313 matches
-
Pe urmă lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând ‐ și‐atunci d‐ atâtea gânduri abătut, Împleticindu‐ se, el a căzut În drum, ținându‐ și talismanul strâns La piept. și‐un glas amestecat cu plâns A răsărit atunci înduioșat și plin de‐ o milă dulce l‐ a‐ntrebat: « Tu te‐ai lovit, iubitul meu? Să‐ mi spui!” Era inima moart‐a mamei lui. Din Poezii , vol. II, pag. 243‐245. MOARTEA LUI FULGER ( fragment ) Să‐ i moară Fulger? Poți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și cealaltă sanda și le încalț - și sunt, pur și simplu, perfecte. Pantofii mei cei perfecți, cu clementină, exact ca în Cenușăreasa. — O, Bex, zice Suze - și nu mai trebuie să zică absolut nimic. Totul se citește în privirea ei înduioșată. Pe bune, câteodată îmi pare rău că nu mă pot mărita cu Suze. După ce mă fâtâi de câteva ori încoace și‑ncolo, Suze scoate un oftat de încântare, apoi bagă mâna în sacoșa imensă de la Gifts and Goodies. — De‑aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. — Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. — Că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să-și descleșteze buzele. Nu spui nimic, rostește Djahane, ironică, dar și Înduioșată. Cu atât mai rău, voi continua să vorbesc singură, de altfel eu sunt cea care a făcut totul până acum. Când ai părăsit curtea, am pus câteva Întrebări legate de tine, am aflat unde locuiai, am lăsat să se Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi se așezau și ataca fanfara. Să cânt la trompetă era singurul mod de a mă face remarcat de Cecilia”. „Altfel?” Întrebă Lorenza Înduioșată. „Nu era nici un altfel. Întâi, că eu aveam treisprezece ani, iar ea treisprezece și jumătate, iar o fată de treisprezece și jumătate e o femeie, iar un băiat e un mucos. Și pe urmă ea-l plăcea pe un saxofonist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
primise la botez. Se întâmplase ca tocmai în ziua ând a fugit deacasă, Toefanei să-I zboare gândul la cercei. L-a rugat pe tată-său să-i dea să-i poarte numai până se va întoarce el de la lucru. Înduioșat, Vasile Mocanu a acceptat, fără a bănui că n-o va mai vedea. — Cât este de mică și i-ați pus salbă. — Îi place și ei. Te aștept mâine Rusaldo. — Bine doamnă. Săru’ mâna. După ce s-au despărțit de acea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut o mare greșeală! Regreți? — Nu regret
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce se despărți de Miron Iuga și mulțumi înduioșat lui Grigore, tânărul Herdelea dădu mâna și cu Petre: ― Rămâi sănătos și s-auzim de bine! ― Dumnezeu să vă ajute, conașule! răspunse flăcăul cu glas fierbinte. Auzind glasul străin, Nadina întoarse capul. Privirea ei curioasă se încrucișă un moment cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amîndurora! aprobă Miron Iuga grav. Îndată după dejun trebui să plece, ca să poată prinde la Costești acceleratul. Brișcă galbenă cu Ichim trăsese din vreme la scară. Miron își îmbrățișă odrasla fără emfază, ca totdeauna. Grigore îl sărută pe amândoi obrajii, înduioșat și de-abia stăpînindu-și firea. ― Am să reviu peste câteva zile, tată! Sper că atunci te voi găsi singur! ― Să revii când va fi liniște, Grigoriță! răspunse bătrânul, plin de încredere. Însoți brișcă până în fața noului conac, lângă rondul în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cavaler, dezmințind energic ocările Lenuței față de părinții lui... Titu Herdelea a ascultat cu mult interes toate acestea, întîi fiindcă i le spunea Tanța și apoi pentru că tot ce-o privea pe ea îl pasiona în realitate mai mult ca orice. Înduioșat, îi mărturisi că, dacă ar avea o situație materială cât de cât asigurată, mâine ar lua-o de nevastă și că, în orice caz, ea tot a lui trebuie să fie pentru totdeauna. Iar drept legământ, de aci încolo, în loc de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea asta, dragă Grigoriță!... Dar opera mea încă nu e terminată. Pacostea cea mai grea de-abia începe. Nu e destul să combați răul, trebuie să-i stârpești rădăcinile, ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie galbenă ca lămâia venise bărbatu-său în uniformă de ceferist cu un băiețel de vârsta mea, care avea un umăr mai sus decât celălalt. Ne-am îndreptat spre patul mamei. Eram înduioșată puțin. Mama a început să plângă de bucurie când ne-a văzut. Era ridicată pe jumătate și sprijinită de pernă. Am pupat-o și pielea ei era, udă. Părul ei era extrem de subțire și destul de rar, așa că i se lipise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-l între două degete lungi și fierbinți, și, zărind deodată minusculul oraș care trăiește dincolo de bucățica de geam, în montura metalică a creionului mecanic, Yvonne scoate câteva chiote de bucurie. Profesorul continuă o vreme să-și privească fetița, răbdător și înduioșat - o duioșie plină de mândrie. Apoi se simte obligat să intre în conversație : — Dar nu se poate ca domnul Ialomițeanu să nu știe asemenea lucruri ! îi atrage atenția soției sale, contrariat și fără chef. Jurnalele erau pline... — Jurnale, bineînțeles, însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treia lampă. Apoi telefonă la Druidsdale și auzi vocea calmă a Stellei spunându-i că da, George fusese pe acolo și plecase și că da, desigur, ea era foarte bine. Mai stătu un timp gândindu-se la George. Se simțea înduioșat și exaltat. Se întreba: „Oare i-am dat răspunsul cel drept? De fapt, ce voia?“. Își luă cartea de rugăciuni și își aminti cum ținuse domnișoara Dunbury lanterna în fața buzelor lui, ca să-i poată citi cuvintele, atunci când se oprise curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul este un vis din care se va trezi curând. La biserică se adună tot satul, cu mic, cu mare, și toți erau fericiți pentru fericirea Măriucăi și a fraților ei. După terminarea slujbei de cununie, femeile discutau între ele înduioșate, zicând: „Unde este biața Ilenuța să-și vadă fata mireasă și preoteasă? Dumnezeu a răsplătit-o pe Măriuca pentru bunătatea, credința și hărnicia ei.” Petrecerea de nuntă a avut loc la casa socrilor, împodobită cu brazi de nuntă; la fel
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau plătite. În concepția lui, școala trebuia să le dea copiilor tot ce le
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fără să-l deschidă, și, bine dispus, ne-a vorbit toată ora despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la "Spiru Haret", toți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți că băiețașul care cînta era copilul ei, dar asculta Înduioșată În timp ce bietul Julius se lupta din răsputeri cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a recunoscut că interpretase cu multă simțire. Așa erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochiul liber. Imaginea fusese organizată în așa fel încât fiecare mișcare a ei era urmărită de o serie de augmentatoare. Aceste instrumente, astfel acordate încât să separe energiile sensibile, se adaptau automat la prezența altor privitori. În timp ce Hedrock se uita înduioșat, ambele umbre se mișcară, moment fără precedent în spațiul macrocosmic - o mișcare atât de străină și ciudată încât vederea nu putea distinge o imagine acceptabilă. Nu era un proces deosebit de rapid, dar, în ciuda acestui "fapt, ambele umbre se retrăgeau. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încăperea aceea de la nivelul superior. Se mai învîrti de colo pînă colo, ca un om însetat de tovărășia altora, și totodată speriat de ea. În orice altă împrejurare, cu orice altă persoană, Hedrock s-ar fi simțit cît de cît înduioșat. Dintre toate emoțiile pe care le putea aprecia, cel mai mult era sensibil la singurătate. Dar mai avea un motiv pentru a dori să se îndepărteze individul. Unul dintre aspectele uluitoare ale convenției cu Greer era că acesta nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de asigurare că propria lor înmormîntare urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noastră. Citise și făcuse Însemnări pe cele cîteva sute de pagini, la fel cum urmărise pe harta cea mare a Italiei călătoria pe care o făcusem cînd Îmi turnasem documentarul despre arhitectura romanică. Nu aveam de gînd să mă las Înduioșat. Era ceva normal. La fel aș fi făcut și eu. Făcuse semne mari pe marginea unui pasaj În care Freud stabilește că sarcina fiului constă În a se reconcilia cu tatăl dacă i-a păstrat cumva o oarecare ostilitate, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de asigurare că propria lor înmormântare urma să fie cât de cât cuviincioasă. Se aduceau și coroane de flori cu panglică neagră pe care erau scrise cam aceleași cuvinte și pe care, după aceea, Dominic ni le repeta multă vreme, înduioșat. Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima urmă. Și așa am găsit Textul-Cheie. Reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
îi sare inima din piept auzindu-l -, dar nu am mult timp de pierdut cu viața socială. Nu-ți cer un angajament ferm, știu că asta ar fi stupid, dar ai fi ă - se fâstâci puțin și Fran se simți înduioșată - asta în cazul în care descoperim că ne potrivim, interesată de o relație serioasă? Asemenea cuvinte ar fi putut părea stupide sau chiar bizare, având în vedere că se cunoșteau de atât de puțin timp, dar sinceritatea evidentă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]