705 matches
-
fi date la tipar, despre micile servicii pe care fiicele le făceau părintelui lor, despre liniștea deplină pe care copiii o înstăpâneau, atunci când "tata lucra". Astăzi, după atâta vreme, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani ea își amintește înduioșată de "pasul greu al tatei" în odăile din Strada Delavrancea, îi răsună încă în urechi glasul molcom ce-i șoptea cu blândețe: "Profiriță, vină să-ți citesc ceva". Căci fiica preferată a Maestrului, un soi de sfetnic de taină al
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
pentru că aveau în proiect repararea bisericii și edificarea unei case parohiale noi. Din documentul amintit reiese că biserica greco-catolică din Giacăș a avut o clădire destinată școlii confesionale, cedată administrației locale pentru desfășurarea cursurilor școlii primare de stat . Cererea nu înduioșează autoritățile care cer plata unui impozit de 911 lei, majorat cu 50% pentru întârziere . Parohia greco-catolică din Giacăș a avut ca filie, pentru o perioadă scurtă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Alma, iar în perioada interbelică
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
unei revolte în Munster, condusă de Gerald FitzGerald, conte de Desmond în 1582, circa 30000 de irlandezi au murit de foame. Poetul Edmund Spenser a scris că victimele "au fost purtate într-o asemenea stare de mizerie încât ar fi înduioșat și o inimă de piatră". Elisabeta și-a sfătuit comandanții să-i trateze bine pe irlandezi, "acea națiune grosolană și barbară", dar nu a avut remușcări când s-au considerat necesare utilizarea forței și a vărsării de sânge. Între 1594
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
prin neodihna gândului îndreptat mereu spre cei de dincolo de Prut și îngrijorat că lucrurile nu mergeau așa cum năzuiseră cei ai generației sale. Lacrima sa pentru Basarabia era mai vie și mai durerosă ca oricând. Ar fi lăcrămat, poate și acum, înduioșat de neputințele vremii și ale oamenilor, văzând că editorul a socotit că truda sa gazetărească pentru Basarabia merită a fi trimisă, într-o cuprinzătoare și atent alcătuită ediție, doar în 100 de exemplare. Doar atât și nimic mai mult...
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
temă cele mai diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceaușescu), de inși scăpătați care vând cărți rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiția și melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori de hârtia îmbătrânită ca o femeie frumoasă. Cu adevărat, cărțile dau fiorul timpului și livromanii neștiuți pe care Constantin Stan îi găsește spre a-i descrie lasă impresia excepționalității destinelor anonime. Inși care
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
ura pe toată lumea, nu voia să stea cu nimeni de vorbă și, la un moment dat, plânsetul unui copil s-a auzit, sau nu știu ce a fost, nu-mi mai amintesc povestea, dar faptul este că apariția acestui copil i-a înduioșat inima reginei și s-a atașat de el. Și încă două nuvele de-ale ei am mai citit, două surori, Verona și Mora, prințese. Scria, publica mult, însă frumoasă a fost Povestea vieții mele. R.: Discuta despre ea în mod
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
își dau seama, pe de altă parte, că opțiunile lor din timpul perioadei imediat anterioare i-au colorat într-un fel care s-ar putea să îi încurce și toți intră într-un fel de derută care pe mine mă înduioșează. Îi simți că ar vrea să se reacomodeze, să se recalibreze, să își regleze tirul din nou, să se refacă portretul, și această ezitare a lor, între profesionalitate și joc politic, le subminează, după părerea mea, cariera și îi face
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
sute de oameni cari nu știu istoria. Niciodată nu ne-am adus aminte mai cu vioiciune de zisa lui Gothe: "ceea ce numiți spiritul vremilor nu este decât spiritul acelor domni în care vremile se oglindesc". Rea oglindă. Ceea ce ne-a înduioșat însă până la lacrimi este rara gratitudine cu care se pomenește de armată, făcîndu-o chiar să defileze în persoană, fără ca să se pomenească cu un cuvințel de creatorul ei, de acela a cărui viață pare consfințită acestei unice grije, de M
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu lopata nu e o rușine și că tot ce există s-a făcut cu lopata și târnăcopul și că nu e vina mea că învățînd carte n-o să-i mai pot învăța la rândul meu pe alții." Nu-l înduioșai. "Mie să-mi spui ce prostie ai făcut, fiindcă degeaba nu te-au arestat ei", zise cu un glas aproape de furie, nu împotriva mea, dar nici împotriva celor care mă arestaseră, nici el nu știa împotriva cui, nici măcar împotriva soartei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el (deci nu strigase ca un animal prins în capcană!), îmi șoptise cu simplitate și omenie (adică sîntem oameni, nu mă omorî): dom' șef, n-am vrut să-ți fac nimic! Care fusese răspunsul meu? Ei, da, te cred! Mă înduioșezi, o să am remușcări! Și îl aruncasem în tunelul răsturnat și negru al morții. (Cele mai rele supoziții asupra comportamentului nostru se fac totdeauna când sîntem smulși din universul in care alte determinări decât cele firești ne-au împins să acționăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în acest sens cu prietenul meu Ion Micu, parcă nu mai avea în mișcările lui aceeași vioiciune de altădată. "Totuși, zisei, am impresia că Bacaloglu n-a progresat prea mult, chiar dacă e șef, tot printre șobolani a rămas." Vintilă se înduioșa. "Hm! făcu, bietul Bacaloglu, săracul Costaichie, a pățit-o cu nevastă-sa!" " Păi parcă nu era însurat!" "S-a însurat între timp. A găsit o fată, dom' profesor, dumnezeiță, și și fata îl plăcea era măritată și a desmăritat-o bietul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
distanță mare unii de alții, singuri acum pe povârnișurile pline de zăpadă. Ea se poticnea și își smulgea cu greu picioarele din micile gropi, dar avea mișcări chibzuite și aplicate și înainta cu o anume siguranță a desorientării, care mă înduioșa. Când ajunserăm la cota 1 400, unde era cabina, înserarea se terminase. Ea trase ușa telefericului și intrarăm în cabina luminată de un bec puternic. Era goală. Probabil că era ultima coborâre. Rezemai schiurile într-un colț și îmi scuturai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui Ungureanu este similar celui pe care-l resimți când ești scos la tablă și ți se freacă ridichea ca unui școlar slab de minte. În funcție de sensibilitatea proprie, te întorci în bancă roșu în obraz, confuz, rușinat, vag revoltat și înduioșat de tine, dar nicicum lămurit de ce naiba nu ești și tu ca premianții clasei, modele unice și copleșitoare. Într-un caz fericit, asta ajută la maturizare, prin asumarea a ceea ce ești. Subtitlul cărții lui Traian Ungureanu, România, țara lui "ca și cum
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
în zilele Revoluției, prilej de a reda atmosferă acelor zile așa cum se simțea de către niște oameni obișnuiți dintr-un oraș de provincie. La orfelinat Romi o cunoaște pe Diana, o englezoaica venită în România pentru copiii orfani ale căror imagini înduioșaseră întreaga Europa. La îndemnurile, chiar insistențele lui Sarbu, Romi o va invita pe Diana să iasă în oraș. Aflăm din parantezele pe care povestitorul le tot face că se gaseste, de multă vreme deja, într-o stare sufletească deplorabilă, ca
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]
-
semnul dramelor, al riscului, al sărăciei și al aventurii. Navetist, alături de mama sa, Renata Podlipny, și de cei opt frați, dintre care trei mai mici, între Bratislava și Budapesta, elev, student, artist și revoluționar prin marile orașe ale Europei Centrale, înduioșat de suferința celorlalți, fascinat de risc și vînat de poliție, el se stabilește la Timișoara în 1926, după ce, în prealabil, cunoscuse atmosfera transilvăneană prin participarea, ca bursier, la viața artistică a coloniei de la Baia Mare. Personaj tipic pentru lumea contradictorie a
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
cumva prizoniera caniculei, departe de casă, într-un lung sfîrșit de săptămînă fără nimic altceva mai bun de făcut și cu Adorabila româncă drept singura carte la îndemînă. Așa că, mai stupefiată de atîta naivitate, mai iritată de atîta amatorism, mai înduioșată de vagi puseuri de umor, am citit pînă la ultima pagină povestea frumoasei Catinca, cea născută într-o mahala a Botoșanilor și ajunsă, grație nurilor și ambiției, soția unui bărbat de vază, la Paris. Îl scutesc pe cititor de un
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
unei dureri sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El intră în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci strigă: „Dacă poți, lovește încă o dată!”2 - strigăt ce concentrează întrega ei ură și sete de răzbunare. Întocmai ca în piesa lui Sofocle, în tragedia lui Euripide, după bucuria reîntâlnirii dintre
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în copilăria mea. Urmați-mă, vă rog... Voi face așa încât să nu regretați aventura aceasta. Îmi voi da, cel puțin, toate silințele.... Lucrul pe care mă bizui nu e de altfel arta mea sau fidelitatea memoriei mele sau căldura puțintel înduioșată pe care știu că voi pune-o în sarcina de ghid improvizat pe care mi-o iau. Nu sunt așa de prezumțios. Lucrul pe care mă bizui, mai exact "lucrurile" pe care contez (căci cred că pot invoca cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
est arrivé pendant trois ans..." Așa începe povestirea. Abia așteptam să reîntâlnesc pe nefericitul Octave, s-o revăd pe frumoasa Brigitte; să le strâng amândurora mâna ca unor vechi și buni prieteni; să le aud din nou povestea, să mă înduioșez cu ei, să sufăr cu ei. Dar n-am mai înțeles nimic. N-am mai recunoscut pe nimeni. Inima mea n-a mai resimțit nici o emoție, aproape nici una. Mi-am reamintit doar, cu o ușoară strângere de inimă, cum recitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
citit-o când aveam 20 de ani. S-ar fi putut, cum mi s-a întâmplat cu alte cărți recitite după o lungă trecere de timp, să nu mai găsesc în ea ceea ce-mi plăcuse altădată sau ceea ce mă înduioșase la prima lectură. N-am avut însă decepția aceasta. N-am avut-o, nu numai din cauza conținutului ei simplu, cald, sincer care-i asigură, pentru un timp nedeterminat, o frăgezime și o noutate inalterabile; dar pentru un motiv cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
serioasă. [ 21 septembrie 1880] ["CU GAZETELE DIN TIMPUL NOSTRU... "] Cu gazetele din timpul nostru se poate într-adevăr întîmpla ca cineva, sculîndu-se bun sănătos dimineața, să-și afle necrologul pe pagina întîia a cutărui organ al adevărului și să se-nduioșeze chiar de tonul patetic prin care se descriu peripețiile discompunerii sale organice. Lucrul se-ntîmplă uneori în... scrieri dramatice în cari prin vrun qui pro quo interesant se-ntîmplă ca Ruy Blas să poarte numele lui Don Cezar de Bazan {EminescuOpXI 343
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
am Faimă de poet printre neomenoșii geți barbari. Mă întrebi de subiect? Am adus laude împăratului...” El începe nu numai să scrie versuri pentru ei, în limba lor, dar îi laudă pentru corecta înțelegere a cuvântului prieten/prietenie, cuvânt care ”înduioșează până și sufletele cruzilor geți”. Tot de la el aflăm și despre îndeletnicirile femeilor, care torceau lâna aspră a oilor, iar apa o aduceau acasă pe creștetul capului. În „Pontice” Ovidiu - care se apropie de 60 de ani - vorbind despre versurile
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
din Chile. Reprezentările lui Iisus Hristos pe cruce sunt de un realism greu de suportat, pentru un ochi "ortodox", ca al meu. O posibilă explicație: în fața sângelui, stigmatelor Sale și a suferinței, nimeni nu se mai poate nici îndoi, nici înduioșa, așa cum s-ar întâmpla în fața altor scene mai edulcorate. Poate că nu întâmplător se citesc în școlile coranice fragmente din Evanghelii apocrife (în special apocrifa lui Barnaba) care spun că Iuda a fost crucificat în locul Lui, pentru simplul motiv că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
străzi și În curtea Chesturii, dar pe cei mai mulți i-a Înghesuit și plumbuit În vagoane, și pe o căldură mare, i-a plimbat de la Iași la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" și Călărași XE "Călărași" ... și nimeni nu s’a Înduioșat de strigătele desnădăjduite ale celor Închiși În vagoane, cari nu cereau altceva decât apă, ci au lăsat să se Înăbușe și astfel În loc de oameni au fost descărcate sute și mii de cadavre”. Această introducere a fost cenzurată și nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și în care, mobila veche, urâtă, ponosită era aceeași ca în clipa când văzuse el lumina zilei și tatăl lui vorbise rusește cu bunicul lui. John Robert nu se uita la vechile, răbdătoarele obiecte jerpelite și prezența lor nu-l înduioșa. Nu-l interesase niciodată lumea exterioară. Ședea pe pat și se gândea, dar nu la subiecte conceptuale. Avea nevoie, ca de un drog, de cineva cu care să discute, preferabil un alt filozof. Dorea să discute filozofie chiar dacă (pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]