1,346 matches
-
că nici nu știe ce-i aia antisemit. Tot ce știu e că i-am pus-o de două ori. — I-ai pus-o? Cu căciuliță? — Pe dracu’, n-am folosit nimic. — Dar o să rămână gravidă! strig eu cu glas îndurerat, de parcă eu voi fi cel tras la răspundere. Și ce-mi pasă mie? ripostează Mandel. Și-atunci, la ce bun să-mi fac eu griji! La ce bun să-mi petrec ore-n șir în beci, testând rezistența căciulițelor? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-și aruncă o privire plină de dragoste cînd trece prin dreptul oglinzii. Crinule... se aude spunîndu-și, apoi iese încet din încăpere. Încuie ușa ca de obicei, cu ambele chei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nas, informîndu-mă că femeia aceea fusese pe timpuri una din prostituatele Bucureștiului; după ce s-a despărțit de mine, a plecat să lucreze în portul Constanța, la o cantină. Cică umbla cu marinari... ea, care era nec plus ultra... oftează Mihai îndurerat. Inflorea foaierul teatrului cînd se plimba printre spectatori, vînzînd programe de sală... Cică a urcat cu niște marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine ți-a spus asta? Un bărbat... așa, ca nea Toader... Cu-atît mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură și să fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar ceea ce fac acum trebuie făcut fiindcă undeva există o americancă îndurerată, care nu dorește decât să-și ia rămas bun de la fiul ei. Știu că nu vă pasă de ea, dar mie îmi pasă și cred că sentimentele ei sunt mai importante decât ale dumneavoastră. Așa că vă propun un târg. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu! E bine, e reconfortant să afli că te iubește cineva, chiar și-un mort. Cum am fost anunțați că groapa e gata, mi-l așez iar pe Costache pe umărul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de țărmul Înalt, Învingînd cu lamentările sale zgomotul asurzitor al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Hood, și din ceea ce știa despre arhipelag, Hood era cea mai meridională dintre insulele sale, o insulă atît de mică și de izolată, Încît nici măcar nu ajunsese să facă parte din planurile de exploatare ale lui Diego Ojeda. Închise ochii, Îndurerată, aducîndu-și aduse aminte de el, și o invadă expresia de surpriză și agonie cînd acesta Începuse să se Încovoaie, cu trupul tăiat de jur Împrejur. Încă o dată, destinul ei era să atragă nenorocirea ființelor pe care le iubea, iar acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atât Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat, Îi presimțeam intențiile după țârâitul soneriei, după răsucirea cheii În broască. „Nu trebuie nimeni Îndurerat“, spunea el. „Eu nu am dreptul la dragoste.“ Astfel ne vom despărți de mai multe ori „definitiv“, rupând legătura noastră precum se rupe firul mătăsii „când perlele se rostogolesc pe scândura dușumelei galbene“ (din apartamentul meu de la ultimul etaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui panou aflat într-un cabinet de protecția muncii: Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
filmul lui, pe care am uitat-o acasă. Sunt iar drăguță și vorbesc mult, e clar că el nu are chef de mine în mod special, dar cineva trebuie să vorbească și de data asta sunt eu, pare descoperit, vulnerabil, îndurerat, iar mie mi-e drag instantaneu și mă gândesc la mine: am făcut tot ce mi-a stat în putință și el nu m-a iubit. Plouă afară, de obicei plouă când sunt în criză, plouă când mi-e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Căprioara, de Emil Gârleanu: Căprioara de Emil Gârleanu (rezumat) Pe mușchiul catifelat, cald ,,ca o blană a pământului”, o căprioară își dezmiardă iedul cu multă dragoste; limba ei subțire culcă ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Mama îl privește îndurerată, fiindcă vremea înțărcatului a sosit și, cât de curând, va trebui să se despartă de el. În sufletul ei e fugarnică, încolțește un sentiment stăruitor de milă pentru ființa fragedă pe care a hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fiindcă vremea înțărcatului a sosit și, cât de curând, va trebui să se despartă de el. În sufletul ei e fugarnică, încolțește un sentiment stăruitor de milă pentru ființa fragedă pe care a hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei îndurerați privesc cu milă și din pieptul ei țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura sa Înaltă, Victor i-a reperat imediat și a ieșit Înaintea lor, și-a pupat diamantul pe obraji, a privit cu Înțelegere În ochii obosiți și Îndurerați ai bunei sale soacre și a indicat o grădină de vară. Acolo au vorbit despre băiat, posibilități, perspective, ajutoare, au mâncat câțiva mici și au servit o sticlă de vin. La un moment dat, Va a fost Îndemnat de Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
englezești, românești sau de altă proveniență, el produce fraze obscure cu aparență ezoterică: „Arkvitha kavita Amita curând inelele te-or strangula văzând rănile lui Sigurd se gândea Gudrun să moară alta mai nebucuroasă fără cinci soți două fiice și mai îndurerată regina hunilor pierzându-și șapte fii și omul Atli e vinovat Gjuki m-a dat lui Sigurd frații mi-l măcelăriră urlă lupii crăune corbii vulturii în cupă rune ursitoare-l treziră în otrava cuțitului mi-ai ucis frații.“ Pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orice alt mod“... Cu alte cuvinte, bijuteriile de aramă și de sticlă nu numai că sunt așezate pe câte o pernuță de catifea, dar mai sunt și protejate cu gratii. Samson Bodnarescu sau Veronica Micle ? Gheorghiță țarălungă, autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și el - ca în secolul XIX. Dacă nu am ști anul în care a apărut cartea, am putea crede că aparține unui contemporan al lui Eminescu. Și ne-am grăbi, poate, să scriem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anunțat că șase ani vor sta închiși, Maria a mulțumit Sfintei Fecioare. Îl vedea pe Daniel supus probelor și canoanelor sortite martirilor aleși de Dumnezeu. Băiatul meu a fost ales de Dumnezeu. Prin chinurile sale spală păcatele noastre, ale tuturor. Îndurerată, Maria stătea mai mult prin biserici și se ruga Celui de Sus. Îl vor lăsa să continuie facultatea, o anunțau cu simpatie. Vrerea Domnului. O companie îl va angaja cu un salariu foarte mare... Cum vrea Dumnezeu. Și Maria rătăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a perturbat este că vinovat era nervul IX ! El fusese cel incriminat și atunci când intervenția de acum peste douăzeci de ani nu a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea mai scumpă ființă... "Justin ! Justin !" Tatăl îndurerat, ascuns sub masca chirurgului perfect, îl cheamă fără încetare de peste douăzeci de ani. Maestrul răspunde totuși sec unei întrebări care îl chinuie, probabil, pe învățăcel : Continuăm, sunt șanse să rezolvăm, au mai fost cazuri, după care reintră în rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
treia zi, marea zarvă s-a repetat, dar în prezența unei ogrăzi de oameni: Unde mergi, Omu neu? Pe care drum ai apucat, Omu neu? De ce mă lași de una singură și te duci pe calea fără de întoarcere?! Omu neu îndurerat! Și părintele-popa își continua impasibil preparativele pentru scoaterea către ultimul drum a celui care a fost... pe fundalul cântării funebre de Veșnică pomenire și de raportare a omului la timpul trecut. * * * La părăsirea casei, purtătorii sicriului au atins cu acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noi te iubim!! Întoarce-te la noi!! Văleu-văleu-văleleu!! Omu neu!! Vină înapoi!! Păstrați-i amintirea și Dumnezeu să-l ierte! A mai spus taica-popa. Iertate-i fie-i păcatele, că Bun om a fost, a răspuns într-un glas mulțimea îndurerată, în mișcarea ei tăcută pe drumul cel mai lung al oricărui pământean. Undeva, în depărtare, la capătul drumului, străjuit de salcâmi înfloriți, se întrezărea o pădure de cruci. Curriculum vitae M-am născut în România, la data de 18 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de față cu puștimea, am izbucnit într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]