527 matches
-
copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și să-l bocească din nou, cu aceleași versuri, ca și la plimbarea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Le era foame, mai ales că la picnic nu prea s-au înfruptat din fripturi și mici. Acolo de saramură nici nu a fost vorba. Erau preocupați, unul cu pescuitul și celălalt cu fotbalul și bișonii. Așa că mămicile i-au îndopat ca pe curcani, cu tot ce doreau aceștia. Cum se înserase bine, fiecare familie și-a luat bagajul și a pornit-o spre casa cu speranța că vom avea cât de curând altă reuniune de familie, indiferent unde ar avea
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
și scheunând galeș, nu văi-că-rit ca până atunci. L-am luat în brațe, l-am dus acasă și i-am dat lapte să mănânce. Ei, da, de-acum aveam din nou câine, eram fericit... Bulfei creștea pe zi ce trece, îndopat de mine cu lapte, mămăligă, pâine, chiar și cu mușchi și cârnați de la oală, firește - spre dis- pe-rarea maică-mii, care era (și mai este încă, slavă Domnului!) o zgârcită notorie. L-am în- vățat să rămână cu vacile
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
tăcute și triste. Eu, în dormitor, cu perfuziile agățate de clanță. El, în sufragerie, cu “perfuzii” de 50 de grade...prună curată...și muzica dată la maxim. “Ți-o fi sete? Ți-o fi foame? Du-te și ia-ți! Îndoapă-te! Azi ai voie!”...așa zicea și râdea alcoolul în el...ca toți dracii. Cred că atunci am spus cele mai frumoase rugăciuni: pentru copilul meu-înger, pentru mine...și pentru el...și pentru familia mea...pentru toți viii și morții
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
mai mare ca vârstă sau superior ca forță, pregătire, pătură socială, astfel: HRISTOS A ÎNVIAT! / ADEVĂRAT A ÎNVIAT!, răspundea celălalt, mai mic în „grad” cum se spune. Eram un privilegiat al Bisericii, fiind iubit de Părintele Gheorghe Mihăilescu, care mă îndopa cu prinoase ca să-mi formez glasul, gustul și dorința de a mă face popă sau cum spuneau Eminescu și Creangă: să calc a popă; de tata care era Epitropul Bisericii, de cântăreț și de consilierii parohiali. Când am mai crescut
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
avut grijă, în imperiul nostru decăzut, să crăpăm puțin ușa, astfel încât diavolul să intre prin ea. Câteodată, mă întreb ce caut pe această lume, de ce scriu, de ce exist. Alteori, mă gândesc că voi sfârși într-un sanatoriu de boli nervoase, îndopându-mă cu pastile și privind absent prin geamul rezervei, admirând soarele care apune. Acesta să fie sfârșitul? * Nu, nu cred că e acesta. Cu siguranță, mai sunt dimensiuni de explorat, vise de împlinit, persoane de iubit. Dar voi apuca, oare
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
mă doare un dinte, iau calmante și îmi alină durerea doar până când ajung la dentist. Dar cauza durerii, dintele cariat să zicem, rămâne mai departe izvorul altor dureri până când este vindecat sau extras. La ce mi-ar folosi să mă îndop cu analgezice care nu elimină cauza ci doar amorțesc locul, ca să nu mai simt, un timp, durerea? M-am gândit de unde să fi căpătat eu această durere și mi-am adus aminte că totul mi se trage de la un pocinog
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
în care un corp trece de la o stare de agregare la alta dar despre oameni și stările lor nu ni s-a spus mai nimic! - Ce vrei să spui? - Că am fost crescuți ca într-un incubator, că am fost îndopați artificial cu fel de fel de învățături, că în numele unei copilării fericite ni s-au pus mâinile la ochi pentru a nu vedea relele pe lângă care trecem sau prin care trecem... - Cel puțin, nu ne-a fost “agresată” inocența copilăriei
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
în care un corp trece de la o stare de agregare la alta dar despre oameni și stările lor nu ni s-a spus mai nimic! - Ce vrei să spui? - Că am fost crescuți ca într-un incubator, că am fost îndopați artificial cu fel de fel de învățături, că în numele unei copilării fericite ni s-au pus mâinile la ochi pentru a nu vedea relele pe lângă care trecem sau prin care trecem... - Cel puțin, nu ne-a fost “agresată” inocența copilăriei
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
experiență au căzut “în plasa “ celor, ce vor să ne distrugă neamul, să ne distrugă atât trecutul cât și viitorul. Iacob Cazacu-Istrati este și el, unul de al lor, este basarabean și educația și-a făcut-o ca comsomolist, fiind îndopat cu toată otrava bolsevică. Însă, dânsul s-a desmeticit și a văzut răul în care se scufundă, fiind împins de la spate de dușmanii noștri de veacuri. Iacob! Te felicit! Nu te lăsa deloc! Vorba noastră, a basarabenilor : NU TI DA
SPUNE ŞI TU ADEVĂRUL DE OVIDIU CREANGĂ de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366280_a_367609]
-
iarbă, desculț, când roua se lasă, Să mai adorm pe-o căpiță de fân, Cu greieri, la scripcă, arcușul să-ngân. Mi-e dor să-mi mai fie iarăși foame, Să mă cațăr printre crengi după poame Și să mă-ndop cu cireșe amare, Cu mămăligă ascunsă-n ziare. Să hoinăresc toată ziua pe dealuri, La prânz să m-arunc în iaz, printre valuri, În amurg să mă retrag înspre maluri, Obosit, să mă culc pe idealuri. Mi-e dor să
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
clopotul de limbă Dacă stai cu mâna-n sân Nu dobori nici un balaur Și de sus n-are să-ți cadă Nici măcar un măr de aur Bate toba Europa Totul are un scenariu: Când bolnavul e pe moarte, Nu-l mai îndopați cu bariu! Cei de sus fac iar averi Nouă ni s-a spus: - Răbdare Până-nvață cangurul În prostia lui, să zboare Da, dar cangurul nu știe Ce preț are capul lui Urcă-n avion și pleacă Și se duce
PÂNĂ-NVAŢĂ CANGURUL de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351058_a_352387]
-
cei care le-au elaborat, s-au gândit la ei înșiși după expirarea imunității și pierderea privilegiilor de care se bucură pe perioada mandatului. Apoi că pușcăriile românești au devenit adevărate case de odihnă pentru plevușca nelegiuiților, unde aceștia se îndoapă pe rupte și lucrează când au chef, ba chiar își permit să se răzvrătească atunci când în conducerea acestor așezăminte se fac schimbări neagreate de ei. În ceea ce-i privește pe marii rechini, ei bine, cu foarte puține excepții (Adrian Năstase
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
nu avusese de-a face cu copii. Fetița nu mirosea a vodcă și a tutun ordinar, nu urla și nu-l lovea cu lanțul. Cu niște mâini îngrozitor de fragile și curate, îl apuca de gât, îi desfăcea botul și-l îndopa cu biscuiți și cu ciocolată.” Și iată personajul cheie care poate să le redea mafioților speranța că își vor putea recupera banii: „Pe rogojină se afla un bărbat în totalitate gol. Stând turcește cu picioarele strânse sub el, bărbatul manevra
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
Gabriela era cea mai fericită. Prietena ei se simțea bine, trăiască șefa! striga veselă, dar nimeni nu-i dădea atenție. Căpitanul, ce băiat! Cădea peste el și îi spunea porcărioare la ureche despre celelalte gagici, și el se înroșise. Îl îndopase, ca o gazdă ce era, cu tot ce era mai bun pe masă, ca o îndrăgostită. Marcu privea detașat scena. Și el îi era dator căpitanului. Cel puțin pentru bunăvoință. Dar totul plecase de la hotarîrea cu care îl atacase Adelina
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
comentariile ironice-prietenoase-răutăcioase de a doua zi. Pe masă erau farfurioare cu brînză, măsline, pește afumat, ridichi, salam tăiat în felii subțiri. Lizuca își luase în serios rolul de dădacă oficială (cum să-i fi zis altfel?!) și începuse să mă îndoape cu tot ce era pe masă, zîmbindu-mi cu grație, scoțîndu-și limbuța printre buze, ca să-mi arate ce bună și delicioasă este brînza, cu un piculeț de măslină și o umbră de salam de Sibiu, străveziu ca pielea ei ce i
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
străveziu ca pielea ei ce i se întindea elastică pe pieptul ei frumos cu vene albăstrii vizibile, cînd își ridica mîinile spre mine. Era micuță și, într-o clipă de rătăcire a gîndurilor, o confundasem cu CrisLi. Și, în timp ce mă îndopa în continuare, pentru că Estera adusese deja și tăvile cu fripturi și salata de varză roșie cu gogonele și conopidă, Lizuca îmi povestea că se dusese la coafor, ca să fie frumoasă, pentru că se săturase să trăiască ca celelalte, ea avusese un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
Mă simt atât de curat în fața lui Dumnezeu, încât mă încumet să-L visez. Nu știu dacă tu ai să poți citi aceste rânduri, eu în nici un caz! Știu că nici vouă nu vă este bine, în schimb, eu mă îndop cu resturi ... Aș vrea să pot mai mult ... 15 iunie (II) Iartă-mă, Mare Poet, că am scris astăzi sub sigiliul Tău! Simțeam nevoia să stau cu tine de vorbă, așa cum o fac mereu când sunt singur, iar spiritul tău
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
-i bai, cu puhoiul de lume eram învățat de pe la autobuzele din România, iar cu stilul de pilotare sovietic te înveți repede. Întâmplarea făcuse ca chiar lângă locul meu să se așeze o fată rusoaică durdulie, frumoasă, vorbăreață, care m-a îndopat tot drumul cu bomboane, iar eu mi-au golit toate buzunarele de monezi românești de 1 leu, de 3 lei, sa să-i dau în schimb, ca amintire. Mergea fata la Minsk, să cunoască pe cineva, iar dacă-i plăcea
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
neașteptată. Eu nu contam deloc ! Pentru ea eram doar un copil de care nu mai dorea să aibe grijă. Apoi am început să fac cunoștință cu umilința. Vedeam pe geam cum Clara mângâia drăgăstos un cățeluș de rasă și-l îndopa cu bunătăți și ciolane de friptură. Eu primeam doar o zeamă lungă și niște resturi , probabil de-ale lor. Dar cine eram eu? Un individ total necunoscut ! Nici măcar un suflet ... Într-o seară am auzit-o pe Clara certându-se
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
Nu putem renunța la dragoste, nu putem să ne lipsim de unul dintre cele mai puternice resorturi interioare, care alături de rațiune și capacitatea creatoare, definește personalitatea individului. Părinții și dascălii cei mai buni au fost întotdeauna, nu cei care au îndopat copiii cu informații și sfaturi, ci aceia care au putut sădi în sufletele lor dragostea cu multiplele ei valori. Un sărut pe fruntea copilului plecat la oraș la învățătură, poate să fie o adevarată comoara strânsă în suflet calauzindu-i
DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357284_a_358613]
-
Bietul om, surprins și de această dată, își mușcă din nou buricul degetului. Pe ecran apăru balena, tot neagră, tot cu basma roșie și mustăcioară, însă de data asta la schi în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu varză călită, dar în Alpi nu la Maglavit, unde nu sunt nici măcar dealuri. - Săru-mâna dadă-mare spuse rapid Costel, dar nu mai apucă să dea întreg raportul. Mătușa rupea furioasă un copan și n-avea timp de conversație. - Ia
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
erau trimise la specializări, avansau, își croiau o carieră, apoi începeau să îmbătrînească și alte obrăznicuțe apăreau în jurul lor și se frecau de șefi ca niște mîțe prefăcute, care nu te lasă pînă nu le dechizi frigiderul și nu le îndopi cu salam. Ce să-i fi spus eu lu' taică-tău? Era bărbat și se simțea rănit, degeaba îl lămuream eu că, uite, uită-te și tu, nu se cunoaște nimic, în păsărică nu rămîn urme, ehei, de cîte ori
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
domnu' Ionuț voise să mă transforme într-o legumă, dar nu mai voiam să mai insist pe această temă fără variațiuni, cu toate că prietenul meu, avocatul, voia să afle amănunte, scosesem o masă și trei scaune afară și Carina deja se îndopa cu bomboanele “Heidi” Piccoletti, the finest selection of delicious cholate pralines, care îmi păruseră a fi o galaxie explozivă de nuanțe rafinate ale gustului desăvîrșit: Cappucino, Nougat Carre, Deux frères, Brasil, Amaretto care și Rocher - fresh roasted fragments mixed with
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
de kilograme de cînd m-am născut și o nesimțire proverbială, am reușit să nu pun la suflet nici cea mai vagă părere de rău, nici un regret nu mi-a încrețit fruntea, nu am fost bolnav niciodată, nu m-am îndopat cu hapuri otrăvitoare, nici măcar banale migrene n-am avut, și știu că o voi duce tot așa încă vreo cincizeci de ani, în timp ce oamenii posomorîți, bănuitori, suspicioși, capricioși, încrezuți, recalcitranți, geloși, intransigenți ... sau cum mai vreți să le spuneți, se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]