluia Fersen pentru a pricepe că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-o tăcere Înghețată și reculeasă, pe care o despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbul lor de cuvinte. Privi spre soare-apune vreme Îndelungată după ce contururile insulei se pierdură În zare, cu sentimentul difuz că Îi fusese amputată o parte din ființă. - Oamenii locului spun că dacă părăsesc Lands’en simt că parcă li se Îndoliază sufletele... murmură Ryan venind să se reazeme În coate de bastingaj. Dar uneori e necesar să plece, pur și simplu pentru a respira. Marie Își dădu la o parte o șuviță de păr pe care vîntul i-o aducea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suc propriu și vin, În vreme ce alcoolurile circulau. Un acordeon cînta În surdină. Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice, Îmbrățișările cam apăsate, porțiile de băutură puțin prea generoase, nimeni nu se sinchisea. Doar Marie nu era pe aceeași lungime de undă cu ei. Îl privea pe Christian, care tot povestea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe drumul lui. Abia aici ne-am cunoscut și abia aici am resimțit golul pe care absența unui Studium Îl constituie pentru răspândirea acelei științe la care ținem atât de mult. — Pricep. O Întreprindere lăudabilă, dacă nu ar fi fost Îndoliată de moartea lui Ambrogio. Cei doi se priviră din nou pe furiș, dar nu luară În seamă aluzia. — Există patru mari universități În Italia. Studium florentinum va fi cea de a cincea. — A cincea, murmură Dante gânditor. Numărul acesta revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți să fii fericit la o înmormântare decât dacă îl urăști pe cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Estrella de Mar, arătau ca niște pastișe la modă după fetele de stradă din Place Pigalle. Privind-o pe cea mai Înaltă dintre ele cum șontîcăia pe fîșia Îngustă de trotuar, am recunoscut pe sub peruca platinată Încă una dintre figurile Îndoliate de la Înmormîntarea lui Bibi Jansen: soția englezoaică a unui broker de iahturi care-și avea birourile În port. Își juca și ea după posibilități rolul de tîrfă, strîngînd din buze și legănîndu-și șoldurile, de mă făcea să mă-ntreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
interpretat ca o insultă - și așa s-ar fi scris despre el. Nu putea să lege conversații cu străinii între timp. Nu era la o petrecere. Zâmbea politicos, înaintând încetul cu încetul. Statura și costumul ei negru îi convingeau pe îndoliați că era un fel de VIP și astfel îi făceau loc. (Costumul o făcea să se simtă ciudat: trecuse mult timp de când se îmbrăcase așa ultima oară.) Cu toate astea, nu putea avansa foarte repede. Înaintă până când calea îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care lucra la o facultate din cadrul cine știe cărei universități și care nu lăsase nici o urmă pe Google, erau aproape nule. Adevărul era că legătura aceasta dintre cei doi morți îi încolțise în minte din cauza conversației pe care o avusese în casa îndoliată cu Rachel Guttman. Până acum nu spusese nimănui nimic despre asta. Dacă ar fi fost provocată, ar fi susținut că nu luase în serios vorbele bătrânei, că le privise ca pe bazaconiile unei văduve traumatizate. Oricum era cel puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu litere mari: "Portughezi! Jos monarhia! Jos învîrtiții! Jos infamia!". Strigătele antiengleze - "Jos pirații!" - se înfrățeau cu amenințările antimonarhice, Statuia lui Camoens din Lisabona e îndoliată de studenți, iar inscripția pe care o atârnă vorbește de "ultimul dintre lașii vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Îndepărtase demagogia partidelor, dar nu rezolvase nici una din problemele urgente ale Portugaliei; nu rezolvase chestiunea socială, agravase echilibrul financiar, nu îmbunătățise economia țării și părea incapabilă de a găsi o formulă de echilibru politic. Insurecțiile contra-revoluționare din Porto și Lisabona îndoliaseră mii de familii și învrăjbiseră din nou națiunea. Prestigiul generalului Carmona nu izbutea să absolve incapacitatea administrativă a Guvernului pe care-l prezida. Timpul trecea și dictatura militară nu izbutea să se depășească. Tot ce putea face era să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
explice tânărului ardelean că țăranul îndeobște e așa de ticălos și de încăpățînat în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter psihologic dinamic și complex. Poetul solar, jovial devine, în exil, nocturn, îndoliat: "Laeta fere laeta cecini cano tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]