633 matches
-
era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi creație a mini-infinitului. Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi plăcerea intuind procesul presărării condimentelor în fluidul existenței. Ajunsesem până acolo încât să fac, așadar, ca acești stropi de parfum să viseze, să-și expună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea din lemn îi sperie și toată știința lor se năruie și cartea nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de Ion Antoniu (Palimpsest, București, 2006) reprezintă, în felul lui, o performanță. Textele din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
masa de scris, cu un pix în mână. Are aerul că spune: „Uitați-vă la mine, sunt scriitor!“ Stilul afectat Într-o carte intitulată Prin văile Golgotei (Dominus, Galați, 2002), Ion Avram povestește întâmplări din satul copilăriei lui. Întâmplări, probabil, înduioșătoare, dar care ajung greu - sau nu ajung - la cunoștința cititorilor, din cauză că autorul folosește în relatare un stil afectat, fragmentând, cu intenții poetice, fiecare propoziție. Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgând la un mod de exprimare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru fazele lunii, Perpessicius, București, 2006. Dumitru Dumitrică are o idee fantezistă despre filozofie dacă își închipuie că Iulian Nuță scrie o poezie filozofică. Versurile reproduse în carte cuprind de fapt reflecții naive, dacă nu de-a dreptul puerile, unele înduioșătoare, altele pur și simplu caraghioase: „În Cer / Stelele sunt stele / Și cumpără haine scumpe / Iar planetele / Sunt planete / Și cumpără haine cu defecte / Pentru că sunt ieftine. // Pe Pământ / De ce nu e ca-n Cer? / Pe Pământ / Oamenii răi cumpără/ Haine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le consideră înduioșătoare: „O să mă strecor într-o zi/ ca un hoț / să-ți răsfoiesc gândurile, / să-ți citesc inima, cuvânt cu cuvânt. /... Până la ultimul strop, / vreau să beau din inima ta / la sărbătoarea inimii mele“ etc. După cum se vede inima este intens
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asta comunismul cea mai cumplită eră: / A făcut din moartea noastră bucurie, iar din viață o himeră: / Și câte idealuri n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca alții-anume: Fii sigur că în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac), dar această întâmplare merita, oare, eternizată? Prefațatorii - Vasile Moldovan, Ioan Găbudean - laudă, într-o atitudine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unui pisicuțe fără gură, cu membre subdezvoltate, cu capul alb enorm, asexuat și cu ochii mari. Oricât de straniu ar părea, ideea este, în esență, justificată, iar succesul nebunesc al mărcii o dovedește: cu cât pisicuța pare mai neajutorată și înduioșătoare (este privată chiar de capacitatea vorbirii), cu atât mai mult va apela ea la simțămintele potențialilor cumpărători. Reiko și-a transformat întreaga casă într-un univers miniatural-felin (sau felin-amputat): în orice parte te-ai uita (căni, fețe de masă, tablouri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în fetița aceasta și ceva grav, matur, căci suferința este o experiență prin care nimeni nu poate trece fără urmări..., dar asta era. Stând în preajma ei zi și noapte, Arm îi istorisea propria ei copilărie cu atâtea și atâtea pățanii înduioșătoare și pline de învățăminte, o mângâia și îi promitea solemn că avea s-o învețe și pe ea, cât de curând, să picteze icoane pe sticlă. Ba, dacă dorea, avea să-l inițieze în această taină și pe zburdalnicul acela
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci în mod sigur înduioșătoare -, un pictor sobru cum era Corneliu Baba, cu o viziune monumentală și eroică asupra omului, narativ atît cît să i se poată asocia diverse scenarii epico-propagandistice și, mai ales, cu o privire marcată de un realism puternic, nu putea fi
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
Vladimir SIMON „Ce-ș copil?" - o întrebare emblematică La finele secolului XIX, românul este smuls din matca sa tradițională și aruncat în vârtejul unui europenism deloc familiar. Șocul modernizării accelerate nu găsește societatea pregătită. Reacțiile individuale de apărare, înduioșătoare sau inadecvate, găsesc un martor sensibil, dispus să le transcrie admirabil. Este I.L.Caragiale. Românul trebuie acum să aleagă între a accepta sau nu soluția integrării în rigorile civilizației apusene. Și, evident, ca întotdeauna când se află în fața unei alternative
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
nu pleca pe mare; am descoperit un om cum nu se poate mai fermecător. Mă așteptasem la un tip excesiv de viril, un super-macho despotic, cu o vorbire grosolană. Dimpotrivă, Hemingway mi-a apărut ca un gentleman, care emana o foarte înduioșătoare notă de timiditate. Tynan a scris despre această primă întâlnire a mea cu Hemingway într-un chip umoristic, dar lipsit de acuratețe. Firește că m-am comportat cu stângăcie și am spus unele lucruri gauche, ca de pildă când l-
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
care m-am oprit, fără nici o ezitare, cere el însuși să fie sprijinit, caută, adică, un punct de sprijin, nu-l găsește decît rareori, oricum e departe de a gîndi că poate da cuiva sfaturi, abisal de departe..." (p. 7). Înduioșătoarea complicitate a celor slabi, pe-ale cărei efecte, distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată în hîrtie, a altor dureri
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
în spațiu. Nu găsim timp să aniversăm 50 de ani de Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, 70 de Buzura, 60 de George Arion etc., dar găsim, oho, slavă Domnului, timp să sărbătorim centuriste de succes și pedofili celebri. Dedicăm week-end-uri înduioșătoare Madonnei și ridicăm în slăvi mari scamatori ai muzicii (de pe aiurea, venetici!) precum Michael Jackson. Iară cînd moare cineva, și mai rău! Apare o știre marginală pe un crol, un reportaj lamentabil de la bocetele de înmormîntare. Altfel nu știm să
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
străni de loc și de obiceiuri, picați din cer și pe lumea asta, și în povestea cu teatrul. Ca niște pinguini speriați din celebre desene animate, ca un Charlot multiplicat în stări și infinite expresii, cei patru intră, temător și înduioșător, în cea mai teribilă aventură a vieții lor. Ei sînt singurii care visează, iar visul, pentru ei, devine cea mai palpabilă realitate în care talentul și masculinitatea sînt prelungirea firească și dintotdeauna a ființelor lor. Transformarea de la anonimi și bieți
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
sau al temeiului divin, ceea ce însemnă că, nici în potență, tăietorul de lemne nu este dăruit cu asemenea imbolduri. Aplicînd asupra tăietorului de lemne schema facilă a trecerii de la potență la act, voi ajunge să-l privesc ca pe o înduioșătoare speranță ratată, ca pe un talent ancestral care, nu se știe din ce ghinioane sociale, nu a reușit să-și manifeste virtualitățile. Cînd de fapt el nu avea asemenea virtualități. Ideea că un om este pluripotent din născare și că
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
întrebările care i se pun au un desfășurător separat la unul din oficiile de poliție unde Malik este anchetat cu metode și instrumente specifice torționarilor sud-americani, iar trecerea de la cleștii electrici la amabilitatea dialogului de la birou e de o falsitate înduioșătoare. Reușita lui Malik vine dintr-un joc al hazardului, neverosimil și infantil, nu o școală anume îi sedimentează o cultură solidă, ci școala vieții trasează reperele unei competențe care depășește jocul prostesc la care participă. Ori tocmai aici filmul lui
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
pe care-l apela, cu duioșie, Maestre, care l-a călcat în picioare în beneficiul lui Băsescu, m-a promovat la dușmanii colectivi: am devenit unul dintre "băieții lui Ghiță" - La anul are alegeri prezidențiale. Momentan e într-o comuniune înduioșătoare de idei și acțiuni cu Băsescu. Marea diferența dintre ei e că ăla, cu toate defectele lui, chiar e politician și nu pleacă pe fenta. Și, în plus, are grijă să se certe cu lumea după ce câștiga alegerile, nu înainte
Victor Ciutacu îl ironizează pe Antonescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71321_a_72646]
-
Elizabethtown College nu e chiar fitecine în lumea teoriei politice și a "paleoconservatorismului." În ciuda prestigiului, Paul Gottfried ni se dezvăluie drept un om frustrat. Iată-l cum scrie, într-un recent articol în care amestecă adevăruri de valabilitate generală și înduioșătoare suferințe personale: "Un tânăr prieten român, care-mi traduce cărțile în limba lui, mi-a trimis de curând cea mai recentă carte a lui Vladimir Tismăneanu, gânditor social român și profesor de științele guvernării la Universitatea din Maryland. Fantasies of
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
de soarta Cristinei, este puțin probabil că în tot acest răstimp să nu-și fi vizitat fata sau să nu fi dorit s-o vadă. Cusut cu ață alb este și dezinteresul tatălui, Felix (Florin Zamfirescu), prorector de o suavitate înduioșătoare împinsă spre infantilism imecilizant; el întinde o carte ca un fel de carte de vizită fiicei regăsite, o carte care are drept subiect cazul ei. Ni se cere să credem că în tot acest răstimp singura grijă a tatălui, în afară de
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
el - proprie marii picturi. Zicea Leonardo (înTrattato di Pittura): "Pictorul e stăpân peste toate lucrurile ce se pot ivi în mintea omului. Frumuseți care să încânte?... E liber să le întruchipeze. Lucruri urâte care înspăimântă, lucruri nostime, de haz, ori înduioșătoare?... Stă în puterea lui să le înfățișeze... Partea de dumnezeire cuprinsă în pictură face ca mintea pictorului să poată oglindi într-un anume fel însăși dumnezeirea: purcede să creeze felurite vietăți, plante, fructe, peisaje, locuri care cutremură cugetul; sau dimpotrivă
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
și să plângem, numai că efectul este de fiecare dată exact invers. Când vrea să ne facă să râdem, ne vine să plângem, iar când vrea să ne facă să plângem, ne vine să râdem. Naivitatea poeziei ei nu este înduioșătoare, ca aceea a versificărilor lui Ienăchiță Văcărescu, ci stridentă și enervantă. Gabriela amestecă inoportun planurile - al poeziei și al vieții - cu nonșalanța cuiva care pune în aceeași sacoșă buchetul de flori și pachetul de salam: "April e o splendoare/ În
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
niște chibrituri de care mă servesc doar o singură dată." (p. 17). O impresie de provizorat, și de superficial, în acest discurs al debarasării. Însă, la o mai bună gîndire, cît de provizorii și de superficiale ne sînt tabieturile, rutinele, înduioșătoarea identificare cu obiectele pe care, în fapt, nu le folosim, mulțumindu-ne să știm la ce folosesc? Prin urmare, curajul rupturii e ceea ce caută acest ins care, împovărat de toate cîte le trăiește, simte cu crește în el ușurătatea, energia
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
permanent senzația că aveam nisip în gură, în păr, în nări. Eram uimită de multitudinea de semne, indicii, „amprente digitale", de parcă fiecare locuitor din Amsterdam se străduise să-și lase undeva semnătura. Aceste indicatoare erau copilărești și tocmai de aceea înduioșătoare, precum firimiturile de pâine lăsate de Hansel și Gretel în urma lor ca să știe drumul de întoarcere. Mi se părea că acele indicii nenumărate - desene de pisici care se cațără pe fațada vechilor case, ferestre de care atârnă stegulețe, afișe, chiar
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]