351 matches
-
intendentul are neobrăzarea să-i ofere acest calomel lui Queequeg, care abia a venit de pe balenă! Dar ce, domnule, este oare intendentul spițer? și cu un foaie ea ăsta vrea să sufle viața înapoi în trupul unui om pe jumătate înecat? Ă Sper că nu, domnule, răspunse Starbuck. E o băutură cam slabă. Ă Da, intendentule! exclamă Stubb. O să te-nvățăm noi cum se tratează un harponist! Cară-te de-aici, cu hapurile tale de spițer! Vrei să ne otrăvești, ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
are ceva misterios. Și e firesc ca deasupra acestor pajiști marine, a acestor întinse preerii mișcătoare și cimitire acvatice ale celor patru continente, să se ridice și să cadă valurile, într-o curgere veșnică: milioane de umbre învălmășite, de vise înecate, de reverii somnambulice, tot ceea ce numim suflet și viață, zace acolo, visînd, încă visînd, zbuciumîndu-se ca oamenii în paturile lor; veșnic mișcătoarele talazuri se rostogolesc astfel, tocmai din pricina neastîmpărului lor. Pentru orice mag cu firea călătoare și meditativă, acest senin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
este izbitoare: șCrystalț e blondă, ca Muriel, de aceeași înălțime, aceeași greutate, aceeași talie și aproape aceeași culoare a ochilor. Amănunte care s-ar putea să-i scape cititorului, dar nu și lui Marlowe. În fine, faptul că trupul femeii înecate iese la suprafață tocmai când Marlowe contemplă fermecat peisajul indică slăbiciunea despre care vorbeam a construcției narative: Leneș, la marginea debarcaderului de lemn verde scufundat în apă, ceva se ivi din întuneric, ezită, se scufundă din nou. Acel ceva părea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în cămeșă, apăru și Costan cu o sticlă murdară de untdelemn. - Bagă-i untul de lemn în gură, îl îndemnă Hortolomei. Noul venit prinse vaca de nări și-i vârî adânc în beregată gâtul șipului. Răsucindu-și grumazul, vita, aproape înecată, fu nevoită să înghită cu bale uleiul. - De-acuma dați-i drumul și fugăriți-o. Tremurici mână vita roșie pe drumeagul dinspre bahnă, făcu un ocol către livada popii și de acolo o aduse înapoi. Umflată pepene, vaca venea în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Când a stat puhoiul, pe pământ năboiră pâraiele. Ca un fluviu, din zare în zare, gârlele împânzeau șesul cu valuri mâloase. Abia ghicită în mijlocul noianului, vâltoarea era departe, purtând ca într- un exod apocaliptic poduri din lemn, copaci smulși, vite înecate, acoperișuri de paie ori căpițe. După ce tăria s-a limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar aerul juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai multe, și mai multe, și mai multe. Apoi amesteca pasta fierbinte și Întunecată, Își vărsa bol după bol În gură până când stomacul i se umplea până la nivelul gâtului, apoi Își umplea și gura până cădea la pământ, udă și Înecată. Când am făcut diabet, asta cu doar cinci ani În urmă, m-am gândit că poate de diabet a murit și mama, că sângele ei era când prea dulce, când prea puțin dulce. Diabetul, am aflat eu, este o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de aur, Mondego, de lumina neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea mucedă a ruinelor, de locurile romantice ale îndrăgostiților celebri - Ines de Castro și Don Pedro, - de Quinta das lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tocmai întindea iarăși arcul său ucigător. Din patru salturi, Vitalius îl ajunse pe omul acela, se aruncă asupra lui și îl apucă de mijloc, după care începu să-l târască prin apă. Porniră o luptă scurtă, apoi omul, pe jumătate înecat, se predă. Vitalius îl duse la porțiunea uscată de teren, aproape de ceea ce mai rămăsese din colibă: câteva scânduri căzute la pământ, mistuite aproape în întregime de flăcări. Acolo îl așteptau tovarășii săi, cărora li se alăturase acum și Divicone, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o pe Go-Bindan, care se zbătea, căutând ceva de care să se agațe. După ce trecuse de ea, își împinse animalul în curentul apei și reuși să o apuce și să o tragă la mal în siguranță, însă deja pe jumătate înecată. O întinse în iarbă, iar războinicii hiung-nu o înconjurară. Când, după o vreme, reuși să dea afară apa, Go-Bindan tuși și deschise din nou ochii; îl fixă îndelung, iar pleoapele i se zbătură. Apoi, cu toată seriozitatea, îi spuse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Moș Gheorghe! Moș Gheorghe Cuculeee! Mă întorsei. Bulgarul se îndreptase din șale. Moș Gheorghe ridicase capul. — Ce dracu a mai fi? mormăi bătrânul scuipând într-o parte. Glasurile strigau tot mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la mort. Cel smead zise iar: — Noi ne ducem la primărie, moș Gheorghe... — Duceți-vă, zise bătrânul fără a-i privi, și spuneți acolo. Ce să spunem, moș Gheorghe? — Apoi spuneți să vie primarele. Spuneți c-am scos un om înecat. Atât. Ce să spuneți altceva? Parcă numai o dată a venit? numai o dată am prins cu cangea asta înecați? Cei doi tovarăși cu pălării rotunde își întoarseră iar capetele spre străinul neclintit. Bătrânul ridică ochii spre mine. Să vezi când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să dispară în timp. Dar pentru asta există chirurgi plasticieni, am spus, repetând la rându-mi ce ne spusese doctorul. E adevărat, a aprobat mama. Dar vocea ei suna îndepărtată și înecată. Am deschis ochii repede. Era ghemuită și murmura ceva ce ar fi putut să fie „Biata ta fețișoară“. —Mamă, nu plânge! Nu plâng. —Bun. — Oricum, mi se pare că o aud pe Margaret. Și-a șters repede lacrimile cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți rărunchii. —Ești de comă. O să ne distrăm de minune. Următorul la rând a fost domnul Maddox, un tip deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan mă avertizase că, atunci când vorbea, era de obicei despre Partidul Democrat. Kevin a insistat să-mi ducă geanta în dormitor, o cameră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
totul a fost ciudat de liniștit. Eu și Aidan ne-am uitat unul la celălalt cu o expresie de „Îți vine să crezi?“, și el a spus: —Iubito, ești bine? Da, dar tu? —Mda. Dar vocea lui suna ciudat, parcă înecată. Pe cămașa lui și pe cravată era o pată de sânge lipicios, roșu aprins și am fost necăjită pentru că era o cravată așa de frumoasă, una din preferatele lui. Să nu-ți faci griji pentru cravată, am zis. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a cerut să semnez ceva, dar n-am putut din cauză că aveam mâna ruptă așa că au spus că e în regulă. Care e relația dumneavoastră cu acest pacient? am fost întrebată. Soția? Prietena? —Amândouă, a răspuns Aidan, cu vocea aceea înecată. Când l-au dus în grabă în sala de operații, încă nu știam că era pe moarte. Vedeam că este rănit, dar nici nu m-am gândit că nu îl pot vindeca. Faceți-l bine, l-am rugat pe chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vrut să ridic mâna ca la școală. E pentru mine! E pentru mine! Un bărbat foarte înalt, solid, brunet. Mi-a pierit tot elanul. Nu era pentru mine. Pare a fi mama, a zis Fred Strigoiul cu o voce înceată, înecată. Leisl a făcut o reevaluare rapidă. —Fred, îmi cer scuze, așa e, e mama ta. —Mare cât casa, a gâlgâit Fred. Ar fi putut fi boxer. Îmi zice să-ți spun să ai grijă când urci în metrou. Spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe poduri, formând, la sfârșitul zilei, din cauza dărâmăturilor care năpădiseră albia fluviului, o imensă mlaștină care înghițise curtea moscheii celei mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când Cerul a îngăduit în sfârșit să se risipească acest coșmar, torentul a dus toate rămășițele în afara orașului, în vreme ce apa scădea mai repede decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vă rog, rosti Vultur-în-Zbor, pipăindu-și capul, care îi zvâcnea. — A, da, zise Virgil Jones. Capul. Mă aștept să te doară și nu-i ceva cu totul neașteptat, dacă îmi dai voie să folosescpe moment o tautologie. Capetele pe jumătate înecate protestează într-un fel anume, s-ar putea spune chiar printr-o durere de burtă, deși e evident că acum nu e vorba despre burta ta. Te bucuri, domnule, de nețărmurita mea simpatie și de ocazia de a servi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fără să se poată desprinde, strângându-l cu toată forța la piept, ca și cum i-ar fi fost teamă că totul e doar o iluzie și că făptura aceea de fum, Umbra, se va risipi. - Fratele meu... auzi la ureche șoapta Înecată a lui Ștefănel. În apropierea lor se auziră tropote și zgomot de arme. Alexandru se dezmetici și privi chipul fratelui său. Care zâmbea parcă cu tristețe. - Sunt prieteni... șopti Ștefănel, fără a-și lua ochii de la Alexandru. În privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
par încete și fără vlagă. — Le-ai adunat de pe străzi? Shim încearcă să explice, însă Marea Împărăteasă îl oprește: Nu îmi pasă cum faci rost. Eu judec numai după bunurile pe care le furnizezi și nu sunt mulțumită. O să mor înecată în scuipatul strămoșilor imperiali! — Majestatea Voastră, se lasă eunucul în genunchi. Nu am spus eu că un clopot bun are nevoie de lovituri puternice ca să sune cum trebuie? Totul depinde de felul în care le „acordați“ pe fete, sarcină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Și-l însușiseră. Cu vârsta începuseră să nu-i mai spună domnul, ci nea, iar el, băi, nea Vasile. "Tui mama mă-sii, zicea, ce... mă-sii e cu vremea asta, cât o să ne mai plouă în cap? Murim dracu înecați, ne ia gârla la vale, ca pe purcei." " Hai, mă, nea Floreo, că purceii înoată, nu se îneacă ei", zicea celalalt. Crezi că înoată? zicea bătrânul învățător. Eu am auzit că chiar la Academie, un academician a pus întrebarea asta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
loc știut de el. Scosese de acolo un motor de motocicletă nemțească montat pe cadru, păstrat În vaselină Încă din vremea războiului care se terminase, la vremea aceea, de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Dintr-un butoi vechi, tot Înecate În unsoare, adusese la lumină și restul bucăților de motocicletă. O jumătate de an și mai bine migălise s-o curețe, s-o vopsească, să pună la locul lui fiecare șurubel așa cum se gândiseră inginerii nemți care o construiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mortului, încă înainte de a se arăta... Ceva plutește nu foarte departe de mine și eu știu că este el... Mă apropii, nu știu dacă pot să-l trag singură. Vin la mal și le spun oamenilor că e un om înecat. Îi rog pe cei doi băieți să-l aducă, dar îmi spun că nu merg fără mine. Prietena mea aproape leșină, strigă să nu plec. Dacă plec nu mai vorbește niciodată cu mine.Am o promisiune de îndeplinit... Mama întristată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
este și îmbrățișarea înecatului. Cu harul specific scriitorului de proză fantastică, autoarea pendulează firesc între cele două lumi, remarcabilă fiind tensiunea sugerată la trecerea pragului dintre acestea. Bună înotătoare, eroina e pusă în situația de a recupera trupul unui bărbat înecat. Se pare că reușește, însă în „noaptea aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l-am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale.” Rezolvarea vine pe filieră populară - cele două cepe date de pomană
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o nebunie ca asta - să plece cu toate după ea, răspunse Sally. — Ai lăsat-o toată noaptea afară, în ploaia aia cu spume, așa că trebuia să facă și ea ceva. Probabil că până la ora asta a murit de frig. Sau înecată. — A încercat să mă omoare. Chiar crezi că mi-ar fi trecut prin cap să o las înăuntru când încerca să facă așa ceva? Oricum, e numai vina ta. Tu ți-ai dat drumul la gură în legătură cu păpușa aia. — Să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]