901 matches
-
pe aceeași barcă ? Cu cine și de ce a plecat singură pe mare pe o asemenea vreme rea? Începu să-i fie teamă pentru prima dată de viață. Dacă Dumnezeu care mereu a avut grija destinului său o va feri de înec și de data aceasta, înseamnă că o iubește și o ocrotește. Începu să-i revină încrederea în destin. Se lumină deasupra mării. Soarele apăruse printre norii întunecați și îi zâmbea șegalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor iar
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
de primăvară. Urma să plece la Băile Felix. Ajunsă acolo, învață pluta, experimentează înotul sub apă, se amuză când slipul unui bătrânel alunecă de pe acesta, se aventurează în „bazinul curajoșilor” - bazinul mare etc. Autoarea descrie cu amănunte convingătoare spaima de înec a Călinei. Peripețiile fetiței sunt dinamic prezentate, crescendo, cu final neașteptat. Atât în primul capitol al cărții (Jocul sorții), cât și în cel de-al doilea (Pățaniile Călinei), personajele principale sunt de genul feminin, de la copilițe, la femei mature și
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
în repertoriul unui interpret. Ea exprimă dorul, dragostea, trăirile profunde umane mai aproape de spirit ca oricare alt gen, cel mai lin și mângâietor dintre toate, ca și cântecul de leagăn. Pe albumele mele se găsesc aceste doine de văduvie, de înec, de dor, de dragoste... „Pe la toate casele/ Bat bărbații coasele,/ Da la mine n-are cine/ C-al meu din război nu vine...!”/ Iată o doină de înec, impresionantă: „În lacu’ din Răcătău/ S-o-necat voinic flăcău,/ Duminică pi-nserat
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
de leagăn. Pe albumele mele se găsesc aceste doine de văduvie, de înec, de dor, de dragoste... „Pe la toate casele/ Bat bărbații coasele,/ Da la mine n-are cine/ C-al meu din război nu vine...!”/ Iată o doină de înec, impresionantă: „În lacu’ din Răcătău/ S-o-necat voinic flăcău,/ Duminică pi-nserat,/ Oameni mulți s-o adunat,/ Se-ntrebau cum s-o-necat/ Un flăcău voinic din sat...?!”/ Pământule di-mi ești frati/ Dă-ț țărâna la o parti/ Să
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
mai grațioase și mai elegante viețuitoare din mediul acvatic, înoată cu forța și grația peștilor și sunt capabili să despice apele mărilor și oceanelor cu o viteză de invidiat. Se cunosc numeroase cazuri în care delfinii au salvat oameni de la înec, aducându-i la țărm. Folosindu-se de înaltele lor capabilități, au fost utilizați în scopuri științifice, militare, utilitare, servind UMANITATEA. Fiind mamifere, structura lor se aseamănă cu a noastră, cu toate acestea OMUL, această ființă cu pretenții de inteligență superioară
MASACRELE MILENIULUI TREI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344853_a_346182]
-
mai grațioase și mai elegante viețuitoare din mediul acvatic, înoată cu forța și grația peștilor și sunt capabili să despice apele mărilor și oceanelor cu o viteză de invidiat. Se cunosc numeroase cazuri în care delfinii au salvat oameni de la înec, aducându-i la țărm. Folosindu-se de înaltele lor capabilități, au fost utilizați în scopuri științifice, militare, utilitare, servind UMANITATEA. Fiind mamifere, structura lor se aseamănă cu a noastră, cu toate acestea OMUL, această ființă cu pretenții de inteligență superioară
MASACRELE MILENIULUI TREI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344853_a_346182]
-
pe barcă? Cu cine și de ce a plecat singură pe mare pe o asemenea vreme rea? Începu să-i fie teamă pentru prima dată de viața sa. Dacă Dumnezeu care mereu a avut grija destinului său, o va feri de înec și de data aceasta, înseamnă că o iubește și o ocrotește. Începu să-i revină încrederea în destin. Se lumină deasupra mării. Soarele apăruse printre norii întunecați și îi zâmbea șăgalnic, ca și când făcuse o glumă. Valurile se linișteau simțitor, iar
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva în aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă încă tânără ce-si striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat înnebunit de durere că nu-și putuse salva fetele de la înec, văzându-le cum sunt înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete se oglindesc pe toate Chipurile care trec. Sigur că a spune nu se poate C-am scăpat cumva dela înec. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cavalcadă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
drumul spre gârlă. Când ajunseră acolo se minunară de ce văzură. Peste puțin timp sosi mașina poliției cu sirena și girofarul pornite de parcă ulița satului era magistrala din București. - Ce s-a întâmplat? - întrebă plin de sine șeful de post. - Un înec! - exclamară femeile în cor. - Chemați medicul din localitatea vecină să declare decesul și vom începe investigațiile conform procedurii. - Ce procedură mai vrei, Miroane, e moartă de-a binelea! - râse Mandache, soțul Letei. Nu peste mult timp sosi doctorul și primărița
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
mâinile legate de orbul găinilorcheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oaseMă ascund după cortinăClaustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furienici visul nu mai are forțăTârăsc timpul într-un săcotei de iluziiîl înec în butoiul cu spaimeDoare al naibii ce doareparfumul lăsat în urmăde pedalarea între două puncteAștept trezirea stimulilorMă vor ajuta să ajungîn cealaltă parte a scenei undegarderobierul mă va dezbrăca de cutumeSă cadă mai repede cortinafinalul spectacolului să trimită aplauzeleîn mansarda
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Cât Ana s-a scufundat să-și armonizeze temperatura întregului corp cu cel al apei reci, un tânăr mai înalt ca ea, o luase de mână și o trase spre larg. Cum nu mai simțea nisipul sub picioare, de teama înecului se ținea strâns de gâtul acestuia țipând fără vlagă. - Lasă-te în grija mea, nu pățești nimic. - Mi-e fricăă..., nu știu să înot.... - Știu eu. Lucrez la salvamar. Uite, stai pe spate cu întregul corp întins... și tânărul o
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
cu gurița ta dulce în dreptul buzelor mele și nu mă pot abține să nu-mi iau simbria pentru prima lecție de înot. Cristina îl privea cu ură dar și pentru prima dată cu atenție. Nu-i mai era teamă de înec văzând că apa nu mai este așa de mare. Era un flăcău simpatic, șaten, tuns scurt, cu niște buze senzuale, ochii verzi, nu prea solid, însă bine proporționat, cam de vârsta ei. Nu avea curajul să-și dea drumul picioarelor
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
ai scufundat să te uzi pe corp, m-a prins de mijloc și m-a aruncat spre larg. Cum nu mai ajungeam cu picioarele la nisip, m-a prins în brațe să mă ridice la suprafață, eu involuntar de teama înecului l-am prins de gât și măgarul a profitat de situație. Ana începu să râdă cu hohote de tragicomedia colegei sale de cameră. Nu-i venea să creadă ce putea să pățească fata așa pe neașteptate. - Râzi tu dar a
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
este real, în carne și oase cum se spune și pe deasupra te-a și sărutat pe deasupra.... Măcar se pricepe la sărutat? - Cine a avut timp să-și dea seama? Crezi că la asta mă gândeam eu când tremuram de frica înecului? - Lasă că nu te înecai după cum avea grija ta să plutești ori să-i stai în brațe, o tachină Ana pe fată. Iar tu nu conteneai să-l îmbrățișezi tandru de gât. Referință Bibliografică: UMBRA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
ultimele două strofe din poezia „O arcă - Bucovina”: „Și universul se restrânge parcă, / De-atâta nins văzduhu-i ostenit / Și toată Bucovina e o arcă / În legănare tandră către mit./ Ea duce tainele din vremea veche, / Cu datini smulse greu de la înec/ Și-o seminție mândră, nepereche, / Ce-și trage nemurirea la edec.” Nu cred că este nevoie să explic de ce mi-au plăcut. Dragostea de ținutul natal este evidentă așa cum este și sentimentul de patriotism al autorului acestor versuri clădite după
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
și am auzit interviul luat unui salvamar care sfătuia turiștii să nu se avânte în larg, datorită valurilor mari și înspumate. Am avut instantaneu o presimțire. M-am ridicat din pat pregătit să ies după Mădălina, dar o știristă anunță înecul unei femei care ignorase avertismentele. Nu s-a dat nici un nume, nici o descriere a victimei, dar am știut premonitiv că era vorba de ea. Atunci, dintr-o dată, fără nici o explicație logică de moment, oglinda de pe peretele camerei hotelului explodă pur
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
necunoscut, îi vorbește insistent de două fete: Adriana și Adina, ca de două cunoștințe vechi. Adriana este supranumita Împărăteasa. Cei doi se referă la Beldiman, la soția lui înecată și la modul în care Emanuel ar fi salvat-o de la înec în cursul nopții pe Împărăteasă. Întorcânduse la hotel, află că este așteptat de o femeie. Nedorind să dea ochii cu aceasta, se întoarce pe plajă unde îl întâlnește pe Beldiman chiar în momentul când iahtul acestuia se apropie de țărm
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
rămâne pe loc, țintuit de ñumusețea fetei. Întâmplător, ea își aruncă privirea asupra lui, dar, indiferentă, ca și cum nu l-ar fi recunoscut, o strigă pe Adina. Lucrul acesta „ar putea să însemne că Emanuel nu putuse să o salveze de la înec și că amândoi muriseră, cum știau toți“. Ceea ce se întâmplă în această nuvelă este destul de ciudat: faptele sunt povestite înainte ca ele să se întâmple, fapt intrigant pentru eroi. Personajele se caută, nu se găsesc, se salvează de la înec fără
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de la înec și că amândoi muriseră, cum știau toți“. Ceea ce se întâmplă în această nuvelă este destul de ciudat: faptele sunt povestite înainte ca ele să se întâmple, fapt intrigant pentru eroi. Personajele se caută, nu se găsesc, se salvează de la înec fără să intre în apă. Parcă totul s-ar desfășura pe mai multe planuri de timp și de spațiu. CAPITOLUL III CAMERA SAMBÔ Camera, în opera lui Mircea Eliade, este un spațiu închis, adăpostind un secret înfricoșător, la care nu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mirare că această mogâldeață, pe lângă care treceai pe stradă întorcând scârbit capul, a ajuns să urască pe toată lumea. Nici semnificativele sale acte de caritate, nici frumoasa sa expoziție de acuarele și nici chiar faptul că a salvat un copil de la înec nu l-au putut integra în societate. (Ba, despre povestea cu salvatul copilului de la înec, se spunea că V.I. O'Glup însuși l-ar fi aruncat inițial în apă pe pruncul acela nevinovat.) Așa că da! nu este de mirare că
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
urască pe toată lumea. Nici semnificativele sale acte de caritate, nici frumoasa sa expoziție de acuarele și nici chiar faptul că a salvat un copil de la înec nu l-au putut integra în societate. (Ba, despre povestea cu salvatul copilului de la înec, se spunea că V.I. O'Glup însuși l-ar fi aruncat inițial în apă pe pruncul acela nevinovat.) Așa că da! nu este de mirare că micuțul domn cunoscut drept "Mogâldeața" a ajuns să urască pe toată lumea: degeaba a avut el
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nu mai înalt de 145 centimetri. Totuși, organele statului, considerând că micuțul nebun a devenit o primejdie potențială, l-a trimis în judecată, sub acuza că Mogâldeața ar fi împins în apă pruncul pe care, ulterior, l-a salvat de la înec. Dintr-o chetă publică, la care a contribuit cu mare elan mai toată populația orașului fiecare după posibilități, unii cu mai mulți bani, alții cu mai puțini 7 s-a reușit strângerea unei sume suficiente spre a putea fi angajat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
numaidecât ivindu-se în fața mea picioarele învinețite ale lui Pașka, înfipte într-un troian de zăpadă, pe malul Volgăi, și reflexele fluide ale flăcărilor în ochii lui... Da, el era mai mișcat de soarta tânărului răzvrătit, decât de propriul lui înec, evitat în ultima clipă, cu o oră mai înainte! Înainte de a ne despărți, la o răspântie din mahalaua în care locuia, Pașka mi-a întins partea mea de pește: câteva carapace lungi de lut. Apoi, cu un ton ursuz, ocolindu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
populare (Toate leacurile la îndemână, 1935), Vasile Voiculescu notează la capitolul „Fumuri” următoarele : Se mai fac fumuri cu foi de mătrăgună și laur (datura) [= ciumăfaie] uscate, pisate și amestecate cu silitră. Aceste afumări sunt alină- toare în accesele de astm (înec) cu tuse înecăcioasă. Se pun prafurile pe o farfurioară, clădite ca o grămăjoară, și li se dă foc. Ele ard și, deasupra lor, cu gura deschisă stă bolnavul, sorbind în piept fumul. Cu fum de măselariță se afumă cei ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]