291 matches
-
aceiași preoți, diecezani și persoane consacrate, sunt contrare mărturiei sacerdotale. Preotul, oricine ar fi el, trebuie să dea mărturie lui Cristos oricui, oricând și oriunde. În capitolul XI, ni se spune că sfințenia preotului și a poporului credincios depinde de îndrăgostirea personală, a fiecăruia, de Cristos. Exemplul Sf. Ap. Paul care a ales să piardă toate numai să rămână cu Cristos, devoțiunile Sf. Maria Margareta Alacoque și ale altor sfinți (exemplificați în această carte), ne oferă tot atâtea îndemnuri la prețuirea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lui Iason de a se căsători cu Creusa, fiica lui Creon. Medeea se lamentează și se revoltă teribil, atinsă de otrava geloziei, implorând destinul s-o cruțe pentru ceea ce va înfăptui drept răzbunare, amintind de clipa nefastă a inocentei sale îndrăgostiri, de probele dificile pe care l-a ajutat să le treacă și de jurămintele sacre rostite de el, cu speranța intensă că nu e totul pierdut și că bărbatul iubit mai poate încă reveni asupra deciziei infame de a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și anima, componenta inconștientă "feminină" prezentă în orice bărbat. Datoria ființei umane, de a întrupa și cultiva animus și anima în modul de a trăi, se extinde la orice alt tip de activitate artistică, deci și la stările de infatuare, îndrăgostire și iubire, iar astfel la tot cadrul erotic și sexual. Este necesar aici să fie făcute anumite distincții și să se verifice fiecare lucru păstrând ceea ce este bun. Eros și agapé Mulți teologi în cadrul reflecțiilor lor despre dragoste au făcut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parte; ba, descoperim cu o anume stupefacție cât de „oarecare”, de false chiar, sunt acele zeci și sute de necesități mai mici sau mai mari care ne-au ocupat și Încordat spiritul și trupul luni și ani În șir... Nu, „Îndrăgostirea”, „Împrietenirea” - ce e o dragoste masculină - nu sunt, cum ar zice un sceptic materialist, aure, nimburi ale instinctului de procreație, nu sunt o „metafizică a răspândirii speciei”, acea „voință oarbă” mai prezentă decât moartea și viața În aerul de dinaintea nașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Nicola, o tânără doctoriță în regim de internă, căreia, imprudent, i-a promis „logodna”. I promesi sposi. Între anii ’58 și ’60 fusesem căsătorit cu Anastasia, Tusi Trancu, studentă la Filologie, un mariaj ieșit „dintr-o toană”, dintr-o subită „îndrăgostire” sau dintr-o „competiție amoroasă”. Tusi, în acea vreme, printre numeroși admiratori, avea și unul „de inimă”, se pare, „frumosul” Traian Gherman, funcționar la telefoane, care mi-a făcut și onoarea unei dispute fizice, în parcul Cișmigiu, în timp ce „râvnita femelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în Biroul Uniunii și, de curând, într-adevăr celebru prin Animale bolnave. Pe Adrian îl consideram prietenul meu, ne legau ani buni de complicitate ideatică și sentimentală; după un coup de foudre cu Matei (se întâmplă și în prieteniile masculine „îndrăgostiri platonice și abrupte!”Ă, apoi cu Nichita - Nichita a și locuit câteva luni în apartamentul soților Păunescu, Constanța și Adrian -, Adrian s-a apropiat, se pare, decis, de mine și mi-a fost „fidel locotenent” în luptele literare pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște al celor netrecătoare. În limitele acestui orizont, trăirea lui este veșnică, preprogramată și irepetabilă. Iubirea descoperă așa dar, cu energia unei imprevizibile iluminări, zenitul transmundan al cotidianului. Când iubirea încetează, „ruptura de nivel
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mistică ar invoca, se gândesc, în fond, la câte o poveste romantică de tinerețe, la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă. Până la un punct, e normal să fie așa. Fără experiența nemijlocită a îndrăgostirii, fără episodul, uneori lunatec, al pierderii de sine în silueta celuilalt, iubirea rămâne o abstracțiune. Accesul direct la „amorul sacru“ e rar. Abordabil și distribuit „democratic“ e „amorul profan“: afectul imediat, incendiul lăuntric, inflamația dulce a minții și a corpului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că iubirile vin asupra noastră ca o pacoste, ca o fatalitate, ca un impuls neptunian irepresibil. Observația atentă și un spirit analitic bine exersat vor descoperi, întotdeauna, motivații lăuntrice și determinări contextuale, de natură să explice disponibilitatea insului față de „atacul“ îndrăgostirii. Inima are - după faimoasa formulare a lui Pascal însuși -„rațiuni“, pe care „rațiunea nu le cunoaște“. Dar ele nu sunt mai puțin rațiuni. Fapt e că iubirea este, simultan, patimă și gând, sentiment și idee, foc și lumină. Și tocmai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Necazul e că toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toți admit, la răstimpuri, că ele sunt importante, dar nimeni nu le ia în serios, decât în rare momente de criză drastică, sub clarul de lună al primei îndrăgostiri sau la capătul unei beții rusești. În Orientul mediu și extrem, accentele se schimbă. Conturul metafizic al tematicii „europene“ face loc fie transcendentului radical, care anulează tot, fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare. E nevoie de efectul trezitor al unui eșec de proporții, de vreo suferință destrămătoare, de uitarea de sine a unei îndrăgostiri absorbante, sau a unei radicale schimbări de destin. De regulă însă, și eșecul e citit tot în cheia vanității: sunt de vină ceilalți, țara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuși, în vârful piramidei, oficiul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
simte bine să fie în serviciul partenerului. Idolatria e, dimpotrivă, slujire unilaterală. Idolul nu spală niciodată picioarele idolatrului. Faimoasa iubire curtenească nu era scutită de un anumit halou de idolatrie, cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalarea constantă a îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupește. Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez nițeluș de idolatrie și imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“. Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esențe. De
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
onoarea proprie. Comportamentul nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin sofisticate palori dilematice. 6. Când e vorba de iubire. În teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, când e, iubirea e pe sfârșite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spațiu în care dilema e mai stingheră decât oriunde, în care cântărirea atentă, rezerva înțeleaptă, disponibilitatea speculativă sunt mai scandalos inadecvate, acela
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să-mi șteargă fruntea de sudoare când o să agonizez A.B.Doamna Nora Iuga, ne aflăm la Satu Mare, tocmai s-au încheiat "Zilele Culturale Poesis" în acest an revista a împlinit 25 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dusă înainte de val. Doar, ai văzut. Probabil că familia mea a purtat arta ca pe un stigmat... Mi-a plăcut întotdeauna să vorbesc altă limba, pe care numai poeții o cunosc. Lucrurile astea nu se explică... A.B.Ce este îndrăgostirea pentru Dumneavoastră, în toate cărțile descrieți această stare... Vai, am vorbit de atâtea ori despre nebunia asta sublimă, aș numi-o "boală divină", cum i se spunea pe vremuri epilepsiei, o boală de care nu mai știi de tine ! E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bucureștiului, să fii la doi pași de teatre, academie, biblioteci, galerii, ambasade, cu proiectele lor culturale, muzee...E un bagaj important pentru mine, din care mă hrănesc și azi. A.B.Ce muzică, ce vremuri, ce oameni... Putem vorbi despre îndrăgostire? Despre iubire? Nu. Nu-mi face plăcere. A.B.De ce? Probabil deziluzia primului fior. La vârsta aprinsă, eu am iubit, dar nu am fost iubită sincer la rândul meu. Am dat peste un histrionic. Asta distruge cuplul. Cum se spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu femeia propriu‑zisă. Artiștii posedă propriul lor gen de forță motrice. Goethe, desigur, avea un daimon al lui despre care Îi vorbea tot timpul lui Eckermann. Și la bătrânețe s‑a Îndrăgostit de o copiliță foarte frumoasă. Dar, bineînțeles, Îndrăgostirea asta a fost dérisoire - o absurditate. Acesta era felul lui Ravelstein de a aborda un subiect - un fel nu prea flatant, dar el nu flata pe nimeni niciodată, și nici nu se măsura cu tine ca să te lase lat. Credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trăiesc cei până nu demult fără țară, de aceea supuși în trecut tuturor umilințelor și disprețului celorlalți". Răspunsul vine în aceeași linie tipică întregii existențe post-convertire a lui Steinhardt. E din nou o apologie a ortodoxiei și o mărturisire a "îndrăgostirii mele crescânde de neamul românesc, de ce se numește fenomenul românesc și de Biserica creștină", ceea ce-l determină pe Teșu Solomovici să constate "cât de mult a scandalizat" acest răspuns al celui devenit monah ortodox. Cu astfel de reacții la provocările
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
disimulare a derapajelor ideologice sub tropul scepticului de serviciu din "Sfârtecare", "Căderea în timp", "Mărturii și anateme". Mai puțin cunoscută este pasiunea septuagenarului Cioran (Rășinari, 1911 - Paris, 1995) pentru admiratoarea sa, universitara germană Friedgard Schulte-Thoma, care avea pe atunci, pe timpul îndrăgostirii de ea a scepticului de serviciu la căpătâiul umanității, 35 de ani. Mai nou, fosta victimă îngăduitoare a lui Cioran, a publicat o carte despre idolul său, stăruind asupra crizei de sexualitate a moralistului aflat pe ultima sută de metri
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
depășești întinsul patriei. Nu există nume mare de regizor căruia să nu i se adauge de îndată numele scenografului, colaboratorul fidel care a purtat în imagini, în tridimensional, cum se spune, proiecțiile sale. Datorînd, personal, cîtorva scenografi foarte mult din îndrăgostirea mea față de spectacolul de teatru, datorîndu-le și iscusința pe care am învățat-o tot de la ei ca să știu să mențin proaspăt focul acestei iubiri, am încercat, în primele două ediții ale Festivalului Național de Teatru - 2005 și 2006 - pe care
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și paradoxuri logice preluate într-un filozofie subtilă a identității și alterității. Care sînt aceste jocuri/paradoxuri? Însăși metaforă titlului, hoțul, ca paradigmă semantica a actului de îndrăgostire, atît de des asociat cu sintagme în care apare verbul "a fura", sau alte verbe ale violenței și ale privării. Erotismul pentru Bruckner înseamnă supunere, în ambele sensuri ale cuvîntului, atît cel activ, ca supunere a altuia, agresare, asediu, cucerire
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
prozele anterioare: familia destrămată, complexul oedipic, sugestia incestului, homosexualitatea depresivă, însingurarea, eșecul proiectului social, alienarea. Cezar reface în confesiuni istoria unei familii disfuncționale. Georgia, mama, profesoară de engleză, are o relație extraconjugală cu un fost elev, Sever Caprini, chiar obiectul îndrăgostirii lui Cezar de mai târziu. Tatăl, învățător, își trăiește singurătatea trădării, iar după divorț, trauma despărțirii de fiul cel mic, Flaviu. Mezinul se simte la rându-i trădat, își urăște tatăl pentru că-l alege pe Cezar la partaj, își eutanasiază
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde controlul asupra nuanțelor frazei nu-l implică personal. Fundamental, proza lui e o continuă deconstrucție. Din când în când aceasta profită de artificii ritmice, ca în următoarea îndrăgostire la minut: „Ea pornește. Mă rup din adunarea pensionarilor și pornesc eu după ea. Străbatem cam o sută de metri. Tot poporul de navetiști saliva. Mă destind și mai facem o sută de metri. Îmi aprind o țigară, îmi strâng
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
în demersul său regizoral. Cu alte cuvinte, nu m-a surprins în chip decisiv. Mi-a plăcut ideea de a face un scenariu, comandînd texte unor dramaturgi tineri, apropiați viziunii sale asupra teatrului, mai exact niște monologuri în jurul temei: femeia, îndrăgostirea și iubirea. Cei solicitați au fost: Radu Macrinici, Saviana Stănescu, Ștefan Caraman, Alina Nelega și Gianina Cărbunariu. Cu alte cuvinte, cinci condeie foarte diferite, cu influențe și din zona poeziei sau prozei, cu scriituri dramatice variate stilistic. Regizorul și-a
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
Horia Gârbea Din literatura română nu lipsesc îndrăgostirile pătimașe, trădările și suferințele din iubire, dar nici amorul pe bani. Cazurile de prostituție masculină sînt mult mai rare decît cele ale prostituției feminine, profesiune ancestrală. Un gigolo apare totuși: e Lică Trubadurul, maestrul de călărie al prințesei / făinăresei Ada
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]