188 matches
-
si lipsa iui Lică, ci și ursuzlucul fetei erau cam de mult. Cum Sia lipsea acum des de la postul ei, Rim se văzuse nevoit să renunțe la bucuriile convalescenței, să se ție singur pe picioare și să se gândească cu înduioșare la cursul lui de anatomie, făcând în secretul cugetării aprecieri asupra "fecioarelor înăsprite" și cerând cu ifos și enervare bunei Lina, "liniște", pentru a putea relua studiul vioarei, probabil în raport cu concertul Elenei Drăgănescu. Liniște nu prea era, deoarece Lina, cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu gândul să-și păstreze, de nevoie cel puțin, locul la Rimi. Nu știa încă ce va face. Sta tupilată în ea însăși. Buna Lina o credea însă pocăită și, cum Lică fusese sever, se simți dispusă spre indulgență. Avea înduioșări: Biata fată! Srescută prin străini! Lică făcuse tot ce putuse, dar el avea acum alte obligații.. . Noroc că Rim era de zahăr, și Sia se putea fără grijă ocroti la ei! ... Cine știe cum vine timpul! Poate găsește s-o mărite, și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tuturor intențiilor cu care venise: gravitate, pocăință, indulgență, precauție, bunătate, lașitate, toate se întorceau pe dos. In demersul ei era, pesemne, cuprins și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
genul celei pe care o folosesc copiii. Titlurile „fabulelor prefăcute“ (cum adică, „prefăcute?!“) sunt o dovadă în acest sens: Bostanul și-a izbit mintea de ochii fetiței, Bursucul se chinuiește să zboare cu aripile ursului, Vulpoiul a înghițit cu înaltă înduioșare un corb necrescut, Corbul mângâie nesățios clipa cea statornică, Tânărul hârciog și-a aprins aripi în suflet etc. Sunt, în total, 210 titluri de acest fel. Și toate se referă la animale și plante. Singurul om menționat este autorul, care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
evreului în cultura și mentalitatea românească, este tradus în mai multe limbi, ba încă aud că intelectualii evrei vor să fie ales la conducerea Federației Comunităților Evreiești din România! Dincolo de acestea toate, l-am văzut cu plăcere (și, desigur, auto... înduioșare) palpitând ca acum treizeci de ani la un concert Phoenix cu țăndărică și trupa lui de dubași, după cum n-am uitat că tot Andrei Oișteanu autorul Arhivarului de aici! era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase acasă doar cu părinții, o părăsise, auzi o părăsise, dar cred că gândurile lui, de aici, de la Varna, se transmiteau spre ea ca undele electrice prin cablurile de înaltă tensiune, ar trebui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a-și permite un concediu complet după ciumă, timp de o săptămână cel puțin, și de a munci atunci într-un fel care să-i dea rezultate pozitive, "jos pălăria", la ceea ce lucra acum. Era de asemenea cuprins de bruște înduioșări, și în aceste momente îi vorbea bucuros lui Rieux despre Jeanne, se întreba unde putea fi ea chiar în acel moment și dacă, citind ziarele, se gândea la el. Și tocmai cu el se pomeni Rieux vorbind într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă, și‐ o ducem fără știre, prin veacuri mai departe, Cum duce și caisul o nemurire‐n roadă. Înduioșarea mamei din clipa când o simți Mișcând cu ea deodată, în viața ei, un om, Noi o purtăm în suflet adânc, fără‐a o ști, Cum poartă bucuria‐nfloririi lui un pom. În ea ni‐i începutul și patria ființii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Străbătător durerii! {EminescuOpI 186} CÎND AMINTIRILE... Când amintirile-n trecut Încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. De-asupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atât de des Înduioșării mele. Și peste arbori răsfirați Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atîta dor În noapte să se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia împreună cu nevastă-sa un tablou asupra căruia imaginația revenea cu recunoștință, iar iubirea lui simplă pentru ea avea o grație aparte. Rămânea un om absurd, dar sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu o fire ca a mea, gîndindu-se la propria sa moarte.) Așadar, m-am izolat în mine, ca să mă văd aievea întins fără suflare pe catafalc. Mama aplecată asupra mea, mă jelea. Apoi auzeam pe Mihaela plângând în hohote. O înduioșare negrăită îmi copleși ființa, ochii mi se umeziră și am izbucnit în plâns, plângând de propria-mi milă. Dar plângeam cu adevărat și asta era esențialul. Am simțit ca prin vis o ușoară atingere pe umăr: ― Ce faci? Plîngi? Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căsuță. Să fie a voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să nu vă mai bateți capul cu chiria. Că o căsuță e mare lucru, băiete! Eram gata să-l îmbrățișez, dar el mă opri, aspru, la jumătatea gestului. ― Lasă, fără înduioșări. Asta nu mă încălzește pe mine. Prin urmare, să ne înțelegem: tu află un locșor bun, să nu treacă de 300000―550 000 lei. Sau dacă găsești o locuință gata, cu atât mai bine. Se cheamă că m-am curățat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Dacă ții neapărat îți pot servi câteva argumente: escapadele tale de noapte, cercurile rău famate pe care le frecventezi și numele de Tony, ce-ți spune acest nume? Ea încercă o ieșire, dar cum nu găsi, îi pronunță numele cu înduioșare: - Alex! - Și peste acestea toate iată a venit și gestul tău din seara aceasta prin care ai pus capac bunului nume de care se cere să se bucure o domnișoară. Olga rămase fără replică. Reuși totuși să spună: - Alex, Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și reflexie. Cu alte cuvinte, conceptul antic al katharsisului estetic presupune din partea contemplatorului o distanțare, echivalentă cu o eliberare exterioară și interioară. Astfel, pe de o parte, identificarea emoțională cu eroul tragediei îl eliberează pe spectator
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
privi opera, a trimis jucăuș o undă de lumină care a ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiecăruia. Descendenta familiei Kermeur plîngea moartea fratelui ei. OPJ voia să știe cine Îl ucisese. Și cine făcuse să curgă sînge pe menhir, trezind Într-un mod atît de macabru durerosul trecut al insulei. Îmi imaginasem totul, dar nu și Înduioșarea care m-a cuprins În fața acelui chip Încordat din cauza durerii stăpînite. Știam că și ea se va chinui, dar nu știam că lucrul ăsta va avea un ecou În sufletul meu, ca o idee de nesuportat. Am văzut apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o născuse. Din Infern, s-a întors printr-un mare noroc, fiindcă s-a îmbolnăvit de malarie, însă pe Zohreh și pe fata ei nu le-a mai văzut niciodată. Dacă fericirea avea un gust, atunci Omar îl aflase în înduioșările lui Nooshin pentru lucruri neînsemnate. Lucra toată ziua, pe rupte, la trust și seara se furișau la cinematograful „Taaz“, să se țină de mână pe întuneric. Într-o noapte, a iubit-o pe un vas ancorat, după ce i-a mituit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia să văd... (Îi încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de fata aaceea. Ea ar pecetlui prețioasa lui intimitate cu Myatt. Când primul fel de bucate se află deja pe masă, reveni iar asupra subiectului: — Mai spune-ne câte ceva despre isprăvile domnului Myatt. — E foarte drăguță, spuse Janet Pardoe, cu Înduioșare evidentă. Domnul Savory aruncă o privire spre Myatt, ca să vadă dacă acesta nu se simțea jignit, dar lui Myatt Îi era mult prea foame. Își savura prânzul lui Întârziat. — Evoluează pe scenă, nu-i așa? Întrebă el. — Da. Varieteu. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Spuneam la Începutul acestor rînduri că indecizia trecută și prezentă ne apropie absențele. Fiecare trăiește cum poate; unul căutînd să-și Însoțească ciclic absența cu alte absențe mai hilare decît cea pe care o are În preajmă, celălalt contemplînd cu Înduioșare zbaterea primului. Dar unul minte prea mult și nu știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de cînd ne „cunoaștem“, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obiceiul fumatului și nu admite replică la părerile sale. Cărțile îi năpădesc camera în care locuiește. În bucătărie au ajuns chiar și pe masă, căci are obiceiul să citească în vreme ce mănîncă. De la un timp ține două pisici. Se uită cu înduioșare și la cele de pe stradă. Cam de două ori pe an îi pică în vizită mama, o doamnă venerabilă care rămîne la el cîte o lună. Gătește, deretică odaia și-l bate la cap să se însoare. Asemenea perioade corespund
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o contemplă, sau poate tocmai de aceea, poetul vrea să evadeze, iar evadarea nu se poate face, desigur, oricum. Privind, deci, apolinic, în ciuda amestecului de trăiri contradictorii care îl cutreieră - resemnare și indignare, ironie mergând adesea până la sarcasm, dar și înduioșare -, scriitorul pornește, în mod firesc, dinspre concret spre abstract, la nivelul volumului putându-se identifica două mari etape în care e surprinsă strada mea, peste care, după răscrucea în care se află, în proximitatea neființei, simte cu înfiorare suprapunerea străzii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
știu. Ce mai rămâne prin țarc. Ăia pe care n-o să-i accepte veterinarii ziua. — Nu-mi place să țin locul cuiva. — Păi, poți să accepți sau nu, spuse Retana. Se aplecă peste niște hârtii. Nu mai era interesat. Vaga Înduioșare pe care o simțise când Îl văzuse pe Manuel și care-i amintise de zilele de altădată trecuse. I-ar fi plăcut să-l pună În locul lui Larita, pentru că așa putea scăpa mai ieftin cu el. Ar fi putut ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și n-a mai urcat pe scenă. A vrut să mă învețe și pe mine să dansez, dar am avut două picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin București, trebuie să se întîlnească aproape pe furiș cu mama ei, care a născut-o și a crescut-o. ― Of, Doamne, greu se mai plătește și puțina fericire ce i-e scrisă omului! suspină sfârșind doamna Alexandrescu, cuprinsă de înduioșare. Tânărul se zăpăci de tot ascultând destăinuirile atât de intime, mai ales când luară o întorsătură tristă. Se sculă încet, gîndindu-se ce-ar putea să-i spuie ca să-i șteargă amărăciunea. Doamna Alexandrescu își regăsi singură vioiciunea, pornindu-se să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]